337 matches
-
sprijinite pe constatări obiective. încep, cronologic, cu prima: „eră de economii”, apărută puțin după debutul poetului în „Literatorul”.2) O „criză grea”, „excepțională”, „criza de la nouăsuteunu”, obligase la „inaugurarea” ei. Austeritatea („starea de strîmptorare”) a fost principalul imperativ și în lustrul următor. între consecințele ei, una a fost instalarea unei oboseli premature la o mare parte a societății. „Veacul oboselii!”, exclama Constantin Dobrogeanu-Gherea, într-o scrisoare din 25 noiembrie 1908 către Paul Zarifopol, confirmîndu-i justețea impresiei pe care acesta i-o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
este a publicului, care prin rîsete, prin aplauze și prin bisări încurajează această... nouă literatură și pleacă indiferent atunci cînd autorul cu puține scrupule literare vrea să facă puțină literatură bună și fină”.3) După război, mai mult de un lustru, dictatura acestui public (care-și va face idol din Tănase) continuă, ba se și accentuează. Putea fi el publicul lui Bacovia? Categoric, nu! Inversiunile epocii în „De ce”, editorialul primului număr al revistei „Orizonturi noi”, există o frază care n-a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Nu am niciun dubiu că lustrația nu putea fi făcută în România post-ceaușistă nici atunci, nici în zilele noastre, nu numai pentru că ea avea de-a face cu ceea ce au făcut cei în cauză "în ultimii cinci ani" (adică, un lustru, cum ar spune romanii!) până la prăbușirea comunismului, ci pentru că în structura noastră judecătorească, unde nu există un feedback regulator al societății civile, și cu parlamentari perfizi care strecoară cu bună-știință articole fără bază constituțională, cu scopul precis de a avea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Timpul, care a adus totdeauna schimbări, le apare închis ermetic în pumnul puterii. Nu-i impresionează nici așa-zisele „rotiri de cadre”, motivația fiindu le bine cunoscută: un „nevinovat” transfer de responsabilitate dinspre șefia supremă spre slugi și un străveziu lustru „democratic” la nivelul „de sus” al „conducerii de partid și de stat”. Ei știu bine că orice șut în fund înseamnă un pas înainte! Dar pornisem de la frică. Ea era de două feluri: frica de a pierde mijloacele minime de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Timpul, care a adus totdeauna schimbări, le apare închis ermetic în pumnul puterii. Nu-i impresionează nici așa-zisele „rotiri de cadre”, motivația fiindu le bine cunoscută: un „nevinovat” transfer de responsabilitate dinspre șefia supremă spre slugi și un străveziu lustru „democratic” la nivelul „de sus” al „conducerii de partid și de stat”. Ei știu bine că orice șut în fund înseamnă un pas înainte! Dar pornisem de la frică. Ea era de două feluri: frica de a pierde mijloacele minime de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și relațiile nu s-au schimbat, ci doar uniformele prilej cu care instituția a primit resurse financiare suplimentare. Sarcina culturilor este de a pătrunde în substratul social și civilizațional al dezvoltării istorice, de a structura civilizația, a-i da formă, lustru, stil și de a o integra într-o nouă ordine organizațională. "Încremenirea în proiect" creează decalaje, evidențiind și mai mult anacronismul unor instituții. Cultura și civilizația unei instituții sînt corelate de viziunea împărtășită de autoritățile de la vîrful acesteia și, mai
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Aș putea să o compar cu Janine Micheau. Frumoase, cultivate, profesioniste, perfecționiste și... dure, când considerau că este cazul. — Cum era ca profesoară? — Cu ea nu învățai să respiri sau să susții sunetul, ci te șle fuia. Ea îți dădea lustrul de diamant. Cu mine nu a fost niciodată dură. Mai mult avea ceva cu sopranele... Pe Mioara, pe care a avut-o elevă cinci ani, a adorat-o, dar era foarte drastică. Ați și cântat împreună Aida. — Clasă! Un lucru
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
grația sa l-a captivat pe Bonaparte, chiar fără să-și dea seama. Îl învăța lumea vechiului regim, pe care Bonaparte n-o cunoștea și pe care dorea s-o cunoască, pentru a încerca să-i dea dinastiei sale un lustru de vechime încă din prima zi. De altfel, câtă vreme a fost nevoie de abilitate pentru a trata cu marile puteri, nu exista om mai folositor lui Bonaparte decât Domnul de Talleyrand. O față imperturbabilă, o tăcere de bronz când
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
slăbiciunilor și puțin a defectelor lor. Că în acest procedeu obișnuit nu se arătau cu vremea unele inconveniente, amestecate cu un mare farmec; că în aerul acesta atât de călduț și atât de liniștitor, dând spiritelor toată dulceața și tot lustrul lor, ea nu le înmuia puțin și nu le înclina spre a se complace cu sine n-aș îndrăzni să tăgăduiesc, cu atât mai mult cu cât cred că am simțit asta eu însumi. Era, fără doar și poate, un
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ani de conspirații petrecuți între aventurieri de joasă speță, între oameni ruinați sau tarați, între tineri destrăbălați, singurele persoane care, în tot acest răstimp, au putut consimți să-i servească drept măgulitori sau complici. El însuși lăsa să străbată, prin lustrul de om cu bune maniere, ceva care îi dădea un aer de aventurier și de uzurpator. Continua să se simtă bine în mijlocul acestei tovărășii subalterne și într-o vreme când nu mai era obligat să o accepte.294 Cred că
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
albăstriu în grădină, sub frunziș, și pari nici mai tânără, nici mai bătrână decât mine. Mămica mea dragă! Sigur că mă bucur că ai găsit o mobilă care se leagă de tinerețea ta; sigur că-mi place zău că da: lustrul ei și aerul de Art Nouveau nu-mi displac. Dar știi și tu că orice mi-ai da îmi place doar fiindcă te bucură pe tine să mi-l dai. Trebuie să pun pe hârtie asta cât mai ești aici
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
făcut din mine un mai bun jucător de Scrabble, dar numai pentru cuvintele care încep cu C, D, E, F, G. Stilul, însă, e o chestiune capitală. Cei care nu înțeleg ce înseamnă stilul cred că e un fel de lustru, care dă strălucire istorisirii. Mare greșeală. Stilul, forma, tema, toate în mod egal au un rol în evocarea adevărului, a realității. LV. Faptul că scrii romane polițiste te silește să fii cu ochii pe acțiune înainte de toate. Scrii aceste romane
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fals-protocolar. Este servil când ia un interviu unei personalități străine de mâna a treia. Rămâne, mai ales, viu preocupat de cultivarea relațiilor sale strict oficiale, participant decorativ și inexpresiv la tot felul de vizite și delegații, colocvii, congrese. Micul său lustru diplomatic nu-i poate totuși ascunde vidul disimulat în forme solemne. Și nici carierismul vătuit și birocratizarea până și a surâsurilor convenționale. Când un scriitor sau artist pătrunde, într-un fel sau altul, în străinătate și dincolo de sferele oficiale, el
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
plutească literalmente în incertitudine, iar navigabilitatea lor părea să varieze de la caz la caz. Cât despre el la momentul respectiv, era într-o dispoziție de câine bătut și folosit la ștersul pantofilor. Da, avea serioase bănuieli că dama-și dăduse lustru cu el tare de tot, sub pretext că-l mângâie. De ce luase asupra ei o umilitoare neputință a lui? De ce-l făcuse să iasă cu față curată fără ca ei să-i iasă ceva la afacerea asta? Ba, tocmai, îi ieșise
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
-l făcuse să iasă cu față curată fără ca ei să-i iasă ceva la afacerea asta? Ba, tocmai, îi ieșise... față! Ștersese discret urmele capabile să ateste proveniența gestului făcut - deci, se ștersese de el, ce mai! Așa-i cu lustrul: de ce-l dai, de-aia ți se dă mai abitir la iveală; îl dai luând și-l iei dând. Pe blonda fără nume o prinsese cu mâna în buzunarul lui cel mai secret, și nu ca să-i șparlească ceva, ci
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Am mai ales, dintr-o ofertă bogată: ordinar, țoapă, necunoscător, negândit, negreblat (În Moldova) sau ghiorlan (În transilvania). Grobianul de atunci și-a schimbat Însă profilul, a evoluat În pas cu epoca, cu modernizarea. Mai Întâi a căpătat un oarecare lustru, stilului i s au atașat calificative noi, precum cel de nonconformist, În sensul de militant Împotriva normelor ce aliniază; sau de contestatar, de individ care se opune vieții convenționale, Încercând un protest naiv, neorientat și uneori cu tendințe antisociale. Un
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
alegi între două interpretări contrare. "Și unde e Nastea?" Motea arătă cu degetul: acolo sus, în camera ei. Brancardierii, care terminaseră de descărcat căruța, schițară un salut confuz și plecară, cu capul între umeri, ca niște vinovați. Ploaia subțire dădea lustru talmeș-balmeșului îngrămădit în curte. "Să băgăm înăuntru... chestiile astea", spuse locotenentul. Ajutat de Motea, depozită în capătul unui culoar puțin circulat cele câteva mobile și valize, strânse în grabă, ale căror boturi prost închise lăsau să atârne lenjerie de damă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
într-un institut cu taxe atât de ridicate nu putea să nu suscite întrebări. Tatăl ei o fi profitat de aceste vremuri tulburi ca să facă avere? Sau punea deoparte de ani de zile ca să-i acorde în ultima clipă un lustru de educație? Neîncrederea era la ordinea zilei, altfel ajungi să te frecventezi cu Dumnezeu știe cine. Gabriela își desprinse privirea de grădina pe care toamna o făcea strălucitoare, și se întoarse pe călcâie. Ușor agasată de invitația doamnei Dunin, o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
celelalte însușiri care disting pe fruntașii unui popor? Desigur, nu. Altei împrejurări se datorește această rămânere în urmă. Rareori un student al unei universități din țară poate ajunge în România pe rândurile dintâi. Spre a înainta și ajunge, se cere lustrul străinătății. Titlul de doctor sau de licențiat al unei facultăți apusene, cât și aureola frecventării unei școli superioare din străinătatea civilizată au fost la noi întotdeauna certificatele neapărate cu care numai s-a putut impune un om nou. Dar se
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
că velele iahtului său „Teignmouth Electron” (numele portului de plecare combinat cu pasiunea lui pentru electronică) nu sunt la locul lor. Ușor rușinat, se întoarce la debarcader și face ultima revizie. Apoi, în sfârșit, ridică ancora. Marmura Acropolei moare încet. Lustrul marmurei de pe Acropole se stinge încet-încet - din cauza fumului industrial, a vaporilor de benzină, din cauza uzurii în timp. Noaptea, umiditatea intră în porii pietrelor, cristalizează acolo, îmbolnăvește piatra; dimineața, când soarele arde orașul, picăturile microscopice de apă se evaporă și lasă
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de merit, iar unii cu doctorat în științe, dar și cu audiență dincolo de granițele județene, ba chiar și peste hotarele țării. Ce-și poate dori un absolvent al prestigioasei instituții, de al carei centenar ne mai desparte doar un singur lustru (cum ar spune înaintașii latini !), la fel cum doar un lustru ne mai desparte și de aniversarea centenara a actului de plămădire a României Mari ? Ca toamna anului 2018 să ne regăsească cu un inventar la zi al dascălilor eminenți
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
audiență dincolo de granițele județene, ba chiar și peste hotarele țării. Ce-și poate dori un absolvent al prestigioasei instituții, de al carei centenar ne mai desparte doar un singur lustru (cum ar spune înaintașii latini !), la fel cum doar un lustru ne mai desparte și de aniversarea centenara a actului de plămădire a României Mari ? Ca toamna anului 2018 să ne regăsească cu un inventar la zi al dascălilor eminenți ce-au onorat ori încă onorează „arealul curricular“ parcurs la Alma Mater
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
sînge în vine și are viteză, are (prin amabilitatea Margăi Barbu) o temperatură erotică mult peste media clasamentului, are un aer de amenințare serioasă (insuflat de Amza Pellea din postura sa de personaj negativ), are chiar și un pic de lustru (datorat prezenței lui Toma Caragiu) în fine, are de ce să se considere un adevărat film popular. Columna (locul 7 în clasament) a fost unul dintre filmele copilăriei mele. Pe vremea aceea, personajul meu preferat din viață și din artă era
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
din care fusese deranjat, având ca obiect Îndatoritoarele și instructivele mormane de zăpadă din jurul casei. 4 În copilărie știm foarte multe despre mâini, deoarece ele sunt Însuflețite și se mișcă la nivelul staturii noastre; Mademoiselle avea niște mâini neplăcute din cauza lustrului ca de broască al pielii Întinse, presărate cu pete maro echimotice. Înainte de a veni ea, nici o persoană străină nu mă mângâiase pe față. De cum a apărut, Mademoiselle m-a luat prin surprindere, mângâindu-mă pe obraz ca o manifestare spontană
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
I. PRALE Comisul Vasile Pogor, traducător al Henriadei lui Voltaire (1838), a lăsat stihuri de modă veche, străbătute de simțul deșertăciunii și de grija mântuirii, descriind în tuș foscolian sinistritatea cimiterială: Galeriile surpate, stâlpii sfărmați și căzuți Peste aur, peste lustru îi văd cu mușchiu învăscuți, Scările, ce se văd roase de omenescul picior, Ajung să fie străpunse de troscot și urzișor, Și fereastra, întru care flori de tot feliu-nflorea, Sfredelită de un șarpe, ce se sorește pe ea. Versurile lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]