1,030 matches
-
care nu apreciau statutul de om și truditor al lui Nae. Nu o dată îl vedeai plângând, reclamând pe unul sau altul, fie că i-a întors căciula pe dos, fie că a încercat să-i dea pantalonii jos sau îl mânjeau cu cărbune ori vopsea pe fața arsă de soare, îmbibată cu sudoarea muncilor. Mila se îndrepta mai mult asupra acelora ce săvârșeau asemenea nelegiuiri, iar pe el oamenii adevărați îl încurajau, îi țineau parte sau chiar se hărțuiau cu nemernicii
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
mâna streașină la ochi ca să-i privească. Da mai lăsați-o naibii cu muzica voastră, se arătase nemulțumită o băbuță ce făcea plajă fără sutien. Cuvintele mai mult i se puteau citi pe buze decât auzi. O seamă de prichindei, mânjiți pe alocuri cu nămol, îi urmau în șir pe cei doi, bâțâindu-se în ritmul muzicii, ca un cortegiu miniatural de bacante și satiri. Traianeee! Traianeee! urla o mamă, cu mâinile pâlnie la gură, văzându-și odorul că se îndepărta
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
orice discuție între cetățeni, numele lui Irod era sinonim cu cel al unui criminal, iar al Irodiadei cu cel al unei complice și totodată capul răutăților de la curte. De aceea hotărî în sine că pentru Iisus nu trebuia să-și mânjească din nou mâinile cu sânge, simțind că e mâna fariseilor și saducheilor din Sinedriu care doreau să-i arunce lui în spate condamnarea lui Iisus. ,,Ce perfidie”, gândi el. El unul nu mai avea acum nici o îndoială că acel om
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
din care ea evadase sau din care fusese ,,extrasă”, era încă zi plină, era amiază, cu arșiță trasă în aparate sofisticate de climatizare, caniculă purtată direct dintre ciulinii bărăganelor de odinioară. Dincoace, în vagonul de lemn vechi, lumina Lunii pline mânjea noaptea ca pe o ciozvârtă de carne crudă, vopsea în roșu de lupanar fețele celor două făpturi - una ca și bătrână și cu aur cât să astupe cu el o fântână; cealaltă încă în putere, dar... fără dorințe strict personale
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
slabă/ Întreabă-i cât au plătit ?!/ Cu mult deasupra capului/ Sunt lumini care vor licări/ Departe, departe/ Viața este un pârâu odihnitor... Semnează, Joseph B. Strauss, engineer and poet, 1937. În spatele statuii și pe fundal promontoriul teșit din Marin County, “mânjit” din loc în loc de pete pâlcuite de molizi, stejari și pini pitici prin care se strecoară șerpuind poteci asfaltate, cât să permită accesul mașinilor, unele de-a dreptul înguste, pentru ca pasul turiștilor să încetineze pentru a admira de la înălțime, neasemuita părticică
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
lanterna ce o avea cu sine și a început să-i cerceteze îndeaproape rănile, care păreau superficiale, cu excepția unei vânătăi urâte deasupra ochiului stâng și avea buzele rănite și umflate. De la acea rană de deasupra ochiului sângerase ușor și era mânjită prin păr și pe față de sânge. Pe brațe avea vânătăi, urmele degetelor acelor bestii. Sub unul din sâni era o zgârietură mai profundă care sângerase și când Anca a apăsat ușor pansamentul îmbibat cu dezinfectant ea a tresărit puternic gemând
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
desfăcu lada de zestre și luă salba de icușari și i-o dădu bărbatului. Tudor duse salba bucuros țiganilor și plecă la treburile lui. țiganii începură iar cioca-boca, cioca-boca pe nicovalele lor, apoi dă-i cu foalele, se afumară, se mânjiră cu cărbuni peste tot și, după câtva timp, iar îl chemară: -Boiarule, ce ne facem, că tot nu ia fiertură! -Vă omor, ...vă sărindarul mumilor voastre de boaite, cum să nu ia ,mă, fiertură? -Poți să ne omori, uite, am
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
urât până ajungea la lot, cale de vreo trei-patru kilometri, îndemnându-și bidivii ce sforăiau scoțând aburi pe nări de oboseală. Începuse să apară transpirația pe grumazul cailor din cauza efortului și a grabei. Spuma albă se împrăștia pe spatele lor, mânjită de dârlogii hățurilor. Când va ajunge la capătul lotului, va trebui să-i frece cu un șomoiog de paie și să-i acopere cu pături, să nu facă aprindere la plămâni. Ajuns la tarlaua părintească, deshămă caii și după ce-i
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
ochiului - că inspectează conținutul - bea o înghițitură din sucul de portocale, apoi ia prăjitura și o mănâncă încet... Lacrimile se preling în continuare... Îi ofer și prăjitura mea. Se uită la mine cu niște ochii mari, albaștri și rotunzi, dar mânjiți de rimelul scurs... îmi mulțumește, îmi zâmbește vag și mă refuză desigur. Mă așteptam. După care îmi spune: „Vă rog să mă scuzați... nu aș vrea să vă necăjesc și pe dumneavoastră cu plânsul meu!”. Îi răspund că nu mă
CĂLĂTORIA: ZBORUL DE LA SYDNEY LA SINGAPORE. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363639_a_364968]
-
pe tinerele fete din drum îmbrăcate în mode de la magazine comuniste Sacii cu zahar erau agățați albi din podul cel vechi În curte, cocoșul cel magic își scuturase penele de trei ori lângă iazul cu pești din argint Luna își mânjea plumbul peste norii grădinii Noaptea zbiera tăcere în podul mătușii De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Cu ochii în gol pe peron Iorgu Bugan aștepta să se treacă șoptind un nume de femeie, pierdut în aerul acru
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
și respecta dreptul la opinie al fiecărui jurnalist implicat. Tema de deschidere a fost următoarea: „Cum credeți că poate fi salvată România? Clasa politica românească este compromisă total. Rând pe rând, au sfârtecat ciolanul puterii toate partidele politice, s-au mânjit cu mierea țării toți urșii pofticioși, au furat, fură și vor continua să fure cu abnegație, împreună cu rudele, prietenii, amicii, toți cei care formează aceasta clică, despre care omul de rând, românul căruia i s-a furat țara spune că
PRIMUL NUMĂR AL NEWSLETTER-ULUI „ROMÂNIA NOASTRĂ” de CRISTI DUMITRACHE în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/349001_a_350330]
-
actorului, omul care-și distruse cu mâinile lui ce avea mai prețios, demnitatea, celui dintâi în comedie! Când joci o comedie nu ești sigur dacă, în finalul ei comedia e comedie sau tragedie, căci viața toată e o tragedie! Își mânjise viața și acum nu putea șterge petele care nu se spălau cu nici un solvent și nimeni nu era dispus să-l ajute, iar jocul lui - ultimul - din actul piesei în devenire voia să lase cuvânt Demnității! Ca mulți alții întemnițați
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
asta trebuia apărată cu orice preț. Odată pierdută, samuraiul nu avea nici o scăpare, nici o alternativă. In acest caz tot ce îi mai rămânea era moartea, pe care și-o administra singur. Dedicație până la sfârșit, că doar nu era să-și mânjească altcineva mâinile cu moartea lui. Ei sunt perfect educați să servească până la ultima suflare. Și servesc. Acest cod moral nu numai că face individul să se dăruiască total, dar se și transmite din tată în fiu. Japonezul nu stă abătut
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349339_a_350668]
-
urât până ajungea la lot, cale de vreo trei-patru kilometri, îndemnându-și bidivii ce sforăiau scoțând aburi pe nări de oboseală. Începuse să apară transpirația pe grumazul cailor din cauza efortului și al grabei. Spuma albă se împrăștia pe spatele lor, mânjită de dârlogii hățurilor. Când va ajunge la capătul lotului, va trebui să-i frece cu un șomoiog de paie și să-i acopere cu pături, să nu facă aprindere la plămâni. Ajuns la tarlaua părintească, deshămă caii și după ce-i
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
spre un loc unde era cam alunecos, ieșea apa din pământ. Strig să nu calce pe acolo, că va cădea. Dar el nu auzi, din cauza bătrâneții. A călcat pe locul acela mlăștinos, și-a căzut cât era de lung. A mânjit toate hainele albe. Am venit, l-am ridicat, am mers cu el la cișmea, i-am spălat petele de noroi. Fiind vara, cald, în jumătate de oră hainele s-au uscat. Atunci, a fost ultima dată când l-am văzut
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
dreptate ! Jugul tras e tot mai greu , pâinea nu mai e un leu , Șomajul este în floare , maneaua nu-i fată mare , Pensii mici , eliberare , tineri mulți spre altă zare , Președinți de județene , stau prin firme paralele . Bunul public e mânjit , zeul ban e chip cioplit , Credința voastră e mare : pentru bani rupeți și-o floare . În cortina cerului , peste câmpuri de opal , În lumina Domnului , peste ape de cristal , Din celula zidului , din umbra pământului , Prin lumină și-ntuneric , spre
PRINTRE ÎNGERI de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350264_a_351593]
-
la locul de cinste între popoarele lumii, după ce, vreme de 22 de ani grei și nefericiți, iluștrii și sclipitorii(!) noștri trădători și prădători de țară - politicieni, oligarhi și interlopi - au săvârșit cele mai mari mârșăvii și nemernicii spre a distruge, mânji și batjocori chipul de icoană al maicii Românii, prin prestațiile lor împotriva propriei țări și a propriului popor nîpîstuiu iar ți iar în tragicul lui destin. Doar și prin înregistrarea în Guinnes Book de către arogantul și pocitorul politruc Sorin Oprescu
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT – CEL MAI LUNG POEM COLECTIV PENTRU CARTEA RECORDURILOR A AJUNS LA 7000 DE STROFE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361818_a_363147]
-
să găsești costumație adecvată ? L-au adaptat în persoana unui liceean din vecini și îmbrăcat cu o șubă îmblănită, încălțat cu cizme de cauciuc, parcă era electician ca tata, pe cap purta căciulă de oaie intoarsă pe dos iar fața mânjită cu tăciuni si acoperită cu un ciorap de naylon. Asa negru, semăna mai mult cu Othello sau o sperietoare, decât cu mult doritul și așteptatul Moș-Crăciun. În acest mod s-a desfășurat prima mea întâlnire cu Moșul ...o întâlnire chiar
MOŞ GERILĂ & MOŞ CRĂCIUN de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361955_a_363284]
-
aduce noroc NE DOARE Ne doare cuvântul rostit fără noimă Ne doare ciobul aruncat în obraz, Ne doare cuțitul împlântat într-un nevinovat Ne doare eroul căzut în luptă Și cerul ne doare, în apusu-i lezat Ne doare lumina mânjită cu glod Și satele înecate-n ape Ne doare femeia, mâncată de boli Și pruncii nenăscuți din flori O rană imensă-i lumea ce a fost Lumea ce stă în față Poate și cea ce veni-va Cu ciuperci sfărîmând
POEZII de HARRY ROSS în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365870_a_367199]
-
ști ce-i culmea? Pentru ignoranță au justificări, Că-și dau la prostita explicări, Invidiei curs ca doar e în adn’u, Preacurviei fața a ce nu știu eu, Că toate relele lor ajung legale, Le traduc prin slogane banale, Mânjind chiar vrute-n canale. Într-o explicație ei cuprind tot, Prostie prea admisă ca antidot, De nu pot să înțeleagă un cuvânt, Printr-un tot a ce au și ei mai sfânt, Ci folosesc verbe cu programare, Înfometându-și setea
CÂND NU TE ÎNCREZI .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365978_a_367307]
-
crengi cresc Mieluți de puf și urdă, Ca floricelele pocnesc Și inima îmi zburdă. E primăvară și gătesc Borș acru de leurdă, Păcat că trebui să postesc: Trec fetele în ciurdă... E primăvară și gonesc În cavalcada surdă În mine mânjii, mă feresc Dar teama e absurdă... E primăvară și privesc O domnișoară durdă, Ea îmi zâmbește, amețesc, Eter de crini în jur dă... E primăvară și pălesc: Cu nurii-i mă îmburdă, Dar trei salvări chem și sosesc, Cu doctori
PRIMĂVARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366055_a_367384]
-
toate acestea în aer persista un miros înțepător. - Ce naiba.... Ce ați pus pe sub băncie astea ? Cine a făcut așa ceva !? Uitați-vă ce am pe pantaoni ! Ceilați băieți, care apucaseră să se așeze, au sărit ca arși. Dedesubtul pupitrelor le era mânjit, la greu, cu pastă de dinți și cremă de ghete. Nu au avut timp să curețe totul, să aerisească ca lumea. Dinspre cancelarie, cu ținuta impetuoasă, având imensul catalog sub braț, cu un calm imperturbabil, domnișoara Jugureanu se îndreptă spre
IV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365253_a_366582]
-
obliga să se facă de râs! Sclipirea de inteligență a Suciului are menirea să rupă vraja sub stăpânirea căruia i se află „bijuteria”. - De-aia nu vrei fă?!... Sigur că de-aia. Ei bine, nu am de gând să-mi mânjesc bijuteria cu căcat! Lina nu suportă acuzele ce i se aduc. Se jură pe orice, se drăcuie chiar, doar-doar va fi crezută că are chiloții curați, că îi schimbă în fiecare zi. - Nu te cred fă! Nu îi mai rămâne
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
furtună de lume uitată, Lăsând amăgiri și părere de rău. . . Tu ești, precum clipa, mereu trecătoare, Nu legi două inimi pe veci Și ești ca o frunză, căzând pe cărare, Sub negura toamnelor reci. . . Și fierberea minții și patima firii, Mânjesc tot cristalul din suflet curat Și prinși de vârtejul supus rătăcirii, Ne ducem cu gândul, la ce-a fost odat, Dăm râuri de lacrimi ofrandă-amintirii, Fugind de ispite, fugind de păcat. . . Vizibilă, simplă, dar trisă Idilă, Tu porți Desfrâul cu
IDILĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365574_a_366903]
-
așteaptă pe cărări de munte Să ți se-aștearnă coroană Vino! Istovită de soare, mă-ntind pe câmpul de smarald Cu brațele în cruce, în galbenul de miere Ca-n patul unui râu.... Te-aștept! Armonia contrariilor Un clarobscur liliachiu mânjit cu mangal Înrămează impozant infinitul În vreme ce Armonia și Entropia își dau mâna deasupra hârtiei Ce-și așteaptă rândurile - fosile săpate-adânc în timp. Târziul întârzie să calce lasciv, În ritm de sarabandă Pe vertebre, pe timpane, pe plămâni... Îți ofer-un
IMPRESII DE LECTURĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364926_a_366255]