298 matches
-
Fuga de realitate Din virtualul năbădăios al e-societății române a poposit acum cîteva zile pe ecranul calculatorului meu un pps paradigmatic, un soi de antologie de angoase naționale elaborată de un român verde și subțire. Este vorba despre Lucian Mândruță - dar aceasta e mai puțin important. Important este faptul că „opera” cu pricina este - aș pune pariu ! - pe placul majorității conaționalilor noștri. Iată o mică selecție : - Sîntem sub ocupație, dar nu se vede nici o armată. - Sîntem colonizați de o populație
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
este vorba despre Ei (țiganii) și Noi (românii), imaginile montate artistic fiind „grăitoare”. Nimic nou, nimic surprinzător, tot e bine că nu ni se sugerează și „soluția finală” ! Mai mult, nici nu mă interesează în cele de față părerea domnului Mândruță și a fanilor săi despre romi, am vorbit altă dată despre „ascuțirea luptei de rasă”. Ceea ce mă interesează de data aceasta este imaginarul românilor despre ei înșiși, fantasma „cetății asediate” prin care par a citi și interpreta realitatea în care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cunoaștem ! Este adevărat, cea mai simplă modalitate de a tranșa problemele pe care ți le pune realitatea este să o eviți. Dar, vorba lui Cohen : „Realitatea e una dintre posibilitățile pe care nu-mi permit să le ignor”. Românii lui Mândruță & co. Își permit ! Fîntînița haiducului și brandingul de țară Zilele trecute a fost lansat la Cluj programul pentru construcția și promovarea brandului turis tic al României, pentru care se pun la bătaie 75 de milioane de euro. Ceea ce înseamnă că
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fără! Nu departe, În altă parte, ci pur și simplu. Ca Valerian Stan, sătul de Băsescu. Fără Brucan, fără Năstase și Mitrea, fără nea Puiu, fără Andreea Esca, fără Paler, fără Țopescu, Voiculescu, Constantinescu, fără Mutu, Teoctist, 3 SudEst, Lucian Mândruță, fără regele Mihai, fără Paleologu, fără Ceachir, fără toți Încremeniții ăștia! Unii aristocrați și bocind În principii, alții ticăloși sadea. Cu toții - lipsiți de imaginație. * Oare cum de nu prevăzuserăm asta? Că vom ajunge de stânga, vreau să zic. Era clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
nerușinarea e principala trăsătură a democrației cu față brucană. Profetologul ne-a pregătit alt "canon". Ni-l expune, ipocrit și poticnit, duminică de duminică, sub ochii extaziați ai interlocutorului. Mereu își găsește Silviu Brucan o mîndră (Ana Pauker) sau o "mîndruță". Mi-a fost dat să-l aud perorînd: "Democrația trebuie consolidată la sînge. La sîn-ge!" Îi tremurau obrajii, mîinile, capul cînd silabisea fericit: "La sîn-ge! La sîn-ge!" Pentru cealaltă, tautologica "democrație populară", vărsase, în tinerețea răs-roșie, destul. Nerespectarea tabuurilor politice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Munteanu Alexandru, 6 apartamente, București str. Într. Spătarului 7 4612. Marculescu Dumitru, 3 apartamente, București str. Griviței 255 4613. Mănescu Ion, 5 apartamente, București str. Alex. Sahia 47, Bușteni str. Băilor 25, Vasile Roaita str. Dr. I. Cantacuzino 13 4614. Mândruța Gheorghe, 15 apartamente, București str. 30 Decembrie 44; str. Logofătul Dan 6 4615. Moser Robert, 17 apartamente, București str. Barbu Văcărescu 22 a 4616. Mihăilescu Constantin, 2 apartamente, București str. Alex. Sahia 5; str. Eremia Grigorescu 1 4617. Mitescu Vasile
EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
Au ți-i foame, au ți-i sete, Au ți-i dor de codrul verde? - Nu mi-i foame, nu mi-i sete, Nici mi-i dor de codrul verde, Dar mi-i dor de satul meu Că am trei mândruțe-n el.” (Colecția Jarnik BÎrseanu) * „Pe drumul de la Săcele, Vine dorul mândrei mele; ș-așa vine de fierbinte, D-aș sta-n drumu-i, m-aș aprinde.” * „Cine n-are dor pe vale Nu ști luna când răsare... Cine n-are
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Tu-mi știi mie zilele, / Eu ție izvoarele!"82 Spațiu al confesiunilor, cosmicul tăinuiește povestea vieții: "Pădure, dragă pădure, / Cum te-aș tăia din secure / Să nu mă mai spui la lume, / C-am vărat o vară-n tine, / Cu mândruța lângă mine. Las` să spuie pământul, / Că el mi-a fost așternutul, / Las` să mă spuie frunza, / Că ea mi-a ținut umbra."83 sau "Lună, lună, ești nebună / Ce lumini noaptea pe brumă? / Eu cu mândra în zăvoi / Și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de Agerul-Pământului, ajunse la zmeoaică."105 IV. AERUL Aflat într-un permanent dialog imaginar cu elementele originare, omul transformă cadrul natural într-un spațiu al confesiunilor directe, făcându-l părtaș la frământările lăuntrice: "Codrule, cu frunza ta, / Lasă-mă cu mândruța! / Eu, voinice, te-aș lăsa, / Dar ți-i mândra frumușea, / Îi face păcat cu ea / Și îmi pică frunza mea. / Mi-i lăsa, nu mi-i lăsa / Eu cu mândra tot voi sta, / Frunza ta tot a pica; Și-oi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mă duc la Călimani, / Să țin calea la dușmani"112 Natura personificată este portretizată prin intermediul metonimiei ("frunza", "umbra"), paralelismul negativ prezentând integrarea în universal: "Pădure, dragă pădure, / Nu mă mai spune la nime` / C-am vărat o vară-ntreagă / Cu mândruța lângă mine, / Las` să mă spună frunza / Că ea mi-o ținut umbra, / Las` să mă spună pământul / Că el mi-o fost așternutul."113 Invocația retorică a elementelor arhetipale, învestite metaforic, creează un spațiu ritualic universal în care ființa
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
care transformă umanul într-un alter ego al codrului: "Prin pădurea rămuroasă, / Toate crengile se lasă, / Și se lasă la pământ / Și mă-ntreabă de ce plâng, / Cum n-oi plânge ș-oi ofta, / Dacă n-am pe nimeni, / Numai pe mândruța mea / Care mă iubesc cu ea. Și la mine, în grădină, / O prins doru rădăcină. / Ș-am chemat un om să-l sape / Și nu l-o mai putut scoate; / Ș-o săpat un an ș-o vară / Și n-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mă leagănă frumos, / Să nu pic din brațe jos, / Floricică busuioc / Dorul tău mi-i cu noroc, / Că-i curat ca zorile / Și-i mândru ca florile."160; Foaie verde foi de fag / De dor și de mult drag; / Ieși, mândruță, până-n prag: / Că eu la tine mă gândesc, / Cu tine vreau să vorbesc, / Dorul să mi-l potolesc; / De drag și de mult dor, / Îs ca omul călător / Și nici n-am timp ca să mor; Ieși, mândruță, până-n prag, / Să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mult drag; / Ieși, mândruță, până-n prag: / Că eu la tine mă gândesc, / Cu tine vreau să vorbesc, / Dorul să mi-l potolesc; / De drag și de mult dor, / Îs ca omul călător / Și nici n-am timp ca să mor; Ieși, mândruță, până-n prag, / Să vezi dorul cum mă poartă!"161 Refrenul, ca primum movens al spațiului textual, este reluat de comparațiile-ornament sau de paralelismul analogic care, prin intermediul conjuncției adresative ci, neagă "negația" unor trăiri: "Foaie verde ca lipanul / Tot suind la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de comparațiile-ornament sau de paralelismul analogic care, prin intermediul conjuncției adresative ci, neagă "negația" unor trăiri: "Foaie verde ca lipanul / Tot suind la mândra dealul / Mi s-a despotcovit calul, / Dar nu-i vina calului, / Nici a potcovarului; / Ci-i vina mândruței mele, / C-a pus casa-n locuri grele / Și nu pot merge la ele! Și e vina tot a mea, / Că mă duc prea des la ea!"162; " Foaie verde racoină / Peste vârf, peste obcină, / Este-o creangă cu cetină
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Acolo-n vale, la pârâu, / Spală mândra dorul meu; / Tot îl spală și-l albește / Și-n izvor îl limpezește, / Tot pe mine mă iubește. "173; Auzi cum răsună valea / Și mândra cântându-și jalea; Auzi cum sună izvoru / Și mândruța-și cântă doru: / Turturică de pe baltă, / Vină, puică, și te scaldă, / Că apele s-o-ncălzit, / Dorurile s-o-nvăluit. / Leagă doru-ntr-o năframă / Și-i dă drumul pe Suceavă, / Și-i dă drumul să se ducă, / Pe bădița să-l ajungă. Să te-ajungă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
om / codru și paralelismul analogic figurează un spațiu cosmic al devenirii umanului: Dă-i, doamne, și omului / Ce i-ai dat și codrului, / Codrului i-ai dat cărări / Și omului supărări, / Codrului i-ai dat crenguță / Și omului dă-i mândruță."182 Discursul dialogic, construit pe baza repetițiilor ("cununa") evocatoare și a notațiilor descriptive, pune în act liantul ontologic dintre eul individual și eul cosmic: " Cununița grâului / De pe-ntinsul câmpului, / Fetele au secerat / Feciorii clăi a-nșirat. / De unde cununa vine / Mult mi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-s fecior, nici însurat, măi! Nici frumos din cer picat, măi! Sunt luceafărul din zori, măi! / Ce iau roua de pe flori!"184 Spațiul poetic găzduiește umanul în întregul său, trăirea însăși devenind metaforă a universului: "Foaie verde de sulfină, / La mândruța în grădină / Mi-a prins dorul rădăcină, / Dorul vreau să-l iau cu mine, / Rădăcinile-l țin bine. Dorul vreau să-l iau acasă, / Rădăcinile nu-l lasă, / Că-mi e mândruța frumoasă. Eu aș vrea să-l dau în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
metaforă a universului: "Foaie verde de sulfină, / La mândruța în grădină / Mi-a prins dorul rădăcină, / Dorul vreau să-l iau cu mine, / Rădăcinile-l țin bine. Dorul vreau să-l iau acasă, / Rădăcinile nu-l lasă, / Că-mi e mândruța frumoasă. Eu aș vrea să-l dau în tindă, / Ramurile-i dau de grindă."185 Îndărătnicia sorții din viața omenească își găsește tămăduirea în universal, împlinindu-se ca destin cosmic: Fost-a-n lume doi iubiți, / De părinți n-au
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fapt, pragurile de trecere dintre vârstele omului, marcate, și la nivel formal, de scurtarea versurilor, versul octosilabic transformându-se în vers de trei sau patru silabe. Primul fragment, în care este descrisă tinerețea, este dominat de prezența diminutivelor (stejărel, tinerel, mândruța, mânuța), în timp ce partea a doua, în care este ilustrată bătrânețea, este structurată antitetic, legătura dintre cele două stări existențiale realizându-se prin intermediul anadiplozei: ( "Luam satu de-a lungu, / De-a lungu și de-a latu"; "Porțile că-mi deschidea / Porțile
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vatră învălea, / Făclii pe masă punea, /Făcliile le stingea." ). Opoziția existențială este anulată, de cele mai multe ori, de enunțul gnomic conclusiv: " Frunză verde stejărel, / Când era eu tinerel / Luam satu de-a lungu, / De-a lungu și de-a latul; / Când mândruța mă vedea / Cu mânuța că-mi făcea, / Porțile că-mi deschidea, / Focu-n vatră-l dezvelea, / Făclii pe masă punea, / În casă că mă poftea / Și din gură că-mi zicea: / Vină, bade, pe-acolea, / Că tu-mi ești pe sama
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
țări străine, / Străin sunt, străin mă cheamă, / Străin sunt, de bună seamă." 293 Ambivalența simbolică a cucului este ilustrată de înlănțuirea imperativelor care creează certitudinea relativă a împlinirilor, scindate în plan deictic ("ș-apoi"): "Cucule, cu pană sură, / Du-i mândruței voie bună / Și mai dă-i și o arvună, / Să mai aștepte-o lună.../ Cuculeț, cu pană mândră, / Ș-apoi mergi în crâng și cântă, / Pe cine am eu mânie, / Ca mine străin să fie. / Să nu-și aibă casa
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
intrat cu mîndra-n tine Și-am iubit numai copile. Las să mă spuie frunza Că ea mi-a făcut umbră Și m-am iubit cu mîndra. Las să mă spuie iarba Că mi-a aflat patima Ce-o am pentru mîndruța. Și să mă spuie pămîntul Că-mi cunoaște legămîntul PÎnă m-o-nghiți pămîntul. Și iar verde micșunea Acolo sus pe-o rămurea Jalnic cînt-o turturea Tristă ca inima mea. Eu crezui că e mîndra Dar ea fu o turturea
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
Iulia, pref. Mircea Mușat, Timișoara, 1980 (în colaborare cu Maria Elena Simionescu), Oameni, fapte, întâmplări, pref. D. Vatamaniuc, Cluj-Napoca, 1980 (în colaborare cu Șerban Polverejan), Corespondență, I-IV, introd. Ștefan Pascu, Cluj-Napoca-București, 1985-2001 (în colaborare cu Gh. Iancu și Stelian Mândruță). Traduceri: Johannes Honterus, Rudimenta Cosmographica, Cluj-Napoca, 1988; Christian Schesaus, Historia Annae Kendi - Istoria Anei Kendi - Die Geschichte der Anna Kendi - Kendi Anna historija, ed. plurilingvă, Cluj-Napoca, 1996 (în colaborare). Repere bibliografice: Valeriu Cristea, Valeria Căliman, „Exercițiu de suferință”, L, 1996
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286034_a_287363]