2,817 matches
-
un polițai mai cărpănos. Chiar în România. Vă rog să permiteți să văd și eu permisul auto, a zis el. Stai să văd, pe unde-o fi. Vedeți, că eu dispun de timp. Aștept. Măi băiețaș, ce s-o mai lungim, nu am acest document. De ce? Pentru că nu l-am avut niciodată. De când? De opt ani. Atunci, treaba se schimbă. Cum? În mod legal. și legea a fost, în fine, aplicată. Acolo. Pe loc. Prin reținerea tuturor actelor, coborârea infractorului de la
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
hainele. Am urmat-o. Ca să o văd dezbrăcată. Zâmbea, mușcându-și în joacă degetul de la mâna stângă. În sfârșit, au înfășurat-o cu o eșarfă albă, iar rochia ușoară de mătase neagră i-au întins-o la soare. M-am lungit pe nisip, sub bătrânul chiparos. Auzeam apa fremătând, iar murmurul ei mă făcea să meditez la cuvintele incoerente pe care le pronunțăm în vis. Îmi înfundam involuntar mâinile în nisipul cald și umed, pe care îl strângeam în pumni. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
găsim cîteva frumoase definiții ale comedianului, precum „praf de stele”, ori „un cer Într-o sferă acută” sau „un gest al sce nei”. Chiar omul din public, la un moment dat, simte nevoia definirii histrionului, fără menajamente : „Voi actorii țineți lungi teorii despre libertate, fără a fi, de fapt, liberi. Fluturi de zi. Constrînși de dictatura textului mai mult decît fluturii de noapte, de noaptea lor. Pentru că nu o văd, o pot lua pe oriunde”... Sigur, Într-un viitor spectacol, important
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
imaginea de nervi. Doru a zis numai atât, cu o voce stinsă: "Erau și-n zonă. Practic, le-ai făcut cadou un șlem". Eram amuțit de durere. A fost începutul sfârșitului ca să citez din clasici. N-am s-o mai lungesc. Ce rost are să răsucesc acum cuțitul în rană, amintindu-mi în amănunt dezastrul din acea noapte? Am furat-o urât de tot, iar toți ceilalți îmi scoteau pe nas punctele alea de expert, cu comentarii care mai de care mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-i vină rându'. Bărbații mai o gazetă de sport, mai un Financiaru' sau un Capital, da' tipesele toate erau chitite pe Style and life. Înțelegi? Cam așa ceva trebuie să scoatem noi. Adică să o ia și alea de li se lungește brațele ca la urangutani dă plase, cân' vine de la piață, da' și alea care coboară în jos din gipan cu Vuittonu' dă braț. Alea din gipan să fie abonate, cum ar veni, iar la alilalte să li se scurgă ochii
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ochii-n patru. O fi gelozia vreunei femei, care abandonată când nu trebuia, acuma iată, se răzbună. - eram deseori luat în răspăr de diverși prieteni. E adevărat, pe-o ureche-mi intra, pe alta - mi ieșea. Ca să n-o mai lungesc atâta, toată toamna lui ’76 am stat în expectativă, sub imperiul obsesiei că cel care “a mușcat o dată din momeală”, spurcat fiind, va mai trece cu siguranță, prin apartamentul meu și vă mai mișca ceva. Sau, mai știi! Făptașul va
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a mai zis, omule. Ți-e frică de domnul Sima? Păi nu e soțul iubitei mele și șeful meu? Și-al meu e. Și mai e și un porc de câine. Ăsta e Gicu. Dar hai să n-o mai lungim. Mie mi e pur și simplu scârbă de o astfel de gadină... Adică? - se grăbește Iozefina să o iscodească pe Roji. Ha, ha! Maaare cocoș, Gicu ăsta al tău, copilo. Cu ani în urmă, când eram mai tineri, ca să mă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-cu alcoolul de rigoare, deși știți foarte bine că e interzis prin lege consumul de alcool în unitățile socialiste. Ce mai! Aici e ca într-o bodegă... Se lasă cu amenzi drastic, să știți. Dar hai să n-o mai lungim atâta, că avem treabă - schimbă Sima unghiul de atac, adresându-ise, de data aceasta soției cu o voce nemaipomenit de mieroasă - Parcă te-am întrebat, iubi, adineauri, de ce ne-ați chemat sau mi s-a părut cumva că te-am întrebat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
tot barul în cor. Până și barmanul, știind ce urmează, uită să servească clienții însetați și ascultă cu luare aminte. Titi este gata de târguială. Semn bun. Sceneta este pe începute. Și ce dați de băut? - își țuguie el gâtul lungind nota. Ce vrei: Coniac. Vodcă. Vermut. Cinzano. Bere. Cabernet. Coniac. Cuba Libri. - înșirau care mai de care dintre suporteri, bunătățile. Titi inspiră cu emoție totuși, înghite a poftă și povestește: Într-o vară, așa dovleci ni s-o fo’ făcut
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
speranța, aveam dureri insuportabile în picioare, articulații, abdomen și cap. Tot corpul era locuit de durere și m-au trimis la o clinică specială în Iași unde mi s-au făcut o mulțime de testări, analize, biopsii, care s-au lungit pe o perioadă de patru săptămâni. În urma unei biopsii de țesut muscular, s-a evidențiat o Vasculită SNC (sistem nervos central), care era o complicație la Lupus. Despre Lupus am să revin pe parcursul acestei cărți. Erau diagnostice care îmi dădeau
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Așa i-i feleșagul. Trebuie să am răbdare și pace” - gândea moș Dumitru, privind la gesturile leneșe ale lui Pâcu. Ca un făcut, Pâcu nu a ieșit cu o iotă din toate ale lui. Ba parcă de această dată a lungit cât a putut mai mult treaba. Întâi a avut de lucru cu scuturatul lulelei de tocul ciubotei. Pe urmă a scos suvacul să-i desfunde muștiucul. Apoi a încercat-o, de mai multe ori, așa „la rece”. Și abia după
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Am zis și gata! Dar... Dar ce, Dumitre? Nu care cumva te-ai răzgândit. Nu m-am răzgândit, pentru că nu am de ce. Știi bine doar că amândoi am hotărât în bună pace ca în locul meu să rămână... să rămână - a lungit vorba moș Dumitru - să rămână Vasile Hliboceanu! Nu cred că e nevoie să spun și de ce. Știți voi mai bine. La auzul acestui nume, un „daaa”... a izbucnit ca o eliberare din piepturile cărăușilor. Toți au început să râdă în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
udătură în ulcica asta uscată ca toaca. Râzând, Costache și-a făcut datoria pe deplin și nu numai față de Pâcu. Toți au gustat din ulcele în tăcere, semn că așteptau ca Pâcu să-și reia povestea. Acesta nu a mai lungit descântarea ulcelei cu vin, ci a început să vorbească: Într-o seară, printre mușteriii crâșmei, așezat la o măsuță mai retrasă, își vedea de țoiul lui moș Vasile Căpitanu. Cu gândurile fugite aiurea, gusta din când în când din rachiu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
uita să treci la catastif...” „Apoi multe oi uita eu, da’ să te trec la catastif nici vorbă. Vezi numai că se cam adună crăițarii”. „Am rămas eu cândva dator? Ai?” „N-am spus asta, dar acum s-o cam lungit șirul socotelilor. Fii pe pace, și hai mai iute, că mi s-o cam uscat gâtlejul.” Se înțelege că crâșmarul i-o îndeplinit dorința lui Vasile Căpitanu. Și a gândit:„A plăti el Vasile, că-i om gospodar. Și apoi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
povestirii: Și spunea Vasile Căpitanu: „Unde au început să-mi tremure genunchii... <Hai, curaj, băiete! Ce aștepți? Intră! >s-a auzit glasul cucoanei. Până la urmă, mi-am luat inima-n dinți și încet-încet am deschis ușa și...și cucoana ședea lungită în pat, acoperită numai cu o prostire, și mă privea zâmbind. Eu am rămas țeapăn cu talgerul în mână. Așază tava aici pe măsuță și tu așează-te...Da’ pe ce să te așezi tu, că nu-i nici un scaun
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
așează-te...Da’ pe ce să te așezi tu, că nu-i nici un scaun aici?> <Am să ies. Până beți ceaiul>... <Nuuu! Nici vorbă. Stai... stai colea pe marginea patului...> „Doamne! Cum să stau eu pe marginea patului lângă cucoana lungită sub prostire? Și era cam frig în dormitor, că era toamna târziu. Până să-mi vin eu în fire, am auzit din nou glasul cucoanei: <Vasilică, fii bun și adu-mi oghealul. Uitel pe fotelul de colo>. Năucit de-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
genunchii când ai văzut țâdula de la perceptor. Nu?” „Ba bine că nu. Tu dacă ai fi văzut că ți se pune sub nas așa o bucurie... Ce ai fi zis?” „Mă tem că o cam sfecleam”... Și uite așa au lungit vorba cei doi prieteni și camarazi de cătănie până când a prins a li se împletici limba în gură... Numai ce îl auzeai pe Costică: „Măi tu... măi Toa... Toadere. Așa... așa-i că... că ți... că ți-am făc... făcut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
bunicul lui îl chema Toaibă. Ei! Nu spuneam eu că la Pâcu în sat toți au numele schimonosit? Spuneam. Și de ce îl cheamă pe Gavrilă aista al tău Sloi și nu Toaibă? Și a fi om la locul lui? Ca să lungească treaba, Pâcu a prins a trage abitir din lulea și apoi să guste din vin, cumva a lehamite... Mai întâi și mai întâi, îi om de treabă. Întrebarea-i dacă vrea să intre în cărăușie. Da’ mai mult ca sigur
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mult ca sigur că vrea. Și... ca să mori de curiozitate, Dumitre, am să amân povestea lui Sloi pe... pe la Paștele cailor, că altfel n-oi putea spune! Știi doar că am hotărât să ne lăsăm la vatră din cărăușie! Așa că... Lungește Doamne, boala, pân’ s-o coace poama! Da’... poate mai trecem pe aici, așa cu sloboda... Dacă tu crezi că îi vom mai întâlni pe flăcăi, atunci am răbdare până când s-a întâmpla asta, că n-ai să-mi spui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
treaba că nu mai ai ținere de minte. După ce am vorbit nu știu cât timp, făcându-ne planuri, mă întrebi: „Ce planuri?” Măi Pâcule, cum să uit eu de armăsarul la care tot timpul mi-i gândul? Am vrut și eu să lungim vorba, că altfel... cântă cucuvaia. Îi drept că nici pe mine nu mă trage ața să mă duc acasă pentru totdeauna... Una-i să știi că mâine pornești la drum și alta-i să-i vezi pe cărăuși trecând pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
el prietenului său de-o viață! Doar nu vrei să aduc fanfara reghimentului. Nici cu fanfara reghimentului, dar nici cu câinele să nu mă primești. De când nu mai știi tu de șagă, Pâcule? Apoi cam ai dreptate. De când cu... - a lungit vorba Pâcu. Cu ce? Ei, și tu de colo. Parcă nu simți și tu același gol aici la lingurică, ca și mine... Tare o să ne lipsească cărăușia băiete! Până nu începem să plângem, eu mă duc în zămnic, să aduc
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Totul părea un vârtej nesfârșit... Căciula de omăt de pe acoperișul casei își schimba înfățișarea mereu. În jur, fața nămeților nu rămânea aceeași nici o clipă... Ici apărea o spinare ascuțită ca gura unei securi, dincolo un vârf de suliță ce se lungea mereu... mai încolo se iveau și dispăreau tot felul de chipuri... Vântul parcă mă urmărea unde mergeam. Lua omătul pufos și mi-l trântea în obraz și în ochi fără milă. Părea supărat pe tot ce întâlnea în cale... Înce-încet
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
baltagul în poartă. Îndată a ieșit Dochița, privind nedumerită la Cotman. Ce-i, Ioane? De ce n-o venit și Vasile? Asta era întrebarea de care se temea Cotman. Dacă ai să mă lași să intru, am să-ți spun - a lungit el vorba. Intră, Ioane! Intră! Cu încetineală de melc, Cotman a pășit dincolo de poartă, ferindu-și fața de privirile întrebătoare ale Dochiței. Ajunși în casă, Dochița l-a poftit să șadă pe un scăunel lângă sobă, că „Îi fi înghețat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Și eu care te credeam că te-o apucat... Vezi tu, Mitruță? Așa-i lumea. Cum vede că unul ia în glumă unele lucruri, îndată îl cred prostănac, dacă nu chiar nebun. N-o lua și tu chiar așa, omule. Lungeam și eu vorba, ca să treacă vremea. Mai aveam însă un gând... Dacă nu-l spui, atunci nu-i un gând curat. Ba îi curat ca lacrima, băiete. Mă gândeam că bine-ai face, când ajungem în marginea târgului, s-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vreme... De! Acum mânau doi armăsari, nu o pereche de boi. Pe când înserarea se pegătea să cadă, au ajuns la crâșma din drum. Gata sunteți, oameni buni? - i-a întrebat Hliboceanu pe cărăușii rămași să-i aștepte. Ni s-o lungit urechile de când vă așteptăm - a răspuns Amnar. Eu zic să gustați întâi ceva și apoi să porniți la drum - a venit cu propunerea Costache. Au mâncat pe fugă și au ieșit din crâșmă gata să înjuge... Mă tem că ne-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]