864 matches
-
De l-a mea făgăduință [MĂTUȘA] Bine fată, nu vă dați. Dar ți-oi spune încă una... Escelența e bătrână Și e plină de podagră, îmblă tot cu cîrja-n mână. II-VARIANTĂ 2260 [MĂTUȘA] Ce privești în jos smerită, Că te mânii te prefaci Când îți zic că el îți place Și că [tu] demult îl placi. Voi jucați în comedie Rolul vostru de-nțelept, Dar de ce unul la altul Vă uitați atât de drept? De ce, când pe neașteptate El sosește uneori
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu! Da' mi-i dragă de mor... de nebunesc. INTENT[ATIONEM] De, de! N-ai nevoie... După câte văd n-ai să mai nebunești... VULTUR[EANU] Obraznicule! INTENT [ATIONEM ] Mă rog... aliați suntem? Știi că unde-i alianță nu-i mânie, nu se supără omu așa pentru te miri ce și mai nimică. Da pe boierul bătrân îl cunoști. VULTUR[EANU] După spuse, da de văzut nu l-am văzut niciodată. Zice că-i un om tare ciudat. Răposata femeia lui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
amenințat. Un connațional de-ai lui, anume Ivanco, legat cu el de-aproape prin legăminte de înrudire și de prietenie, avuse relații oprite și necinstite c-o cumnată a lui Asan, adecă cu sora nevestei acestuia, și atrăsese asupră-și mânia acestui furios conducător, care-n prima furie amenință cu moartea chiar pe soția lui proprie, cu prepusul c-ar fi știind de acel lucru neiertat. Asan se hotărî în fine să se răzbune în persoană asupra lui Ivanco și trimise
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de la lăcomia pântecelui, care naște desfrânarea; ca să poată fi satisfăcute acestea două, este nevoie de bunuri materiale și se naște astfel iubirea de arginți, și toate celelalte care formează lanțul fărădelegilor; dacă pătimașul nu-și poate satisface aceste plăceri se mânie, apoi se întristează, etc. Părinții neptici, referindu-se la păcatele recidive, spun că sunt unii care, în nădejdea pocăinței, alunecă a doua oară, umblând astfel cu Dumnezeu cu viclenie. Pe aceștia însă îi prinde moartea și nu mai ajung timpul
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
că nu era puțin lucru pentru om să aibă pe Dumnezeu în preajma lui, să-i poată cere sfatul ca unui bun părinte, oricând avea vreo nevoie” (36, p. 4). Din cauza unei greșeli umane sau a păcatelor omenești, „Dumnezeu s-a mâniat foc și-a depărtat cerul atât de mult, că nu degeaba zicem noi : departe cât cerul de pământ” (36, p. 4). într-o legendă culeasă la celălalt capăt al spațiului românesc (Bucovina), fenomenul este prezentat și mai concludent : Dumnezeu, supărat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
deci în noua formă a eposului - un ne-legiuit și a fost tratat ca atare. Putem recunoaște funcționarea unui astfel de mecanism psihosocial în legenda lui Lycaon, cel transformat în lup de către Zeus pentru că i-a sacrificat acestuia un copil. Mâniat de gestul lui Lycaon (fiul lui Pelasgos, strămoșul mitic al pelasgilor), Zeus trimite potopul, de care scapă într-o ladă doar Deucalion și Pyrrha, al căror fiu, Hellenus, este socotit strămoșul grecilor (helenilor). Subtextul mitului pare evident : înlocuirea unei mentalități
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a termenului chief la mijlocul secolului al XIX-lea : Un arap de la Fez, care călătorește cu noi [pe vapor], pătimește de boala mărei și se vaietă, invocând pe Alah ! Mă apropii de el și îl întreb turcește : Chief ioc ?... El se mânie și îmi întoarce spatele. [...] Apoi [după masa de prânz] ne suim pe terasa locantei pentru ca să bem cafeaua și să ne facem chieful. Cine a gustat viața orientală știe că chieful este partea cea mai importantă a vieței ; deci aprinzându-ne
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Sfinția Ta. Vassur ieși din dreptul mesei, pentru a avea o mai mare libertate de mișcare. Intenția lui evidentă îl făcu însă pe unul dintre însoțitorii Abatelui să se interpună între el și stăpânul său. ― Cu riscul de a vă mânia, trebuie să vă atrag atenția că "Sfinția Ta" e o formulare cam impersonală și că, rostită de un necredincios ca mine, ar putea căpăta lesne accente jignitoare. ― Cu atât mai bine! Atunci problema pe care o reprezinți va fi soluționată
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
am fost mamă pentru copiii altora, pentru că nu i-am putut avea pe-ai mei. ― Nu mi-ai vorbit niciodată despre ceea ce-ai fost înainte să vii aici, în Abație. ― Și nici nu am să o fac. L-aș mânia pe Dumnezeu cu trecutul meu de pierzanie. Stin se încruntă ușor, gîndindu-se de câte ori mai avuseseră această discuție. Niciodată nu aflase nimic despre trecutul Mariei. Când fusese mai mic, sperase că ea este cu adevărat mama lui și că se jertfise
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în acest fel, el e sortit să devină ceea ce i-am hărăzit eu, spuse repede Abatele, încercînd din răsputeri să-și reprime un sentiment de teamă despre care știa că poate fi citit repede de Aloim. ― Păi și nu-l mânii pe Dumnezeu, substituindu-te Lui? ― Nu. Fiindcă, pe de o parte, eu nu lucrez cu suflete umane, ci cu copiile unor suflete dispărute, și pentru că Sfântul Augustin cel Nou a rezolvat această dilemă. Dacă mântuirea noastră nu depinde de ceea ce
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
simți cum, sub palma ei, pielea catifelată se înfioară ușor. În noaptea trecută reușise să trimită la analize o mostră din urina Xentyei și călugării dăduseră verdictul pe loc. Era într-adevăr însărcinată. Adevărata surpriză era însă că, în loc să fie mâniat, Abatele se mulțumise să recite psalmul în care Sfântul Augustin cel Nou prevestește Armaghedonul. Tot el o liniștise și pe sora ei care ceruse eliminarea imediată a Xentyei. Nu se simțea deloc în siguranță. Nu știa cum să facă să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
obișnuit cu luptele, tânărul încercă să riposteze, dar încasă lovitura de pumn a lui Stin direct în figură. Căzu ca fulgerat, cu gâtul peste rădăcina unui copac iar capul îi rămase într-un unghi nefiresc. E mort. Doamne Dumnezeule, câtă mânie apus în lovitură! Stin înțelese și el imediat că tocmai își omorâse unul dintre cei pe care i-ar fi dorit supuși. Simți cercul celorlalți cum se strânge în jurul lui. Ochii lui Benedict scuipau scântei. ― Ucigașule! ― Așa crezi? răcni Stin
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
poate trăi pe planeta asta blestemată... Să nu-mi spui mie că el crede. Să nu-mi spuneți nici măcar că voi credeți! Vă simt pe toți. Și știți ce emanați când vă gândiți la Sfântul Augustin cel Nou? Stinghereală. Nu mânie. Nu credință. Nici măcar indiferență. Nu! Percep stinghereala pe care v-o trezește trădarea zilnică în care trăiți. Așa că să nu-mi vorbiți mie de credință. Abatele știa că întrucîtva Aloim avea dreptate. Chiar și așa însă, erau adevăruri care era
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
a condus într-o văioagă adâncă. Acolo zăcea pe jumătate îngropat în nisip un fel de ou metalic. Pe singura lui parte expusă spre cer sufla printr-o țeavă, din când în când, un fel de ceața ciudată. Te-ai mâniat la culme. Sirin nu avea nici un drept să țină doar pentru el o asemenea minune. Se poate ca în recipientul acela care părea că fierbe pe dinăuntru să fi fost cine știe ce lucru important, care să îi ajute să-L serviți
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Tengys, de altfel cea mai reușită dintre toate, era explicabilă având în vedere că ea nu îi cunoștea pe oameni așa cum îi cunoștea el. - Mărite Stăpân, fie-ne cu iertare, vorbi una dintre mătci. Noi nu înțelegem ce anume tc-a mâniat atât de tare. Oamenii pe care îi ajutăm noi par să fi învins. Frații noștri s-au instalat deja în cinci noi colonii și muncesc acolo din greu pentru a crea alți frați, care să ocupe repede tot spațiul disponibil
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
respective, am eșuat lamentabil. Diribal zâmbi subțire: - Unde îți e credința, popo? Hotărăște-te: ori ești unealta infailibilului tău Dumnezeu și atunci eșecul e din vrerea Lui, ori dimpotrivă esti un necredincios fioros care nu se ridică niciodată... Starețul se mânie. Mâinile sale noduroase se încleștară pe toiagul încovoiat de care nu se despărțea niciodată. - Dacă barbarii tăi de soldați îți dau dreptul să îmi batjocorești Abația, dacă asasinul tău perfect mă poate ține la respect, asta nu înseamnă că știi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de la lăcomia pântecelui, care naște desfrânarea; ca să poată fi satisfăcute acestea două, este nevoie de bunuri materiale și se naște astfel iubirea de arginți, și toate celelalte care formează lanțul fărădelegilor; dacă pătimașul nu-și poate satisface aceste plăceri se mânie, apoi se întristează, etc. Părinții neptici, referindu-se la păcatele recidive, spun că sunt unii care, în nădejdea pocăinței, alunecă a doua oară, umblând astfel cu Dumnezeu cu viclenie. Pe aceștia însă îi prinde moartea și nu mai ajung timpul
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
de la lăcomia pântecelui, care naște desfrânarea; ca să poată fi satisfăcute acestea două, este nevoie de bunuri materiale și se naște astfel iubirea de arginți, și toate celelalte care formează lanțul fărădelegilor; dacă pătimașul nu-și poate satisface aceste plăceri se mânie, apoi se întristează, etc. Părinții neptici, referindu-se la păcatele recidive, spun că sunt unii care, în nădejdea pocăinței, alunecă a doua oară, umblând astfel cu Dumnezeu cu viclenie. Pe aceștia însă îi prinde moartea și nu mai ajung timpul
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
a fi indignat”, apare doar în Ps 7,12: ’Elohm ŠÄpQ” țaddq we-’Pl zo‘Qm be-kol yÄm: „Dumnezeu e drept judecător, oricând mânia lui se poate aprinde.” (t.n.) Traducerile românești realizate după Septuaginta au „nu se mânie” (SC, Blaj, BS), „îndelung-răbdător” (BVA) = mg orgen epágÄn, în vreme ce acelea care pornesc de la textul masoretic au: „un Dumnezeu care mustra” (G-R), „un Dumnezeu care Se mânie” ( C). Traducerea noastră propusă pentru acest verset nu transfera expresia că pe un nume
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
lui se poate aprinde.” (t.n.) Traducerile românești realizate după Septuaginta au „nu se mânie” (SC, Blaj, BS), „îndelung-răbdător” (BVA) = mg orgen epágÄn, în vreme ce acelea care pornesc de la textul masoretic au: „un Dumnezeu care mustra” (G-R), „un Dumnezeu care Se mânie” ( C). Traducerea noastră propusă pentru acest verset nu transfera expresia că pe un nume, deoarece sfârșitul versetului be-kol yÄm, litt. „în toată ziua”, nu ne îndreptățește să-l considerăm pe „mânios” un atribut stabil al lui Dumnezeu, un „nume divin
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
despre neotestamentarul ho agathós, acesta se referă la desăvârșirea morală. 4.2.18. 9ó al-”awl (2.1.13.5.)310 și ’Erek ’appayim (3.1.15.3.). Numele biblic este metaforic, insă deloc ambiguu - „cel care cu greu se mânie” -, în vreme ce numele coranic poate fi interpretat în multe feluri (îndelung-răbdător/bogat/binefăcător generos), contextul fiind insuficient pentru precizarea semnificației sale. 4.2.19. (al-)Wadód (2.1.13.10.) și ‚"s: (3.1.14.3.). Numele coranic se referă la
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în privința oricărei căsătorii, să existe o recomandare: trebuie ca prin căsătorie să se urmărească binele statului, și nu propria plăcere. ș...ț Dar a reglementa acest lucru prin lege ș...ț ar fi nu doar ridicol, ci ar trezi și mânia multora. b) Legi (783d-784d) Tinerii căsătoriți trebuie să fie conștienți că sunt datori să dea naștere, pentru Stat, unor copii pe cât de frumoși și virtuoși cu putință. ș...ț În calitate de inspectori îi vor supraveghea femei pe care le vom fi
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
W.S. Maugham) La rîndul său, Liviu Rebreanu spune: „Credințele și hotărîrile se macină dacă le cîntărești prea mult”. Așadar, „Dacă vei fi stăpîn pe ziua de azi vei depinde mai puțin de ziua de mîine” (L.A. Seneca). * „CÎnd se mînie, omul se află În afara trupului său.” (P. Syrus) Evident În afara trupului spiritual, unde „Înfrînarea” se luptă mereu cu „incitarea”. * „Cel care n-a știut niciodată să se limiteze, n-a știut niciodată să admire.” (J. Renard) SÎntem aici În fața unui
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Păcatul generează culpabilitate, care osândește trupul în sensul urii de sine. Dumnezeu nu se aseamănă câtuși de puțin cu o figură antropomorfică, el nu cere nici nu impune nimic, nu pedepsește și nu afurisește, nu urăște și nici nu cunoaște mânia. 2. Omul e Dumnezeu. Pentru că Dumnezeul Bisericii catolice a fost confecționat pentru a legitima ascendentul asupra sufletelor, deci asupra trupurilor. Cititor al lui Scot Erigene, călugăr care predă filosofia și teologia la Paris, cunoscător al clasicilor filosofiei, Amaury din Bène
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
apariția islamului, la mii de kilometri de Palestina, De rerum natura oferă breviarul perfect al luptei contra tuturor superstițiilor. Dacă filosoful demontează ficțiunea Centaurilor sau a Himerelor, recuză existența lui Tantal sau a lui Tityos, îndepărtează cu un gest al mânii Cerberii și Furiile, dacă-și râde de Danaide sau de Sisif - pe care-l vede mai degrabă în lumea aceasta... -, e clar că l-ar fi luat în derâdere și pe un Dumnezeu care-și arată dosul în prezența rugului
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]