560 matches
-
Au cântat și la casa rabinului, și rabinul nu s-a arătat; și au pornit mai departe, întovărășiți de o mare mulțime; și pe lângă cimitir le-au scăzut glasurile, și cotind drumul cel mare abia se auzeau ca o adiere mâhnită cântările lor - și-n curând au murit sunetele; pe când plângeau mamele și surorile. Iar Haia nu plângea... Ea se gândea că frații ei se vor întoarce; că ea niciodată n-ar pleca în țări străine, niciodată, pentru nimic în lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care o păstra boțită în mână. Pe nesimțite grăbea pașii, pe nesimțite îi creștea mânia. „Mă miram eu de ce-i așa mâhnită de-o bucată de vreme, de ce umblă așa în jurul meu... parcă vrea să-mi spuie ceva...“ Tudorița nici mâhnită nu se arătase umblând pe lângă dânsul, nici nu voise să-i spuie ceva; dar domnu Ion Rusu tot mai multe dovezi de vinovăție găsea în cugetul lui de tată rușinat în fața lumii. Când intră în casă, izbi ușa ș-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
duminică se poate petrece o viață de om, ca și cum nici n-ar fi fost. Iar tace. Pe urmă dă din cap și se miră singură: — Ce-o mai fi fiind vorba asta: febră? Va fi fiind boală nouă? —Mamă, zâmbește mâhnit Culi, febra-i arșiță. — Atuncea spune-i cum trebuie, dragul meu; altfel avem în casă două boli în loc de una. Nu-s bucuroasă de asta, d-apoi când or fi două? Vorbe de femei. De când e silit să stea în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din exces de afecțiune, dar și din lașitate. Ea n-a rostit nici un cuvânt de reproș. Mi-a zâmbit de parcă abia ne despărțiserăm, mi-a cerut vești despre studiile mele; mi-a părut atât de senină, încât am fost intimidat, mâhnit, descumpănit. Poate că aș fi preferat s-o văd plângând, să fiu nevoit să-i alin durerea, fie și de la distanță, dat fiind firul de apă dintre noi. I-am vestit trimufător făgăduiala suveranului. A reacționat exact atât cât era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cele ale soțiilor și casa de la țară, în jurul căreia culturile înfloreau. Am văzut-o și pe Fatima, pe care doliul, în mod evident, n-o făcuse nici mai puțin posacă, nici mai proaspătă, și care mi-a adresat o privire mâhnită. M-am întors din instinct să văd dacă nu cumva Hiba era în spatele meu. Brusc, am avut strania senzație că repet gesturile tatălui meu, prins ca și el între două femei, o sclavă veselă și o verișoară plânsă. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
rigiditatea neobișnuită a înfățișării sale. În penumbră mi s-a părut că deslușesc pe buzele lui ceva ce aducea a zâmbet, dar, când a vorbit, a făcut-o cu o voce distantă și, după cât mi se părea mie, exagerat de mâhnită: — Sanctitatea Sa dorește să vă vadă. Se cuvenea oare să mă tânguiesc sau să mă bucur? Pentru ce voia Adrian să mă vadă? Pentru ce mi-l trimitea pe Guicciardini în persoană? Obrazul inexpresiv al florentinului nu mi-a îngăduit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cânta, harmonie pribeagă, - Că plâng, și nu mai știu unde să mă duc. Ninge Când iar începe-a ninge Mă simt de-un dor cuprins. Mă văd, pe-un drum, departe, Mergând, încet, și nins. Sub streșină, cerdacul Se-ntunecă mâhnit; Stă rezimată-o fată De stîlpu-nzăpezit. Igienă Ea crede c-aș fi atacat... Și când o sărut se teme, Dar sclava plăcerii, ea geme Și cere un lung sărutat. Pe urmă, când spasmul a dispărut, Își udă-n parfum o batistă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
cu tine. Madame Iocasta se plimba din nou pe coridoarele regatului ei; dar nu-i făcea plăcere că nu auzea zgomote din spatele ușilor - asta deoarece, la cererea lui Virgil, închisese porțile Casei. Tăcere pretutindeni. în propria ei cameră - un Virgil mâhnit și gânditor. în camera predecesoarei ei - siluetele abia ghicite a doi oameni despre care se temea că îi vor schimba prea mult, mult prea mult, mica ei lume. Virgil se cufundase deja în sine, iar Media era deja impresionată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
trecutul și În a recîștiga memoria unui ilustru bărbat absent, pe care Parcele au ținut să-l smulgă de lîngă sărmanul copilaș. Părintele Fernando Își țintui privirea asupra mea, uluit. — E adevărat? Eu am Încuviințat. Fermín mă bătu pe umăr, mîhnit. — Uitați-vă la el, sărăcuțul, cum Își caută un progenitor pierdut În negura amintirii. Ce poate fi mai trist decît asta? Să ne spună preasfințita domnia voastră. — Aveți dovezi care să vă susțină afirmațiile? Fermín mă Înșfăcă de bărbie și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
îndreptățiri de sufraj, el este aci îmbrățișat, aplaudat, huiduit, ridicat pe brațe, tăvălit prin noroi, pupat, bătut, îmbătat și mistificat; arareori, parcă și-ar înțelege 48 lucid ciudata soartă, dar e pe loc iar buimăcit de câte i se ntâmplă, mâhnit, dar tot glumeț; beat dar cu minte, vițios, dar cinstit, se supără o clipă de ceea ce, pricepând turbure, simte limpede că se face cu dânsul, apoi recăzând de bunăvoie în amagire tenacitate, suprema lui mângâiere - sâmburele mistificării, rădăcina soartei lui
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Aproape că e de necrezut, că tu, cea mai bună elevă la matematică, n-ai putut rezolva aceasta problemă? NINETA Victorița are note mari la toate obiectele, nu numai la matematică. VALERICA Așa este, dar ce s-a întâmplat? VICTORIȚA (mâhnită) Nu s-a întâmplat nimic. M-am străduit să rezolv problema, dar n-am putut să-i aflu rezultatul! Nu am renunțat eu, așa, cu una cu două. Am stat aseară până târziu, am încercat în fel și chip, dar
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
caietele să vadă dacă elevii și-au scris tema pentru ziua respectivă. Ajungând în dreptul elevei Victorița, constată n-a scris problema). Victorița constat că n-ai scris problema dată pentru azi! Care este cauza? VICTORIȚA (Se ridică în picioare, foarte mâhnită și emoționată.) N-am putut s-o rezolv doamna profesoară! PROFESOARA — Observ că toți elevii au scris, deși, este adevărat că problema n-a fost ușoară. Chiar și Valerica, văd că a scris problema. Fiindcă această problemă a fost mai
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
fine, uite ce e, te-aș ruga să-mi faci o poezie! ― Să-ți fac o poezie?! Păi nu mă inspiri deloc! mă prefăcui eu a nu pricepe. Cum să-ți fac o poezie, așa, hodoronc-tronc? ― Ah! se-ncruntă el, mâhnit și jignit în același timp că nu-l înțelesesem, nu mie, sigur că n-ar avea nici un rost. Vreau să-mi faci o poezie pentru o fată... ― Așa! Pricep acum, îi răspunsei eu puțin iritat, să-ți fac o poezie
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
zi, luni, la liceu, a fost scandal mare de tot! Profesorul Marinescu a reclamat cazul lui Jujucă și s-a instituit imediat o anchetă. În prima oră de Istorie de după anchetă, Atila, cum a intrat în clasă, a spus foarte mîhnit: ― Nu m-aș fi așteptat la o asemenea purtare din partea voastră... În sfârșit... Toată lumea să scoată câte un sfert de coală de hârtie și un creion! Am ridicat din sprâncene cu mirare: "Doar n-o fi vrând să ne dea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și eu. 25. Am socotit de trebuință să vă trimit pe Epafrodit, fratele și tovarășul meu de lucru și de luptă, trimisul și slujitorul vostru pentru nevoile mele. 26. Căci dorea fierbinte să vă vadă pe toți și era foarte mîhnit, pentru că aflaserăți că a fost bolnav. 27. Ce-i drept, a fost bolnav, și foarte aproape de moarte, dar Dumnezeu a avut milă de el. Și nu numai de el, ci și de mine, ca să n-am întristare peste întristare. 28
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85090_a_85877]
-
Și nu numai de el, ci și de mine, ca să n-am întristare peste întristare. 28. L-am trimis dar cu atît mai în grabă, ca să-l vedeți și să vă bucurați iarăși, și să fiu și eu mai puțin mîhnit. 29. Primiți-l deci în Domnul, cu toată bucuria; și prețuiți pe astfel de oameni. 30. Căci pentru lucrul lui Hristos a fost el aproape de moarte, și și-a pus viața în joc, ca să împlinească ce lipsea slujbei voastre pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85090_a_85877]
-
călare pe cal prin locul deschis al cetății, și a strigat înaintea lui: "Așa se face omului pe care vrea împăratul să-l cinstească!" 12. Mardoheu s-a întors la poarta împăratului, și Haman s-a dus în grabă acasă, mîhnit și cu capul acoperit. 13. Haman a istorisit nevestei sale Zereș și tuturor prietenilor săi tot ce i se întîmplase. Și înțelepții lui, și nevastă-sa Zereș, i-au zis: "Dacă Mardoheu, înaintea căruia ai început să cazi, este din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
secția reală și după armată, fiind plecat ca marinar de cursă lungă, am decis să mă stabilesc în străinătate, ultimul popas fiind în USA. Din păcate, plecarea mea a dus la pierderea a tot ce acumulasem de-a lungul anilor. Mâhnit și înciudat interesele mele s-au canalizat către desenul tehnic, electronică și informatică, până la ieșirea mea la pensie în 2011. Odă ție Din suflet mi-ai răpit mai ieri, Un bob de fericire, Ca azi din palma ta să sorb
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
iată-i că fug!... "Stați! Stați! Opriți-vă!... Dar nici unul nu se întoarce..." 9. Jefuiți argintul! Jefuiți aurul! Acolo sunt comori nesfîrșite, tot felul de bogății de lucruri scumpe! 10. Este jefuită, pustiită, și stoarsă de tot! Inima îi e mîhnită, îi tremură genunchii, toate coapsele suferă, și toate fețele au îngălbenit. 11. Unde este acum culcușul acela de lei, pășunea aceea pentru puii de lei, pe unde umbla leul, leoaica și puiul de leu, fără să-i tulbure nimeni? 12
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85120_a_85907]
-
acestora. Și căpeteniile și dregătorii au fost cei dintîi care au săvîrșit păcatul acesta." 3. Cînd am auzit lucrul acesta, mi-am sfîșiat hainele și mantaua, mi-am smuls părul din cap și perii din barbă, și am stat jos mîhnit. 4. Atunci s-au strîns la mine toți cei se temeau de cuvintele Dumnezeul lui Israel, din pricina păcatului fiilor robiei. Și eu, am stat jos mîhnit, pînă la jertfa de seară. 5. Apoi, în clipa jertfei de seară m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
mi-am smuls părul din cap și perii din barbă, și am stat jos mîhnit. 4. Atunci s-au strîns la mine toți cei se temeau de cuvintele Dumnezeul lui Israel, din pricina păcatului fiilor robiei. Și eu, am stat jos mîhnit, pînă la jertfa de seară. 5. Apoi, în clipa jertfei de seară m-am sculat din smerirea mea, cu hainele și mantaua sfîșiate, am căzut în genunchi, am întins mîinile spre Domnul, Dumnezeul meu, și am zis: 6. "Dumnezeule, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
triumf al conștiinței poeziei asupra poeziei; c u el se deschide o lungă ceartă între conștiință și poezie...” Nicolae Manolescu, repere istorico‐literare la „Poezii”, Editura Minerva, București, 1979. APOLOG Mickiewicz spune că un om, Văzându‐și mama‐ n nesimțire, Mâhnit adânc de‐acel simptom, Chemă pe doctori cu grăbire - Consult făcură între ei Dar nu căzură la‐nvoire. Mult lăudații semizei Se tot certau pe leacuri multe La capul jalnicei femei ... Curgeau și vorbe și insulte, Zâmbiri amare fără spor
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
dea bună pace dumisale lui vel logofăt”. Bătrânul a ascultat destul de posomorât cele scrise în judecata lui Mihai Racoviță voievod. I s-a luminat însă chipul abia când i-am spus ce hotărâre a luat vodă. Aș fi rămas tare mâhnit dacă vodă i-ar fi dat câștig de cauză egumenului. Așa însă mi-am luat o piatră de pe inimă... Cu gândul la judecățile între diverși stăpâni de locuri și case, mi-a venit în minte încă o judecată, ținută tot
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
a ordonat el cu o expresie îndurerată. Zeflemeaua e molipsitoare. Nu, zeflemeaua e haioasă, am bolborosit eu. Asta zicea Helen întotdeauna. —O să fii bine dacă ies puțin? m-a întrebat el cu blândețe. Cred c-am făcut o figură foarte mâhnită. —Numai cât mă duc până la farmacie, mi-a explicat el repede. Să-ți iau câte ceva. Luke s-a întors după vreo jumătate de oră, cu o sacoșă imensă în care erau înghesuite tot felul de chestii, de la termometru, la reviste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
îmi explice. Doar ca să aud ce-ar fi putut să îi treacă prin cap. Știu că lucra în publicitate, dar, Doamne, ar fi trebuit să fie geniu ca să inventeze o scuză plauzibilă pentru asta. Dar în acel moment eram prea mâhnită să mai stau să ascult o poveste cusută cu ață albă în timp ce blonda se îmbrăca. Așa că am fugit până pe Fifth Avenue, cu lacrimile curgându-mi pe obraji. De fapt nu, nu am fugit. Doar am mers foarte repede pentru că așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]