10,420 matches
-
imposibil de tălmacit în cuvinte. Relația tatălui cu copilul poate fi de orice tip și poate conține orice tip de manifestare emoțională și comportamentală. Iubirea poate să fie sau nu vizibilă în această relație. Chiar și atunci când tatăl nu își mângâie sau nu își răsfață copiii, legătura aceasta indestructibilă își găsește forme de manifestare. Ne stă la îndemână un exeplu larg cunoscut. Ce altceva ar putea înseamna chipul tatălui, Ilie Moromete, pentru felul cum fiul său, scriitorul Marin Preda îi aduce
DE ZIUA TATĂLUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380800_a_382129]
-
sfânt. Vedeți acest jug, continuă Domnul Pătra? Nu știu ce vârstă are. Eu așa l-am apucat. Tata ne avertiza cu vădită mândrie că este făcut din lemn de jugastru. Cel mai bun, după părerea lui, pentru acest lucru. În timp ce ne vorbește, mângâie blând jugul de parcă ar simți sub palmele care l-au așezat acolo grumazul boilor pe care tatăl, cu strângere de inimă, i-a dus la gospodărie. Ne atrage atenția cum de, după atâta amar de vreme, jugul șia păstrat luciul
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
prieten le sunt eu rățuștelor, tot nu a reușit să le convingă să se apropie și ele de mine. Într-o bună zi a urcat Însoțit de-o rățușcă și de șase boboci, ca niște bulgări de puf. L-am mângâiat pe penele albe și strălucitoare ca niște perle, dar rățușca a rămas, cu pui cu tot, ca și suratele ei, la o aruncătură de băț. Prietenia noastră a durat o vară Întreagă, până În pragul toamnei, când, de pe malul celălalt al
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
cerului acest albastru intens și orgolios, cu, cât vezi cu ochii, albul măslinilor ca un sex de femeie stropit cu spermă, mistralul zguduind sub el pământul, biciuind apele Ronului și culcând la pământ chiparoșii, mistralul nebun și dezlănțuit care-mi mângâia obrajii, și pe el l-am pierdut pentru totdeauna. Am ezitat îndelung dacă să țin sau nu acest jurnal. Meseria mea este să calculez, nu să scriu. Sunt economul adjunct al ospiciului de la Charenton. Dar sufletul îmi este cuprins de
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
iubirea fizică e pe deplin împărtășită. Dar comuniunea sufletească? Dar cea spirituală? Văzul este una dintre tapiseriile în care privirile partenerilor nu se întîlnesc. Doamna îi arată licornului o oglindă, pe care o ține în mîna dreaptă. Cu stînga îi mîngîie grumazul. Iar licornul se privește în oglindă și îi vedem și noi chipul reflectat, astfel că narcisismul lui e dincolo de orice îndoială. Doamna privește înainte. Tracy Chevalier face din modelul doamnei o femeie oarbă. Amorul e orb pentru femei, pare
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
povestesc. Mai eram eu în preajma, prăfuit că un ceas din magazinul cu antichități, numai duminică, în vestiarul inimii. PORTRET Ea era părul de lângă fereastră lumii mele, bătrân, aplecat spre răsărit, devastat din când în când de copiii vecinului de Răi, mângâiat în toamnele târzii de lumină felinarului de pe digul din coasta inimii. Cu frunzele încă ruginii, atârnând între diminețile ochilor, isi zornăie tăcerea în clopotnița buzelor aruncate-n suspin de fiecare pântec însămânțat pe muchia de lut a rădăcinii. Ea era
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
istoriei peste mâinile întinse căutând drumul b. sufletul, ultima draperie în spatele căreia memoria caută sensul gramaticii c. genunchii striviți de tăcerea pietrelor cu care alungam cuvintele mucegăite pe buze d. noaptea își frânge gâtul șlefuind isteria gesturilor cu care ne mângâiem trecerea e. o insuportabila impresie că fiecare sânge își desface încheieturile până la lacrimi. SOLDAȚI Își mângâiau sufletele aproape metalizate de obișnuință, în timp ce umbră buzelor semăna cu o creangă de măslin. UMBRĂ Îmi stătea alături mai sfioasa decât prelungirea ritmului unei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
c. genunchii striviți de tăcerea pietrelor cu care alungam cuvintele mucegăite pe buze d. noaptea își frânge gâtul șlefuind isteria gesturilor cu care ne mângâiem trecerea e. o insuportabila impresie că fiecare sânge își desface încheieturile până la lacrimi. SOLDAȚI Își mângâiau sufletele aproape metalizate de obișnuință, în timp ce umbră buzelor semăna cu o creangă de măslin. UMBRĂ Îmi stătea alături mai sfioasa decât prelungirea ritmului unei zile intacte. Se dizolvă în linii un luciu fugar -, scormonind echilibrul dintre mine și cer. O
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
lui Dandanache, cobora dintro trăsura cu clopoței, ca pe vremea Tristețea marilor convulsii Craiova amintirilor lui Caragiale. Că birjar a fost angajat Ilie Ion. În minutele în care cei doi căi se aflau sub puternică lumină a reflectoa relor, îi mângâia să nu se sperie de ropotele aplauzelor prelungite. Succesul fiind mare, în 1958, s-a apelat la aceeasi trăsura, în spectacolul Gaițele, regizat de Vlad Mugur. (24) Anii au trecut, librăriile au fost națio nalizate, altele s-au transformat în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
scriitorul află că o bibliotecară a primit ordinul (neverosimil, proletcultist post festum!) de-a arde fără discernămînt toate cărțile apărute înainte de 1948: "Sînt siderat. Pierdut o zi în bibliotecă, răbduliu, cotrobăind prin rafturi colbuite, citind la întîmplare pagini, casete editoriale, mîngîind coperte și legături în pînză, socotind cam ce-aș putea salva din naufragiu. Ales vreo șaptezeci de opuri (ediții princeps în majoritate) semnate Iorga, Arghezi, Lovinescu, Blaga, Radu Gyr, Holban, Camil, Hortensia Papadat-Bengescu (ce suferință să optezi pentru o carte
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
modelul liric abstract al generației lui Nichita Stănescu, deschizându-și universul pe orizontală, într-o consistentă și proaspătă imanență. Lumea e la doi pași de noi, pare să ne spună poetul. Este suficient să o privim cu atenție și să mângâiem ușor suprafața lucrurilor, pielea albă a fetelor, foițele subțiri ale cărnii și sufletului, pentru ca totul să înflorească. Iată: "Erai atât de frumoasă!/ Frângeam pentru tine flori largi/ Umplute cu îngeri de-amiază/ Ce raze-ndesau în desagi// Spre-a merge
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
mi le-a împărtășit Ion Marin Sadoveanu cu ocazia turneului Teatrului Național la Veneția, în 1957, cînd ne luam în fiecare seară cafeaua la Florian, în splendida piață a Palatului Dogilor, alături de porumbeii ce se zburătăceau, sub soarele declinant care mîngîia fațadele aurite și pietrele tocite de vreme. Ceea ce s-a risipit ca fumul din suita peregrinărilor ori a trăirilor mele nu suferă comparație, ca amplitudine și gravitate, cu ceea ce am izbutit să salvez documentar. Ajuns acum la vîrsta senectuții și
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
povestesc. Mai eram eu în preajma, prăfuit că un ceas din magazinul cu antichități, numai duminică, în vestiarul inimii. PORTRET Ea era părul de lângă fereastră lumii mele, bătrân, aplecat spre răsărit, devastat din când în când de copiii vecinului de Răi, mângâiat în toamnele târzii de lumină felinarului de pe digul din coasta inimii. Cu frunzele încă ruginii, atârnând între diminețile ochilor, isi zornăie tăcerea în clopotnița buzelor aruncate-n suspin de fiecare pântec însămânțat pe muchia de lut a rădăcinii. Ea era
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
istoriei peste mâinile întinse căutând drumul b. sufletul, ultima draperie în spatele căreia memoria caută sensul gramaticii c. genunchii striviți de tăcerea pietrelor cu care alungam cuvintele mucegăite pe buze d. noaptea își frânge gâtul șlefuind isteria gesturilor cu care ne mângâiem trecerea e. o insuportabila impresie că fiecare sânge își desface încheieturile până la lacrimi. SOLDAȚI Își mângâiau sufletele aproape metalizate de obișnuință, în timp ce umbră buzelor semăna cu o creangă de măslin. UMBRĂ Îmi stătea alături mai sfioasa decât prelungirea ritmului unei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
c. genunchii striviți de tăcerea pietrelor cu care alungam cuvintele mucegăite pe buze d. noaptea își frânge gâtul șlefuind isteria gesturilor cu care ne mângâiem trecerea e. o insuportabila impresie că fiecare sânge își desface încheieturile până la lacrimi. SOLDAȚI Își mângâiau sufletele aproape metalizate de obișnuință, în timp ce umbră buzelor semăna cu o creangă de măslin. UMBRĂ Îmi stătea alături mai sfioasa decât prelungirea ritmului unei zile intacte. Se dizolvă în linii un luciu fugar -, scormonind echilibrul dintre mine și cer. O
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
lui Dandanache, cobora dintro trăsura cu clopoței, ca pe vremea Tristețea marilor convulsii Craiova amintirilor lui Caragiale. Că birjar a fost angajat Ilie Ion. În minutele în care cei doi căi se aflau sub puternică lumină a reflectoa relor, îi mângâia să nu se sperie de ropotele aplauzelor prelungite. Succesul fiind mare, în 1958, s-a apelat la aceeasi trăsura, în spectacolul Gaițele, regizat de Vlad Mugur. (24) Anii au trecut, librăriile au fost națio nalizate, altele s-au transformat în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
criza deznădejdii să încerce, punându-și nădejdea în Dumnezeu<footnote Pentru a înțelege aceste aspecte ale misticii gregoriene, semnificativă este explicația pe care Sfântul Grigorie o dă celei de-a treia fericiri: „Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia” (Mt. 5, 4). El socotește că aici nu e vorba nu numaidecât de cei ce plâng din căință, ci din dorul continuu spre cer și de „faptul că sufletul, privind spre binele adevărat, nu se lasă scufundat în amăgirea de
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
ar face atâta plăcere să le observăm la alții. Când viciile ne părăsesc, ne place să credem că noi suntem cei care le părăsim. Chamfort M. Brissard, tatăl, scria soției sale: ,Draga mea, cavoul nostru face progrese și ne putem mângâia la gândul că vom fi înmormântați acolo, dacă Dumnezeu ne lasă în viață." Un copilaș care cerea mamei bomboane o ruga: ,Dă-mi prea multe". * întrebat dacă era adevărat că stăpânul său, contele de Cagliostro, avea cu adevărat trei sute de
Din Occident Expres by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/10033_a_11358]
-
și marea ascunsă sub cearșaful patului: toate aceste elemente devin componente ale unei aceleiași retorici. Precum Dan Coman, în Anul cârtiței galbene, poetul își construiește aproape inginerește un spațiu fantasmatic, învârtindu-se apoi în el cu satisfacția proprietarului ce-și mângâie mobilele. Este motivul pentru care nu poate să apară, de nicăieri, măcar un grăunte de inedit. Odată prinse firele "imaginației" producătoare, acestea se derulează la o temperatură egală și după un identic algoritm poetic. Tema dublului ori motivul incestului, triunghiul
O rochie strâmtă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10100_a_11425]
-
este fiică de profesoară de română, așa că în casa copilăriei ei de lângă București, de fiecare Mărțișor sau final de an școlar, ca și în alte zile festive, mai apăreau ca din senin o balerină înlemnită grațios, o doamnă cu rochie mângâind un cal cu coama-n vânt, un animăluț sau o vază superînflorată. Din porțelan. De Alba Iulia sau de China și în funcție de noblețea provenienței și de subțirimea materialului, noile bibelouri le uzurpau locul în vitrină celor vechi. Intangibile căci se
Agenda2003-32-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281355_a_282684]
-
de 70 de ani, din Sacoșu Turcesc. În 28 aprilie, A.P. , de 17 ani, s-a simțit obosită și s-a culcat, în timp ce mătușa și sora ei erau la biserică. S-a trezit brusc când a simțit că cineva o mângâie pe corp: era vecinul ei, I.Ș. , care ar fi putut să-i fie bunic. Tânăra a încercat să-l dea afară. Iritat de refuzul fetei, bătrânul a lovit-o cu pumnii și palmele peste față și i-a rupt
Agenda2003-38-03-21 () [Corola-journal/Journalistic/281489_a_282818]
-
însetați de neprihănire, căci ei vor fi săturați! Poate cea mai frumoasă și expresivă imagine a ciclului de vitralii îl evocă pe apostolul Petru în compania cocoșului care prevestește ivirea zorilor: „Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați! Un vitraliu prezintă scena întâlnirii dintre papa Sf. Leon cel Mare și Attila. Suveranul pontif a reușit, în 452, să scape Roma de invazia hunilor, convingându-l pe conducătorul nomazilor să încheie pacea și să se retragă: „Ferice de cei
Agenda2003-24-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281131_a_282460]
-
în 1888 la Praga, la tipografia lui Anton Chnapil, iar actualul ei proprietar a dat pe ea, unui bătrân anticar, echivalentul a vreo... 24 de salarii românești. Dacă printr-o minune ați avea plăcerea aproape senzuală de a o răsfoi, mângâindu-i vorsatz-ul mătăsos, povestea vieții împăratului Franz Josef, istoria familiei sale de la 1273 până la el, ați putea admira portrete de familie și superbe fotografii originale cu Kronprinz Rudolf Salon, dar și imagini ale diferitelor arme ale Imperiului din 1848 până la
Agenda2003-26-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281183_a_282512]
-
dreptul ca un băiețandru. În plus, era frumos: numai forma frunții mă mira puțin. Mi-aduc aminte că la picioarele lui stătea tolănit un ciobănesc german, nisipiu, o frumusețe, ce-l însoțise în timpul domiciliului forțat și pe care stăpînul îl mîngîia în răstimpuri. Cum fusese deja pus la curent cu situația, mi-a spus că lucrurile se puteau aranja doar dacă mă botezam. (Pe atunci erau mulți preoți care, pentru o modestă donație în favoarea săracilor sau numai din milă creștinească, botezau
Umberto Saba - Scrisoare către Linuccia () [Corola-journal/Journalistic/2822_a_4147]
-
din copilărie părinții i-au dat toate mijloacele de a se cultiva, de a învăța totul despre lumea aceasta. Prin muncă neobosită, legând zilele cu nopțile, cuvioasa Paraschiva s-a îndulcit din învățătura timpului, a cunoscut limbile străine, s-a mângâiat cu înțelepciunea filozofilor. Dar mai presus de toate a pus citirea zilnică a Bibliei și a vieții sfinților, sporind în cuvioșie și sfințenie. La 18 ani s-a produs momentul de cumpănă al vieții ei, când tatăl ei, vrând s-
Agenda2003-41-03-14-15 () [Corola-journal/Journalistic/281568_a_282897]