4,645 matches
-
N-a avut nevoie de multă școală și de aceea e idolul meu", a comentat un absolvent de liceu. Dacă nu știți de ce a plecat Vitoria Lipan de acasă, aflați dintr-o lucrare de la Bac: ,,pentru că nu primea iubire și mângâieri de la calul Bator." Un alt candidat ne spune ce este baltagul. Un fel de topor folosit și în zilele noastre pentru comiterea crimelor. După acest topor a plecat VICTORIA Lipan. Probabil că avea nevoie de el pentru muncile câmpului sau
Perle de la Bac: de ce a plecat Vitoria Lipan de acasă () [Corola-journal/Journalistic/81307_a_82632]
-
în timp ce ne arătăm interesați de peisaj, începem manevre prin care ne apropiem picioarele și mâinile. La Tours, atingerile devin mai îndrăznețe, și, cu ajutorul unor glumeți din compartiment, intrăm în vorbă. La Blois, am reușit deja să schimbăm cugetări arheologice și mângâieri mai precise. La Orléans, aflu că soțul damei e concentrat pentru câteva luni în Larzac 1. Și că femeia este liberă ca pasărea cerului. Călătoria până la Paris devine un supliciu; deja nu mai are mare lucru să-mi refuze. Și
Marcel Mathiot - Jurnalul unui amant bătrân by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6958_a_8283]
-
și apusul, o poezie armonizată cu lumea din jurul nostru și din noi, de asemenea în armonie cu lumea naturală, o poezie și un poet ce cu siguranță merită să fie știute, apreciate, premiate, ascultate și onorate. Poezia este plină de mângâiere, de confort, dar și spectaculoasă precum o oază la sfârșitul unui pelerinaj obositor prin deșert și mă simt deosebit de privilegiat să o cunosc și să fi lucrat cu dr. Cristina Emanuela Dascălu, în multele ei activități de cercetare pline de
Mărturii necunoscute despre Cristina Emanuela Dascălu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2561_a_3886]
-
Magnas Miska (Contele Miska) de Bakony Károly, G. Andor, S. Albert 1. 04 și 5. 04, ora 17, și 4. 04, ora 19, Sala Mare; Cumătră, unde-i revolverul? , de Görgey Gábor, 2. 04, ora 17, Sala Studio; În vinu-i mângâierea, prezintă Mátraz László, 8. 04, ora 19, Sala Studio. Teatrul German de Stat Timișoara: Mutter Courage (Anna Fierling și copiii ei), de Bertolt Brecht, 2. 04, ora 19 și 3. 04, ora 18, Pinocchio, adaptare de Isolde Cobeț după Carlo
Agenda2006-13-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284915_a_286244]
-
rugător către Hristos Domnul, † NICOLAE Mitropolitul Banatului Frați și Surori în Cristos Domnul! Iubiți credincioși! O viață nouă într-o comunitate aduce întotdeauna speranță și încredere în viitor. Pentru o familie, nașterea unui copil este izvor de bucurie și de mângâiere. Acesta este modul firesc de a ne gândi, așa simțim că este normal și omenesc. Prin venirea pe lume a Pruncului din Betleem, sentimentul bucuriei, al speranței și al încrederii este și mai accentuat, deoarece aici nu este vorba de
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]
-
și asupra întregii lumi. În acest Prunc ne este dăruit tuturor un nou început; în El ne este oferită pacea și liniștea interioară spre care aspirăm în neliniștea acestei lumi, atunci când deseori ne simțim fără speranță și lipsiți de orice mângâiere. Acest Prunc este salvatorul tuturor, mântuirea și pacea noastră; El, pentru oamenii de bună credință, este cu adevărat „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6). A reveni la această încredere și speranță pentru a o readuce la viață este sensul
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]
-
Dumnezeu Tatăl le-a pregătit pentru noi prin întruparea Fiului său, Isus Cristos. Cu aceste gânduri, doresc tuturor Sărbători de Crăciun binecuvântate și bogate în haruri. Pruncul din Betleem să ofere tuturor pacea și liniștea dorite, să fie izvor de mângâiere și îmbărbătare, aducând speranță și încredere pentru toți. † Martin, Episcop romano-catolic de Timișoara Har, binecuvântare și mântuire de la Dumnezeu-Tatăl și de la Domnul nostru Isus Cristos Iubiții mei fii sufletești, Celebrăm astăzi Crăciunul sau Nașterea Domnului nostru Isus Cristos, Fiul Lui
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]
-
stau cu capul în jos. E mâna unui om necunoscut. E mâna mare și caldă a unui taximetrist. Nu înțeleg de ce e pe mine și de ce nu face nimeni nimic. O ia în jos, de sub sâni, încet, ca într-o mângâiere, până ce vârfurile degetelor trec de linia blugilor, apoi, se oprește. Nu știe dacă să continue, cred că e surprins că nu-l oprește nimeni. Și eu sunt la fel de surprinsă. Ia uite, îi aud vocea hârșâită, chiar e beată. Stăm câteva
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
supradimensionate. Eu îi respect pentru că își iubesc teri bil de mult stăpâna. Sau doar pentru că le știu de frică. Oricum le recunosc tot spectrul sentimentelor uma ne. Ură. Invidie. Revoltă. Tandrețe. Răzbunare. Gelozie. Odată, husky-ul a îndrăznit să fure o mângâiere stă pânei sale profitând de neatenția celuilalt. Asta l-a costat vârful urechii stângi. Dacă se întâmpla invers, am înțeles că ciobănescul ar fi rămas și fără celălalt ou. Se întoarce cu fața rânjită spre mine și-mi spune: Ai
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
În căutarea următorului pom, mai mare, mai frumos, mai bogat, mai darnic. Ei toți ne-au lăsat câte o moștenire: un vers, un cântec, o doină, o vorbă de duh, o mustrare, o privire aspră sau blajină, un zâmbet, o mângâiere ca o adiere și toate ca să Înțelegem că și noi, la rândul nostru, trebuie să lăsăm celor care vin ceva frumos, luminos, cald, În muncă, cinste și adevăr, cu sănătate, spor și ajutor În Libertate. Și prima condiție pentru Îndeplinirea
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
își lăsase costumele-n garderobă și trebuia să le găsească neatinse la întoarcere. Ai,doamne, doamne, își spuse. Ce bine mai era pe-atunci! Ce bine era când erau cu toții laolaltă, fără nimeni străin între ei, când ea era și mângâierea și ocrotirea lor. Înainte, atunci când erau toți laolaltă, numai ei, numai ei și ea, fără blestematele astea cu sângele stricat, care nu se gândesc decât la binele și plăcerile lor, aruncându-le dintr-o dată cu albeață-n ochi și-acoperindu-i și punând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
În fața divinității, suntem toți la fel și doar egoismul ce uneori ne bântuie, poate crea diferențe. O zi obișnuită. Un parc obișnuit, dintr-un oraș ca oricare altul. În fața mea, o tânără blondă, cu niște ochi minunați, alină cu o mângâiere plină de dragoste, suferința unui suflet de animal cu ochi umezi și triști. Ochi ce o privesc, parcă cerându-i iertare pentru toate vorbele grele pe care le-a iscat în juru-i. Am avut cândva un câine cu suflet de
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
pe la Butnaru cel șugubăț. Și o mai întrebam din când în când pe Pocum: Ce mai faci, mătușă? Răspunsul venea imediat: Pocum, bre, nu rău. Eu nu calculam că răspunsul cel bun trebuia să fie un răspuns de consolare, de mângâiere, de compătimire, îi răspundeam: Las că-i bun mătușă sau las că-i bine ... După ce plecam îi spunea mamei cu o amărăciune în suflet: Uite, m-a întrebat ce mai fac și eu i-am spus că mi-e rău
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
se ruga zilnic la Dumnezeu, să o ierte și să o facă mai bună pe nora sa. Nu era ceas din zi În care să nu citească, câte o rugăciune, psalmi, sau cărți bisericești. Erau ultima ei speranță, singura ei mângâiere, În coșmarul pe care-l trăia. Fiul ei, singurul ei copil, trecea zilnic pe lângă fereastra ei, fără să intre sau să o Întrebe ce mai face, luni de zile. Cu ceva timp În urmă, Îndemnat de soția sa, acesta Îi
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
pornește din capul pieptului, urcă spre obrazul trist, împrejur, până sub cercănele de sub ochii de ametist. Fruntea rătăcește, ca o ființă străină de tot ce a fost. Nici părul blond, stins de o lumină trădată și ea, nu mai cheamă mângâierile cândva transparente și naive. Ironie N-ai să petreci vara aceasta cu mine, nu va fi nici nuntă nici moarte rochia mea albă și-a pierdut candoarea acestor mari sărbători. Nici nuntă să ne învăluie mireasma credinței, nici cucernica îngenunchere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
să mai spunem sub clopotul greu de aramă. Stare în timpuri căzute simultan peste noi în salt, înalt acoperă talerul amiezii liniștit și lucid! Fără dimineață, fără noaptea de jar, rămâne doar gustul amar. Intrăm față-n față, distant, fără mângâieri. Fără ochi, pleoape părăsite stau demult amorțite. Vidul s-a înnegrit, e drept simt o apăsare asurzitoare în piept. * * * Trebuie să fii bătrân să te gândești la moarte; cei tineri nu au timp, ei trec mereu mai departe, pentru ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
străină lumea de azi: Stau mut în fața televizorului/și nu-l aud;/văd imaginile altei lumi/care nu mai este a mea, părându-i vetustă, inautentică, până și rochia preferată și-a pierdut candoarea și părul blond nu mai cheamă mângâierile transparente și naive; adeseori bolnavă, arsă de febră, este bântuită de voci sinistre: Vocile zburau în jurul capului,/îmi cuprindeau mâinile/în semn de adio! Obosită în permanență, pasăre cu aripile rănite, pândită de moarte, poeta se retrage în vârsta perfectei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ai!”. Dar pe măsură ce o mângâiam, mânuța creștea în palma mea și eu continuam s-o mângâi și i-am zis: „Dar uite, mâna ta se transformă în mâna unui bărbat, dar tot fină și frumoasă rămâne”. În acele momente de mângâiere o simțeam în spatele meu și emana atâta iubire și-mi transmitea așa o stare de bine cum nu se poate explica în cuvinte... se poate numai simți. Apoi a plecat, dar eu în acea stare de bine m-am trezit
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
acestea sunt introspecții ale sufletului feminin deschis cu o mare foame senzorială către lume. Autoarea își ascultă atentă trupul, îi pândește reacțiile, îi trăiește cu intensitate satisfacțiile. Din asemenea atitudini de dăruire tâșneste o exaltare lirică a fiziologicului. Sunt cântate mângâierile mării, sărutul nisipului, îmbrățișarea copacilor, plânsul ploii și fluturii ce devin mesageri ai iubirii. Manuela trăiește voluptăți secrete autocontemplându-și gesturile ascunse altor priviri: scoaterea ciorapilor de culoare neagră, alegerea bijuteriilor, pieptănăturii sau parfumului, îmbrățișarea așternutului sau a apei băii. Descriem
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
într-un tablou plin de lumină și de dureroasă sensibilitate: „Afară este înnourat, nu se aude niciun sunet. Tot satul e pustiu, parcă nu ar mai exista nimeni pe fața pământului. Ploaia așteaptă să cadă peste noi, să-i simțim mângâierea ei rece. Ce poate să aducă un timp atât de trist ca acesta? Unora, bucuria unei posibile odihne. Alții înțeleg bucuria pământului. Mie ce-mi aduce? Îmi aduce sentimentul care mă chinuie, care îmi provoacă atâta durere, căci el îmi
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
o scrisoare de suflet! Mi-e dor de tine, mamă! Afară este înnourat, nu se aude niciun sunet. Tot satul e pustiu, parcă nu ar mai exista nimeni pe fața pământului. Ploaia așteaptă să cadă peste noi, să-i simțim mângâierea ei rece. Ce poate să aducă un timp atât de trist ca acesta? Unora, bucuria unei posibile odihne. Alții înțeleg bucuria pământului. Mie ce-mi aduce? Îmi aduce sentimentul care mă chinuie, care îmi provoacă atâta durere, căci el îmi
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
calme a acelor momente de „fericire totală”. Ea știe să provoace și să dirijeze impulsurile bărbatului, controlându-l cu discreție pentru a-l proteja, pentru a nu-l pune în inferioritate. Intenții abia schițate și răspunsuri adecvate, înțelegere din priviri, mângâieri „corespondente” - toate acestea fac să funcționeze o „relație aproape perfectă”. „Dar ce esteperfect în lumea aceasta?” - O replică banală, dar aici „pică bine”... 29 aprilie 2006 Deschid din nou caietul lui P.H. Lippa, cu o nerăbdare ușor perversă. Comit, într
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
să privesc în viața ei, ca printr-o fereastră, hoțește, pentru a-i dezlega enigma feminității, farmecul ascuns într-un corp mai mult sau mai puțin frumos, mai mult sau mai puțin sănătos, mai mult sau mai puțin „însetat” de mângâierea unui bărbat iubitor. Văd în ea, poate și datorită unei optici proprii celui plecat spre „vârsta înțelepciunii”, ceea ce ea însăși nu poate sau nu are timp să descopere „la rece”: și mama fericită să se regăsească în ființa propriului copil
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
linii adânci. Îi place să creadă că ea întârzie în a-i ține mâna, că are o vizibilă satisfacție la descoperirea unor anumite „calități” în liniile din palmă. Rememorând, chiar i se pare că în căutarea lor se ascunde o mângâiere abia reținută, aproape o „promisiune”... Încălzit de propria imaginație, Profesorul încearcă să se convingă că femeia din fața lui, la cei vreo 30 de ani ai ei, visează să fie iubită, că se ascunde, cu o anume timiditate, în gesturi și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
convenții. Și amândoi „îmbracă” această haină începând prin a se dezbrăca de hainele celelalte... „Să fie goliciunea și un semn al dorinței de revenire a insului la naturalețe și autenticitate?” - filosofează autorul într-o paranteză, în timp ce Teodora pare „topită” de mângâierile Profesorului. Sau poate chiar este, nemaiputând rezista „asaltului” celui căruia continuă să-i spună în șoaptă „Domnule Profesor”. Pe când acesta este cuprins de o frenezie erotică potrivită mai curând fostului... student) „Ia să vedem noi - îmi zic, pregătindu-mi «spada
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]