1,105 matches
-
ce dor, nici în cele fără de rost, sau in vise triste, amăgite în realitatea fada, eu cred în tine, așa cum ești, râzând la tristeți, plângând de bucurie, acoperind cu raze, de soare, întunericul din mine, coborât, în seara când, cerul mânios, acoperind Luna, s-a dezlănțuit, trimițând furtună, spălându-mi păcatele, trimise-Acolo Sus, sperând că Cineva, să mi le ierte... Nu cred în Nesimțire, cred, in ce simt, pentru tine și-n clipele, ce le vreau `napoi, în ceea ce-nseamnă
NU CRED ÎN... de COSTI POP în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377001_a_378330]
-
firea-ș al dracu’ cu tot neamu’ meu dă idioți! El avea voie să hulească, să înjure și să drăcuiască în absolut toate limbile din univers. Și oricum, aceasta era o simplă problemă personală... Da’ lasă că le arăt eu lor!! Mânios deschise capacul tabloului de comandă și răsuci la maximum un buton. Din aur încrustat cu diamante, evident... *** Pe Terra, un homless care se adăpostea între ruinele unei fabrici, Nokia, găsi niște aparate mici și drăguțe prin care putea vorbi cu
DILEME LA NIVEL ÎNALT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377908_a_379237]
-
din talpa iadului! - chicoti Buha. - Așa-i? - îndrăzni musafira să întrebe privind către musafir. - Precum vezi! - auzi în urechi un glas venit parcă din adâncuri. Spune mărită stăpână ce voiești că în această noapte mai am și alte chemări. - Sunt mânioasă că nu mi-ai respectat porunca, iar Pătru se desfată în brațele muierii de parcă nici nu îi pasă de făcăturile mele. - Valdescu a călcat ținutul interzis. I-am urmărit pașii. - Ptiu, dracilor, că tare neîndemânatici mai sunteți! Și pe unde
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
și n-ai timp și nu-ți vezi capul, Cum să cred pe toate astea, vezi că ai la ”petic”- ”acul” Când n-ai chef de vorbă lungă, tu rămâi politicos, N-arunca cu vorbe dure, când ești mult prea mânios Nu răni și nu promite ceva ce nu poți să faci, Când îți dă ea explicații n-o-ntrerupe ci mai taci Azi fii vesel și zâmbește și mai uită de necaz, Fiindcă totu-a fost o ”glumă” și-i
FARA SENS de MIRON IOAN în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378046_a_379375]
-
și n-ai timp și nu-ți vezi capul, Cum să cred pe toate astea, vezi că ai la ”petic”- ”acul” Când n-ai chef de vorbă lungă, tu rămâi politicos, N-arunca cu vorbe dure, când ești mult prea mânios Nu răni și nu promite ceva ce nu poți să faci, Când îți dă ea explicații n-o-ntrerupe ci mai taci Azi fii vesel și zâmbește și mai uită de necaz, Fiindcă totu-a fost o ”glumă” și-i
FARA SENS de MIRON IOAN în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378046_a_379375]
-
lăsase cu sora mai mică și mama în căsuța de lemn, murdară, sărăcăcioasă și foarte friguroasă. Amintirea lui îi dădea mereu senzația aceea ciudată și supărătoare de înțepături în ochi, care făcea să-i curgă lacrimi șiroaie pe obrajii murdari. Mânios, le șterse cu mâneca zdrențăroasă a ... Citește mai mult Îngrozit și tremurând amarnic, cu inima bătând să-i spargă pieptul, Iliuță spera ca bestiile apocaliptice care îl urmăriseră înfuriate și înfometate, ca și el dealtfel să nu descopere gaura prin
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
lăsase cu sora mai mică și mama în căsuța de lemn, murdară, sărăcăcioasă și foarte friguroasă. Amintirea lui îi dădea mereu senzația aceea ciudată și supărătoare de înțepături în ochi, care făcea să-i curgă lacrimi șiroaie pe obrajii murdari. Mânios, le șterse cu mâneca zdrențăroasă a ... IV. TEMNICER NEIDENTIFICAT, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2306 din 24 aprilie 2017. Observ cu uimire perpetuă comportamentul acestei făpturi minuscule, aparent inofensive, ba chiar înduioșător de vulnerabile, care la prima vedere
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
ușurată. Nu apucă însă să se bucure destul că în fața casei se trezi cu stăpânul său: - Unde ți-s fetele, femeie? De ce nu mi-ai ascultat porunca? Oamenii care îl însoțeau răvășiră toată casa, dar nu găsiră urmă de fată. Mânios nevoie mare, stăpânul o închise pe femeie în temnița de sub talpa casei lui. O lăsă fără mâncare trei zile, apoi fără apă încă trei zile, dar femeia nu scoase nici un cuvânt ca să poată afla stăpânul ei unde îi sunt fetele
CELE DOUĂ SURORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375816_a_377145]
-
de mult să te văd, Să te simt în brațe radioasă; Cu plete alintate și buze-prăpăd Tu ești doamna mea frumoasă. Cu păr răvășit peste surâs duios Mă înfiori, pleoapa în jos mi-o lași; Îmi place chipul tău chiar mânios ce strivește iarba cu repezi pași. Deci, îmi place să te privesc tăcut Să-ți simt sânii plini de vibrare; Să uit de prezent și chiar de trecut, să-mi fii iubită dragă sub soare. Referință Bibliografică: ÎMI PLACE... / George
ÎMI PLACE... de GEORGE PENA în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376011_a_377340]
-
taie blindaje de oțel, ca un uriaș aparat de sudură. Când sufla, totul în calea sa lua foc și se topea, chiar și cei mai mari ghețari. Generalul URAGANdeFOC era cel mai puternic și cel mai turbat. Ăsta, dacă era mânios, sufla jeturi de foc și raze ucigătoare prin toate coclaurile Universului, de zburau norii ca fulgii dintr-o pernă ruptă. Topea și planetele și le spulbera resturile prin toate văgăunile cerului. Noroc că împăratul îl ținea din scurt să nu
MĂRŢIŞOR-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375970_a_377299]
-
vacă”! - Cum așa?” m-am mirat eu, știindu-l om cu vorba cumpănită. - Așe o fo`, a continuat ea, că odată s-o stricat cocia, căruța noastră, și el o stat tătă zâua să o tomnească. Atât o fo` de mânios că nu i-o mărs treaba cum o vrut el, că nici nu o vinit să mânce până sara. Sara o intrat în casă tăt mânios. Io tocmai mulsesem vaca. Am pus videre cu lapte jos și m-am dus
GÂNDURI ÎNCHINATE FEMEII ��' SOŢIE ŞI MAMĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376795_a_378124]
-
noastră, și el o stat tătă zâua să o tomnească. Atât o fo` de mânios că nu i-o mărs treaba cum o vrut el, că nici nu o vinit să mânce până sara. Sara o intrat în casă tăt mânios. Io tocmai mulsesem vaca. Am pus videre cu lapte jos și m-am dus repede să-i pun pă masă mâncare caldă. Cum eram în zorul mare, am lovit cu piciorul găleta și s-o vărsat laptile pă podele, de
GÂNDURI ÎNCHINATE FEMEII ��' SOŢIE ŞI MAMĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376795_a_378124]
-
am lovit cu piciorul găleta și s-o vărsat laptile pă podele, de m-am spăriet și io. Nu știem ce să fac, să curăț pă jos, ori să îi pun lui de mâncare. El s-o uitat la mine mânios și mi-o zîs: „Tu, vacă, ai dat cu piciorul în oală după ce o fo’ muls laptele?” Tulaaai Doamne! am gândit eu, mi-o zîs că-s vacă! Ce să mă știu face? Dacă îi răspund amu, să face baiul
GÂNDURI ÎNCHINATE FEMEII ��' SOŢIE ŞI MAMĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376795_a_378124]
-
imediat recompensă. Aceste dorințe aduc ca rezultat suferința. Cu cât veți intensifica dorințele omenești cu atât va crește nivelul de agresivitate și se va întări programul de autodistrugere. Orice dorință când se agață de tine devine stăpânul tău. Când ești mânios, mânia devine stăpânul tău, te acaparează complect. Astfel mânia ta, în această stare, va face lucruri pe care mai târziu le vei regreta. Dependența naște agresivitatea. Iar agresivitatea produce boala. Boala purifică sufletul omului și îi fortifică sistemul imunitar. Dependența
SFATURI PENTRU SĂNĂTATEA SUFLETULUI de VALERIU POPA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375093_a_376422]
-
policrome în care îmi scald spre purificare gândurile, limpezindu-mi fața de lacrimi și sufletul tot - o, cerule nesfârșit, cer nestatornic, cu încruntări cenușii uneori, alteori cu franjuri negre de doliu, vorbind în tunete și scuipând peste noi fulgere, certând mânios pământul cu bice de foc, fără să-ți mai răspundă cineva cu săgeți trase în carele norilor tăi; cer cumplit, cer îngândurat de suferințele noastre, tulburat adesea de furtunile noastre exterioare ori invizibile, dar iarăși senin când sufletul nostru liniștit
POEME CELESTE de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375185_a_376514]
-
din jurul nostru nevoia de Dumnezeu în viețile lor, fiind buni și făcându-le bine cu toată loialitatea și sinceritatea din sufletul nostru răscumpărat de sub pedeapsa păcatului și a morții. Vom alege să fim blânzi și smeriți în opoziție cu cei mânioși și desfrânați care caută mereu să ne doboare și ne vom înfrâna orice pornire care nu este dreaptă, avându-l pe Duhul Sfânt ca volant al vieților noastre. E greu? E ușor? Stăm să ne autoanalizăm? Ne e teamă că
DESPRE FIREA DUMNEZEIASCĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372601_a_373930]
-
cu nori negri presărat fulgere-orbitoare cerul l-au brăzdat. Sunt atât de aproape de sol, încât ai crede că totul s-a tăvălit pe pământ. Mă-ntreb, deși nu-i nimic mistic, dacă nu mâna zeilor se joacă artistic. Zeii cei mânioși pe sărmana natură, ce se joacă cu degetele pe claviatură. Apoi, după un moment scurt de respiro natura-și deschide al ei gri sombrero, zgomote răsunătoare asurzesc peisajul și ea tresare, să nu-și strice machiajul. Se-aude al tunetului
POVESTEA FURTUNII de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372770_a_374099]
-
Și, nervos, întinse mâna la spate, îl apucă pe Tache de cămașă, îl săltă ca pe un snop și-l aruncă direct în fața lui Mărășteanu: --Ieși, mă, în față, să stea omu’ de vorbă cu tine! De fapt, uriașul era mânios pe el că patronul îl obliga să facă o crimă pentru prostiile lui și de aceea îl aruncase de sus, cu toată forța lui, trântindu-l pe Tache în genunchi, ca pe un gunoi. Însă,”gunoiul”, văzându-se astfel tratat
SRL AMARU-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373187_a_374516]
-
de mult să te văd, Să te simt în brațe radioasă; Cu plete alintate și buze-prăpăd Tu ești doamna mea frumoasă. Cu păr răvășit peste surâs duios Mă înfiori, pleoapa în jos mi-o lași; Îmi place chipul tău chiar mânios ce strivește iarba cu repezi pași. Deci, îmi place să te privesc tăcut Să-ți simt sânii plini de vibrare; Să uit de prezent și chiar de trecut, să-mi fii iubită dragă sub soare. Citește mai mult Îmi place
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
Veniră slugile lui Asenath și tăiară stufărișul izbutind să elibereze boii din hățișul acela din râpă. Plecară apoi cu boii spre grajdurile stăpânului, fără să rostească măcar un cuvânt de mulțumire băieților evrei care făcuseră o faptă bună. - Nu fiți mânioși pe comportarea egiptenilor ! Iehova vede toate faptele voastre, și cele bune și cele rele. El face dreptate ! (va urma) Referință Bibliografică: Făclii pe Nil (2) / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1494, Anul V, 02 februarie 2015. Drepturi
FĂCLII PE NIL (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376211_a_377540]
-
lotuși? M-aș prăbuși în lacrimi urlând cumplit!... Și totuși n-am voie să renunț. Nu vreau să plâng ! Paris și Elena Eris, zeița vrajbei a aruncat un măr pe care scris-a: Celei mai frumoase. Zeițele, dorindu-l, porniră mânioase un tărăboi, luându-se-n răspăr. Să hotărască Paris, ceata de zei grăi. El să numească cine-i fericita. Fără să se gândească răspunse: Aphrodita. Zeița primi mărul și grăi: Fiindcă-ai ținut cu mine îți spun ce port în
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379785_a_381114]
-
iubirea dintre prințesă și cel care o salvase. Vocea ei îi vrăji pe toți cei prezenți. Mulți începură să lăcrimeze, iar prințul Mladin se îndrăgosti până peste cap de frumoasa cântăreață. - Stai, o opri deodată Colț-Împărat, ce cântec e acesta? Mânios nevoie mare, fu gata să o arunce pe fată în temniță. - Dar cu ce a greșit? Sări Mladin. E un cântec, doar un cântec. Dacă nu-ți e pe plac, nu îl va mai cânta! Împăratul se ridică de la locul
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
Vreau să văd cum vine împărăteasa în fața mea și se roagă în genunchi să-i înapoiez fata. Ei, bineînțeles că nu găsiră fata și că nu trecu mult până descoperiră că în grotă nu mai e nici urmă de împărat. Mânios peste măsură pe feciorul său, pe care îl credea singurul vinovat Colț-Împărat îi porunci să plece și să nu se întoarcă la palat până ce nu-i aduce legați în fața lui pe împăratul păsărilor, împărăteasa lui și fata lor. Ce să
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
toate speranțele arzând în pieptul lui. Primul pe care îl văzu fu Vezberbarel, frumos îmbrăcat, păcănind cu încălțările lui de lemn încoace și încolo pe drumul către palat. - Din ăsta-mi erai? De această dată întrebarea prințului nu mai era mânioasă ci plină de bucurie. Spiridușul îl conduse la prințesă care acceptă bucuroasă să își împartă viața cu feciorul lui Colț-Împărat, căci tare îl mai îndrăgise. Pană-Împărat și Lăcrămioara se bucurară de mulți nepoți, care mai de care mai frumușel și
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
lăsase cu sora mai mică și mama în căsuța de lemn, murdară, sărăcăcioasă și foarte friguroasă. Amintirea lui îi dădea mereu senzația aceea ciudată și supărătoare de înțepături în ochi, care făcea să-i curgă lacrimi șiroaie pe obrajii murdari. Mânios, le șterse cu mâneca zdrențăroasă a hainei, izbindu-se dureros cu spatele de zidul casei, sub al cărei pridvor se adăpostise de teama câinilor. O voce de femeie supărată se auzi deodată, dojenind fiarele întărâtate, dar văzând furia cu care
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]