2,918 matches
-
Ceaușescu și Honecker (din RDG) s-au distins printr-o fidelitate absolută față de dogma marxistă, care a devenit pentru ei nu numai un instrument de menținere a propriei puteri, ci și un surogat de religie, prin care doreau să-și mântuiască supușii». (publicistul William Totok);” În realitate, Ceaușescu, chiar când a anunțat schimbări, a dat de fiecare dată înapoi, când a fost vorba să se treacă la înfăptuirea lor. Un bun exemplu îl oferă declarațiile sale din 1989: «Nu trebuie să
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Isus. Deasupra, printre petele de umezeală și mucegaiul de pe tavan, atârnaseră o stea argintie. Privită Îndelung, putea chiar să dea impresia că strălucește pe cerul nopții. Ce-o să se mai Întâmple cu bebelușul? Întrebase Adam. Ei bine, o să moară ca să mântuie omenirea de păcat, Îi răspunsese unul dintre străini. Să păcătuiești Înseamnă să faci lucruri rele, să greșești, a explicat acela. Suntem cu toții niște păcătoși, și tu, și eu, amândoi. Iar asta Îl Întristase pe Adam Într-atât, Încât n-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ale strigării și nu biete cadavre. De ce să-i fie rușine că uită? Nu mai era tânăr. Și care amintire plătește cât o viață? Mai ales acum când, vorba lui Șendrean, totul se inventează. Darul dumnezeiesc al plăsmuirii nu mai mântuiește pe nimeni, Îți mai rămâne doar să dai seama de ce auzi și vezi, sau să mărturisești nepăsător despre un har pierdut sau furat. Oare cum nu Înțelege Șendrean că avea nevoie de ajutorul lui? Cu câțiva pumni În spate l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
uit niciodată de unde am plecat și cât am suferit. Da' până la urmă a meritat, observă Gheretă plin de admirație și de compasiune pentru fostul gestionar al ''Gostatului”. Se pare că da... recunoscu modest Brândușă. Suferința, Sebastiane, te Întărește și te mântuiește. Dacă ai credință, adăugă Gheretă, cu oarecare neîncredere față de credincioșenia lui Brândușă. Dar mai ales... Chipul lui Brândușă arăta acum ca unul de „tov prim” de pe vremuri. Mai ales... Ce, dom' Brândușă? Coaie, Sebastiane, coaie! Să poți răbda până Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
plămădit lutul cu gândul la înger, și nu la om. Dumnezeu și Noe s-au apucat de lucru așa, pur si simplu, dintr-un sentiment de solidaritate masculină raportată la decadență și înălțare, dar mai ales la paranoia de a mântui specia cu o singură daltă. Sub ruinele mânăstirii, Petru încă mai visa la o posibilă purificare a materiei. Dumnezeu și Noe inventau rețete de amăgit întunericul; Petru, ascuns după un mănunchi de iluzii, refuza spectacolul; pelicula rebuta memoria, Dumnezeu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
umple lagărul. 55. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri, nici cu iuțimea Ta să mă cerți. Miluiește-mă, Doamne, că sunt neputincios, vindecă-mă, Doamne, că s-au desfăcut oasele mele și sufletul meu s-a înspăimântat foarte, mântuiește-mă pentru mare mila Ta, că nu este moarte în cel care te va pomeni pe tine și în iad se va duce cel ce nu ți se va mărturisi Ție. Depărtați-vă de la mine toți cei ce lucrați fărădelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
jefuită, sfîșiată, cotropită și să fi îndurat nenorociri de tot felul. Și cu toate că pînă astăzi s-a arătat într-adevăr cineva care părea că aduce o rază de speranță, încît să poată fi socotit ca ales de Dumnezeu spre a mîntui Italia, s-a văzut totuși după aceea că în momentul cel mai înalt al acțiunilor lui, soarta l-a respins. Astfel încît, rămas fără viață, Italia îl așteaptă pe acela care va putea să-i stingă durerile și să pună
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
armată în întregime italiană, ea s-a comportat totuși întotdeauna prost. Mărturie stau bătălia de pe Taro ca și luptele de la Alessandria, Capua, Genova, Vaila, Bologna, Mestri. Dacă ilustra dumneavostră familie ar vrea să urmeze pilda acelor oameni excelenți și să mîntuie țara lor, trebuie înainte de orice să ne alcătuim o armată proprie, ca temelie a oricărei acțiuni pe care am întreprinde-o, deoarece nu pot să existe alți soldați mai credincioși și nici mai adevărați sau mai buni. Și cu toate că fiecare
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de oțel, sub formă de U, și ne arăta adesea cum făcea. Țeapănă, În negru de sus pînă jos, ușor adusă de spate, stătea Înaintea cîte unei adunări de musafiri, ținea În mînă un păhăruț de pălincă și nu-l mîntuia pînă nu le cînta ălora ceva ori pînă nu-i Împungea cu vreo vorbă. Nu-mi dau seama În ce an se născuse cu exactitate. Afirmațiile ei, spusele altora, calculele mele inițiale Își Întind curse cu egală reciprocitate. Punînd pînă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și mai frumoasă, așa se spune, biserică În stil ba roc din Întreaga Germanie. Floarea de piatră barocă adăpos tește, Într-un potir sacru, picuri din sîngele lui Iisus. Nimic mai potrivit decît culoarea sîngerie a vinului și purpura sîngelui MÎntui torului la Weingarten, nu departe de Marea Șvabă. — Are Într-adevăr formă de melc, marea asta interioară? mă mir eu În avionul de Paris. — Poate unul nemaivăzut, preistoric - crede Nicole nedezlipită de hublou -, se termină În partea de vest prin
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a petrecut decât trei ani în preajma Învățătorului său, în vreme ce Aristotel a frecventat douăzeci de ani Academia platoniciană. Chestiunile care-l frământă pe Origen sunt următoarele: Iuda a fost rău din primul moment al vieții sale? Avea el posibilitatea să se mântuiască alături de confrații săi? Cum se explică faptul că Isus l-a ales printre cei doisprezece apostoli, deși nu merita, din punctul nostru retrospectiv de vedere? După Origen, Iuda nu s-a născut altfel decât ceilalți oameni, n-a fost marcat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Iuda nu s-a născut altfel decât ceilalți oameni, n-a fost marcat de la bun început cu stigmatul răului. Nu, el s-a născut înzestrat cu o conștiință proprie, cu libertate proprie de alegere, cu posibilitatea efectivă de a se mântui. Mai mult, faptul că a fost ales de Isus între cei doisprezece și că i s-a încredințat vistieria grupului arată că toată lumea avea încredere în el. Ucenicia lui Iuda, într-o primă etapă, n-a fost mincinoasă, ci cât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vestigii ale unui cult inferior, pe care El a venit din cer să-l abolească. După coborârea lui Isus în lumea substelară, jertfele materiale nu-și mai au rostul. Pentru gnosticii creștini, indiferent de tendință, singurul sacrificiu care contează și mântuiește este cel spiritual, interior. Jertfa exterioară și materială trimite la teologia vetero-testamentară a templului de la Ierusalim. Practicând sacrificiile în numele Său, apostolii se întorc, de fapt, cu un pas înapoi, trădând evanghelia adevăratului Isus. Ei fac jocul „generațiilor pământene”. Iuda se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
zi”. Așa cum se va vedea mai încolo, Duhul Sfânt făcătorul de minuni (semeia, dynameis) poate fi echivalat metaforic, în sens puternic, cu „degetul lui Dumnezeu” (Luca). Duhul Sfânt este „degetul lui Dumnezeu” prin care lumea se vindecă, se sfințește, se mântuiește. Marcu Isus intră în sinagogă, unde găsește un om cu mâna uscată. Provocat, El răspunde aporetic, printr-o întrebare: „Se cuvine, de sabat, să facem bine (agathon poiesai) ori să facem rău (kakopoiesai), să salvăm un suflet ori să-l
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
penitențial. Dacă iertare nu e, atunci pocăința nu-și are nici un fundament teologic. Novațian devalorizează pocăința în favoarea botezului (așa cum făcuse înaintea sa Tertulian). În opinia sa, lapsi-i (cei care s-au lepădat de Isus în timpul persecuțiilor) nu se mai pot mântui. Ei au maculat botezul, pocăința nu are nici o valoare. Lor li se aplică logion-ul despre păcatul împotriva Duhului Sfânt. Ambrozie și discipolul său, Augustin, revalorizează pocăința, dând lacrimilor prețul ce li se cuvine. Un suflet, spune extraordinar Augustin, trimițând și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în dulceață, iar blestemul șrostit asupra eiț va deveni binecuvântare; și ce iese din ea va deveni sângele lui Dumnezeu” (V, 15). Mai departe este invocat și numele lui Isus Cristos, Emmanuel, al doilea Adam, care, prin jertfa sa, a mântuit nu numai pe om, ci natura întreagă, preschimbând otrava în leac. Părăsind Hadesul, Baruh și îngerul se îndreaptă spre „locul de unde răsare soarele”. Așadar Hadesul și Soarele sunt contrariile absolute care conviețuiesc în centrul universului (al treilea cer, kosmos-ul din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în „suspensie ontologică” și Dumnezeu îl ascultă. Căci „ridicându-se la sfârșitul rugăciunii, ei n-au mai văzut sufletul la locul unde se afla mai înainte. Abraham zise îngerului: « Unde este sufletul pus la mijloc?» Îngerul îi răspunse: «A fost mântuit prin rugăciunea ta sfântă; un înger purtător de lumină l-a luat și l-a dus în rai»” (cap. XIV). În sfârșit, căindu-se de graba cu care-i pedepsise pe păcătoșii zăriți în timpul călătoriei sale extraterestre, patriarhul rostește o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
prin coruperea oamenilor de către îngerii răzvrătiți (Enoh etiopian), fie prin „inima rea”, adică printr-o anumită înclinație a intelectului omenesc către faptele rele (teză susținută în mai multe scrieri eseniene). Istoria duce cu ea aluviunile acestei răutăți. Ea va fi mântuită, curățită la sfârșitul veacurilor, care, pentru autorii textelor noastre, face semn de după linia orizontului. Omenirea se află pe ultima sută de metri. Ora scadenței vine implacabilă pentru nelegiuiți. Deși radicală, noua creație preia ceva din creația veche. Mai mult, noua
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
totul pentru ca lucrurile să se petreacă în acest fel. Pentru că, zic ei, îngerii aflaseră că întreaga lor seminție va fi măturată de potop, și ei l-au introdus într-ascuns pe acest Ham despre care am amintit, pentru ca el să mântuiască neamul cel rău creat de ei. Iată motivul pentru care au luat naștere uitarea și înșelătoria printre oameni, înclinațiile dezordonate spre păcat și toate relele care au mai apărut în lume. În acest fel, lumea s-a întors la dezordinea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dacă nu privește întreaga omenire; 2. faptul că mântuirea se realizează în istorie, loc al Întrupării Cuvântului. Tema universalității/catolicității Bisericii, a unei Biserici contemporane cu momentul Creației, deschisă tuturor și prin care întreg neamul omenesc e chemat să se mântuiască (nu doar „aleșii”/„credincioșii”/„orthodocșii”), va deveni una dintre temele majore ale constituției Lumen gentium. În ceea ce privește a doua temă, a dimensiunii istorice, recuperată tot prin Părinți, ea se regăsește ca element axial al gândirii teologice a celor trei iezuiți luați
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Intenția este clară și ea se traduce astfel: pentru autorul Genezei, în versiunea Septuagintei, ambarcațiunea lui Noe reprezintă mai mult decât o corabie, ea reprezintă un adevărat loc de cult, un altar, dacă vrei. Prin ea omenirea se salvează, se mântuiește. Iar Părinții vor specula din plin această coincidență terminologică. Prin urmare, dilema a fost următoarea: pun „arcă” și pentru corabie, și pentru cufăr? Pun „chivot” și pentru corabie, și pentru cufăr? Sau trădez intenția teologică a traducătorului și pun „arcă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pui cî a tali Îs puicuțî? Vorba ceea: ochi’ văd, inima ceri... Și asta mai Însamnî cî porumbacu’ meu Îi flăcău vrednic, fa Catincî”. „Apâi la tini În ogradî ci-i a tundi chelbosu’, Ileanî? CÎ din douî călcături o mântuit treaba, bietu’ cocoș. Cautî șî el prospăturî” - răspundea bunica Catinca râzând. ― Parcă sunteți de acolo, domnule profesor, așa de frumos reproduceți cuvintele locului! ― Abia aștept să-i reîntâlnesc și să-i aud vorbind pe mama Maranda și pe tata Toader
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la iveală altul, mai bun, pe care începu să-l plimbe cu meșteșug pe coarde. Scripca strămoșească răsună prelung și adânc, iar din pieptul plăpând al moșneagului țâșni o voce ciudată, subțire, care venea parcă dintr-o altă lume. După ce mântui și cu acest cântec, deadul Vasile îi zise mai departe, cu foc și cu suflet, alte cântece, pe care le scotea din găidulca sa ca dintr-un izvor fermecat: Ascultă, nepoate, îl lămurea din când în când bătrânul, acum o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
venit cu treburi în reședința de raion. Spre surpriza sa, în casă îl găsi pe Grigore Gospodin, picat într-o vizită la care se aștepta de-abia pe la primăvară. Socrul său isprăvise tocmai de ospătat o strachină cu sarmale și mântuise aproape o mămăligă întreagă, iar acum golea o stacană cu vin roșu și stătea la taifas cu Mariana. După chelia transpirată și după chipu-i roșu și zâmbitor, se vedea că se simte foarte bine. Hai să trăiești, ginere! îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mie mi-e dor de tine. Mooa, mooa, îl sărută prin telefon. Au trecut sărbătorile, a trecut și iarna, cu necazuri, cu bucurii, cu zile frumoase și mai puțin frumoase până când i-a luat locul celelalte anotimpuri. „Credința te va mântui!” Pe nesimțite sosise timpul cireșelor. Leontina plănuise mai demult să meargă la verișoara ei Natalia, care avea în grădină cireși mari și roditori, să culeagă cireșe pentru a face dulceață, compot și plăcintă așa cum îi plăcea ei. În ziua hotărâtă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]