1,032 matches
-
căpitan Chiar la palatul regal; Căci regele căuta Un frizer de teapa mea. Prima probă ce mi-a dat... Să-i rad pe cei din palat: Să-i tund, să-i ferchezuiesc, Ca să mă obișnuiesc... Să n-am tremur în mânuță Când pe rege-lrad la puță. Întreg palatul vuia... Că regele preacurvea. Am fost chemat într-o marți, Regele,-avea păduchi lați, Și se scărpina... în fine, Că nu putea de rușine Să stea cu alteța Sa... Regina, care-l știa Nărăvaș
ÎN MIZIL LA BIMBIRIC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363691_a_365020]
-
din 05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului COPILĂRIE Mi-am trăit copilăria, Umblând prin câmp deschis, Atunci credeam că veșnicia, E a mea, că așa mi-e scris! Îmi spălam picioarele desculțe, Prin roua ierbilor nevinovate, Prindeam și greieri în mânuțe, S-ascult cântecele fermecate! Mă culcam obosit pe spate, Să călătoresc în rând cu norii, Și plecam cu ei departe, Însoțindu-mă în zbor cocorii! Referință Bibliografică: Copilărie / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 248, Anul I, 05
COPILĂRIE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364646_a_365975]
-
și mi-a spus: “Eli, minunea s-a petrecut. Fiul nostru a fost vindecat!” I-am spus soțului meu că am simțit și am strigat: “Slavă Ție Doamne! Iți multumesc!”. Băiețelul a venit în fața mea și acum putea să miște mânuțele și picioarele perfect. Reporter: - Acest miracol v-a apropiat mai mult de Dumnezeu? Eli Henteș: - Da, însă s-a mai întâmplat ceva foarte interesant. Practica magiei, care-și pusese amprenta pe ființa mea, m-a urmărit mult timp, și Diavolul
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364734_a_366063]
-
îmi recomandați de zor Cascăliformi Malflorieini Și Arțag. Să mergem mai bine spre cea care împreună cu surioara ei culeg cu grijă prunele, păstrând codițele acestora. Cele cu codiță sunt cele mai bine plătite la Centrul de primire legume și fructe. Mânuțele lor așează cu atenție prunele, să nu rămână urme pe suprafața pielițelor sensibile, în lădițele ce așteptau cuminți să fie umplute. Zilele de vară păreau nesfârșite, iar prunii nu prea înalți, erau încărcați de rod. Cu greu se putea despovăra
MIGDALE DULCI-AMARE (7): „ÎN FIECARE ZI MI-E DOR DE MINE, SAU CUM SE PREPARĂ SILVOIŢUL!” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349685_a_351014]
-
muscelean), ie de o frumusețe rară, lucrata de către străbunica (mama bunicului ei), cu o vechime de peste o sută de ani, brîu țesut în patru ițe, pe care străluceau cele trei culori ale drapelului național (roșu, galben, și albastru), iar în mânuțele ei fine ținea naiul inițiatic, instrumentul (syrnx*) la care a cântat zeităților din Olimp... legendarul zeu Pan. Cand a primit Trofeul Festivalului (încununare prestigioasa a unei activități rodnice ce o desfășoară din fragedă copilărie pe scena muzicii populare instrumentale dar
ARGEȘULE, PLAI DE DOR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350353_a_351682]
-
fericită și nu numai pe ea. Vorbirea articulată nu-i un dar al naturii. Ea trebuie învățată iar familia și alți copii o înlesnesc. Și număratul pe degețele este deosebit de importantă. Până depășește vârsta 0 copilul poate număra pe o mânuță. Dacă-l vreți inginer dați-vă silința să-l învățați să numere până la 10 înainte de doi ani. Altfel va înțelege greu aritmetica. Joaca este o muncă efectivă, nu numai asimilată. În joacă face pătuțul din care s-a sculat, în
CLASA 0 SAU VÂRSTA 0? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350370_a_351699]
-
se angajase să fie puternică, întrucât considera plasarea fetiței într-o familie, ca fiind un motiv de mare bucurie și nu de tristețe. La urma urmei, era o mare realizare. Nu trebuia să-l mânie pe Dumnezeu! Daniela își încurcase mânuța stângă în părul Emanuelei, iar cu dreapta îi mângâia fața și buzele când îi vorbea. Era o plăcere pentru micuță să facă aceste gesturi, de câte ori se afla în brațele Emanuelei. Era hiperactivă si zâmbăreață, era ca orice alt copil, într-
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XXI) ULTIMUL EPISOD de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350315_a_351644]
-
numea tot Jup. Între mine și Jup Doi era o prietenie de nedzdruncinat. Mă iubea așa cum numai un câine poate să te iubească. Monica prima mea fetiță avea vre-o doi ani și jumătate. Nu putea adormi numai dacă ține mânuța în părul meu. Scotea mânuța printre zăbrelele pătucului ei și adormea fericită așa. Într-o zi soarta ne-a despărțit, divorțând de primă soție... Scenă pe care nu am să o uit niciodată a fost cea care s-a întâmplat
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350450_a_351779]
-
și Jup Doi era o prietenie de nedzdruncinat. Mă iubea așa cum numai un câine poate să te iubească. Monica prima mea fetiță avea vre-o doi ani și jumătate. Nu putea adormi numai dacă ține mânuța în părul meu. Scotea mânuța printre zăbrelele pătucului ei și adormea fericită așa. Într-o zi soarta ne-a despărțit, divorțând de primă soție... Scenă pe care nu am să o uit niciodată a fost cea care s-a întâmplat atunci când am ieșit pe poarta
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350450_a_351779]
-
stătea în două picioare... Cât mine de înalt! Câinele se uită nedumerit și trist la mine, iar la geam se uitau nedumerite și triste, Monica, fetița mea de doi ani și jumătate... cea care nu putea adormi decât dacă ținea mânuța în părul meu, și fosta mea nevasta Angelica... Spre deosebire de Jup, ele plângeau „mohnit” și lacrămi rotunte li se prelingeau pe obraz. Am dat colțul și am inceput sa plâg și eu... (chiar și acum când scriu aceste rânduri „dau apă
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350450_a_351779]
-
de ani, învățătorii ne îndemnau să ne gândim la o ”creație” care să însemneze un cadou dedicat mamelor noastre. Tu nu cred că m-ai observat vreodată când ”furam” forfecuța de-acasă pentru a-ți ”lucra” la școală, eu cu mânuțele mele, cadoul pe care ți-l ofeream bucuroasă la serbarea închinată mamelor, în ziua de 8 Martie. Mi-e dor de tine mamă scumpă! Mi-ai fost darul dumnezeiesc cel mai de preț care să-mi întruchipeze atâtea virtuții în
SCRISOARE PENTRU MAMA de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349065_a_350394]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > DĂ-MI MÂNUȚA, TATI! Autor: Ștefan Popa Publicat în: Ediția nr. 1624 din 12 iunie 2015 Toate Articolele Autorului E o noapte de vară fierbinte. Din pătuțul ei împodobit cu zăne și prințese, fetița Augusta privește spre cer încercând să deslușească , pas cu
DĂ-MI MÂNUŢA, TATI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348573_a_349902]
-
cât de aproape. Vine o avalanșă de întrebări: Tati, cât de departe este cerul? Cum se numește steaua aia, arătând cu degețelu..., dar aia de-acolo? Câte stele sunt pe cer? Urmează o poveste cu o prințesă... Tati, dă-mi mânuța, șoptește micuța prințesă, semn că se pregătește pentru somn. Îi dau mâna și mi-o strânge la piept. Din acel moment, simt o pace și o armonie lăuntrică. Mă simt străpuns de o energie puternică, cea a unui zeu, mă
DĂ-MI MÂNUŢA, TATI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348573_a_349902]
-
moment, simt o pace și o armonie lăuntrică. Mă simt străpuns de o energie puternică, cea a unui zeu, mă simt atins de sensibilitatea și mireasma unei flori, mă simt mângâiat de blândețea unui sfânt. Și nu e decât o mânuță de copil, un suflet de înger, o adiere de vânt... Din când în cînd, îmi țin răsuflarea să-i aud suflu, să-i simt pulsul și respirația. Aceste momente, mă trimit cu mintea și cu gândul la anii copilăriei, la
DĂ-MI MÂNUŢA, TATI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348573_a_349902]
-
fierbinte al uliței, de cireșul din spatele casei, de florile vesele din fața casei, de prispa casei bunicii unde dormeam în verile călduroase, de șira de paie din spatele casei de bunica și bunicul care nu mai sunt... Deodată, simt o moleșeală a mânuței, desprinzându-se de mâna mea, semn că suflețelul cel mic a adormit și mă pot retrage în dormitor. Mă ridic cu grijă de lângă ea și îi dau un pupic pe frunte, ca semn de binecuvântare... Dormi copile, stelele veghează... Într-
DĂ-MI MÂNUŢA, TATI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348573_a_349902]
-
și suferințe, așteptând pe patul de spital o salvare mântuitoare. În aceste momente de așteptare, iată că se apropie o femeie zâmbitoare, cu fața senină, luminoasă și plină de viață. S-apleacă la urechea bătrânului și îi șoptește: dă-mi mânuța, tati! Într-adevăr, putința de a trăi noi înșine în sufletul altuia este o valoare umană. Iată cel mai minunat lucru care i se poate întâmpla unui om; să reușească să pătrundă în adâncul sufletului altui om și acesta să
DĂ-MI MÂNUŢA, TATI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348573_a_349902]
-
este o valoare umană. Iată cel mai minunat lucru care i se poate întâmpla unui om; să reușească să pătrundă în adâncul sufletului altui om și acesta să-l poarte cu el în veșnicie. Ștefan Popa Referință Bibliografică: Dă-mi mânuța, tati! / Ștefan Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1624, Anul V, 12 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ștefan Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
DĂ-MI MÂNUŢA, TATI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348573_a_349902]
-
putând în brațe câte un nou născut. Proaspătul tătic nici nu știa cum să reacționeze. Îi luă pe rând între palme și-și lipi ușor buzele de frunțile lor. Primul născut era liniștit, în schimb al doilea dădea nervos din mânuțe și piciorușe. Mama îi alăptă simultan, fiecare la câte un sân, apoi bebelușii adormiră. Narcisa zâmbi fericită că visul i s-a împlinit! Își zise cu satisfacție în gând: „Ca ieri eram debusolată că nu mă îndrăgostesc de nimeni, iar
XXIII. GEMENII DIN BUCUREŞTI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348681_a_350010]
-
să zâmbească. În schimb al doilea, botezat „Vlad”, de cum pătrunseră cu el în sfânta biserică, dădu semne de nervozitate. Când vrură să-l bage în vasul cu apă sfințită pentru botez, țipă ca din gură de șarpe și dădu din mânuțe și piciorușe de-l udă pe preot din cap până în picioare. Abia după ce-l înveliră în scutece, se mai potoli. Prezicătoarele presupuseră că poartă vreun blestem al vreunui strămoș, dar după botez se va liniști. Când ieșiră din biserică, gemenii
XXIII. GEMENII DIN BUCUREŞTI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348681_a_350010]
-
cuvintelor ci și prin curiozitatea manifestată în diverse împrejurări și repetarea unor replici ale „maturilor” nepoțica încerca să poarte discuții „seriose” că oamenii mari. „-Tu ai mama? - Nu. - De ce? - A murit! - De ce? - - Era bătrână. Catinca rămâne gânditoare și frământa, în mânuțele mici, pietricelele. Privește în zare cu ochii ei albaștri că cerul. Se întoarce spre mine: - Și tu murești?” Copiii întotdeauna, prin spontaneitatea lor, au creat și crează situații hazlii: „La ora șapte mă pomenesc cu Anastasia că mă trage de
LA VÂRSTA COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349417_a_350746]
-
noastre. De cum am urcat muntele, nenorocul nostru a fost că venise o ploaie fără de veste. A început să sufle și un vânt rece. Ne-am udat bine de tot de la ploaie și rouă, iar vântul a pus capăt la toate. Mânuțele mele firave au înghețat de roua rece. Am început să dârdâi, să bâzâi. Mama, ce era să facă? Cum să plecăm? De abia am venit! Când a văzut că nu-i de joacă cu frigul și cu roua, am abandonat
LA MERIŞOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349786_a_351115]
-
o bancă. În căruciorul din raza vederii mele un prichindel de-o șchiopă ținea un discurs degețelului său care vântura lumea. Din „sobru, preocupat” chipul prichindelului se învăpăiază dintr-o dată într-un zâmbet cuceritor. Mi-a simțit privirea, iar acum mânuțele sale parcă mă caută. Zâmbesc si eu ceea ce a generat un vesel gângurit. Și mămica lui a devenit atentă la schimbul nostru de amabilități și, din ochi, mi-a mulțumit. Pentru ce oare? Vorba românească este oarecum ciudată. De regulă
A IUBI IUBIREA! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349797_a_351126]
-
deschise albumul la ultima poză. Inima îi bubuia gata să-i iasă din piept. Tresări. Pe masă era un tort cu cinci lumânări.Stând în picioare pe un scaun, băiețelul cu steluțe în ochi, încerca să stingă lumânările. Ținut de mânuțe, Adi stătea între părinții lui. Erau atât de fericiți! ***** Era o vară toridă. Un cer albastru, fără nici o urmă de nor. Adrian stătea singur pe stânca ascunsă privirilor, privind apele nesfârșite. De când se întâmplase accidentul cu fiul său, avea un
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
-
judecătă pe Ionel pentru pensia alimentară.A venit la tribunal cu o pungă de covrigi penru aia mică, care n-avea încă nici un dinte; glasul sângelui a țipat și copila i-a zâmbit și i-a prins un deget cu mânuța ei de pui de om...Ionel se emoționase atunci și păreri de rău îl inundaseră...dacă e copilul lui , ce păcat mare a făcut! S-au împăcat și au plecat acasă să își vadă de familie și viață.În curând
GENŢIANNEBLUE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348146_a_349475]
-
Opinii > PUPATUL LA ROMÂNI Autor: Radu Părpăuță Publicat în: Ediția nr. 66 din 07 martie 2011 Toate Articolele Autorului Sîntem o nație de pupăcioși. Nu știu - să fie influență franceză, orientală, ambele adunate!? Cert este că ne sărutăm, sărutăm mîna, mînuțele, mînușițele, sărutăm dreapta, ne țocăim, ne mozolim, ne pupăm în bot (și-i păpăm tot), dăm pupicuri, ne mu-mu-mu des și, vorba unui polițist, „ritmic”. Ne pupăm din dragoste, din politețe, din țopenie, din conformism social, din silă, chiar din
PUPATUL LA ROMÂNI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348186_a_349515]