2,090 matches
-
pe Samaliot și pe Năsuc, care, deși muriseră, continuau să vină tot prin speluncile din spatele liceului. Că am văzut firele nevăzute prin care și acum eram dirijați: gest, mimică, stare, gând, că aveam cu toții aceste fire, iar cei care ne mânuiau aveau grijă de noi pe parcursul spectacolului în care îmi jucam rolul de elev sau de vagabond între gândurile vieții. Așa meditam când m-am urcat cu scrisoarea în tren. Pe care și acum o citesc, așteptând să fiu iar chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să le transmită? Dacă era doar vina lui că nu reușise să se facă mai bine înțeles? Trebuia să se gîndească și la posibilitatea asta. Politica e o armă cu două tăișuri pe care, dacă nu te pricepi s-o mînuiești cum trebuie, ai șanse mari să te automutilezi. Termină cu naivitățile tale despre cum ar trebui să arate o revoluție adevărată, auzea și acum vorbele Bătrînului bîzîindu-i în urechi, așa ceva nu s-a pomenit de cînd e lumea decît în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
necesară ori de câte ori cineva mai curajos se Încumeta să urce În pod. În cameră trona roata bunicului, roată ce avea o lungă poveste. Pereții și spațiile În general, erau judicios Înțesate de rafturi și laițe pe care se așezau oalele „moi”, „mânuite” numai de cel care le „lucrase”. Alături de cele două „cuptioari” de ars oale, pe un scaun vechi cu trei picioare, cu nelipsita-i „țâgarî” -Întotdeauna răsucită personal din „tiutiun” la pungă și foițe de țigară la pachet, cu un meșteșug
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
fotbaliștii când fac zid pentru a respinge o lovitură liberă executată de adversari. Omul de afaceri, Camilian K. Elefteride (așa crede romancierul că se numesc cei din protipendadă!), optează pentru bărbatul cu cei mai reliefați mușchi (deși acesta urmează să mânuiască un pistol, nu să boxeze!). Romanul ar avea mult de câștigat, s-ar salva pur și simplu de la ridicol, dacă ar fi o parodie. Dar nu e. Autorul ia în serios aceste puerilități, din care am menționat doar câteva, ca și cum
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în sfârșit, a înțeles de ce caporalul avea două felinare; prostia s-a privit lung în sticla roșiatică, s-a privit în fotografie și iar în sticlă; prostia a mușcat țeava puștii, apoi, ca pe un lindic de fată mare, a mânuit lin trăgaciul; sub foișor, două mucuri decupate dintr-o manta soldățească fumegau cerul, soarele deasupra bisericii evanghelice se vedea ca prin sticlă; comandantul gărzii scrijelea cu baioneta o scoică până țâșnea apă; deasupra Rășinarilor, ciorile, precum niște litere strâmbe, scriau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pururi și-n vecii vecilor, amin! Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, care pretutindeni ești și pe toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vină și te sălășluiește între noi și ne curățește pe noi de toată întuneciunea și mânuiește, Bunule, sufletele noastre. Amin! (Psalmul 50, Ceasurile, Utrenia, Liturghia.) Ca la comandă, cete de îngeri se culegeau de pe unde i-a apucat noaptea: umerii brazilor, podul bisericii, beciuri, ferestre, cărți, clopote, vise, apoi, în cea mai perfectă ordine, își ocupau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
încumeta să le analizeze. Ar comite, deci, un fel de hybris. Folosește figura retorică a preteriției, spunînd totuși ceea ce n-ar vrea să spună, motivînd că mintea umană n-ar putea ajunge la astfel de ordini sacre. Mimarea modestiei e mînuită, ca întotdeauna, cu semnificația contrară. Observația care urmează e mai mult decît analitică, e severă. Dojana e inutilă pentru că astfel de state "întemeiate fiind pe religie sînt atît de puternice și de așa natură, încît principii lor își păstrează puterea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
în chestiunile puterii temporale. În multe cazuri, cetățenii au devenit principi peste aceste orașe. Astfel, Italia a ajuns aproape în întregime în mîinile bisericii și ale cîtorva republici, dar întrucît nici preoții aceia și nici cetățenii nu erau obișnuiți să mînuiască armele, ei au început să angajeze străini în solda lor. Cel dintîi care a făcut faima acestui fel de armate a fost Alberigo de Conio din Romagna. Din școala lui au coborît între alții Braccio și Sforza, care au fost
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
sape un jgheab pentru un izvoraș din deal, În așa fel Încît să-l călăuzească la vale, să nu-l lase să se risipească prin ierburi. Zis și făcut, s-a așezat pe o piatră, apucîndu-se de lucru. Numai că, mînuind tesla, cotul mîinii drepte se lovea mereu de obiectul oval din buzunar. Uitase de el, dar iată că oul cenușiu, nebăgat În seamă, Începea să-și caute el ortacul. Furios că e sîcÎit, băiatul a luat gălușca de fier, a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de întrebare, Ceaușescu, care încerca zadarnic să redeschidă discuția despre banda lui Tito și Rancovici, se făcu roșu la față și îi aruncă o privire nu tocmai recunoscătoare lui Maurer. În tăcerea care urmă se auzi clar zăngănitul unor farfurii mânuite în dosul ușii de serviciu de cineva nu tocmai îndemânatic sau poate distrat. Dej se apucă să mănânce liniștit o tartă cu frișcă, dar era vădit că secretarul general savura în sinea sa efectul pe care îl produsese cu vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Înainte de a se scufunda în acest univers misterios, prin mintea ei, deja încețoșată de anestezic, trec, precum niște valuri din ce în ce mai estompate, cuvintele : "Clemență... Alindora... Minodora..." Tăietura pielii din spatele urechii este precisă, trasată fără nici o ezitare. Urmează zgomotul făcut de trepanul, mânuit cu dexteritate și precizie, și care pare să fie atenuat și el de anestezic. În numai câteva minute, scula iscusită a și practicat o mică incizie în tigva Dorei, care nu opune nici o rezistență, de parcă ar fi făcută dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Iași ar mai fi încă o zi bună de marș întins pentru pedestrime. Oștirea ar trebui odihnită înainte de bătălia pentru izgonirea slugarnicului către păgâni răzaș Constantin... care pune pe urice sigiliul de pe deget în loc de semnătură și care numai sabia știe mânui. Și nici în Turculeți să n-ai încredere, și nici în Davidel, că toți îs nestatornici și schimbători ca vremea pe timp de toamnă ca aiasta. Că și numele lor vine de la un tată turc, iar Cantemir îi strănepot unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
zile rămasei în ceață. Începui să iau lecții de scrimă o îndeletnicire nobilă. Nu dădeam atenție nimănui în jurul meu. În după-amiezi, scăldată în lumină, eram numai eu, sabia și partenerul. Plăcute erau mișcările, plăcută era puterea și grația de a mânui astfel o sabie. Foarte curând mă făcui remarcată. Și chiar câștigai câteva concursuri. Eram doar eu cu scena și nu-mi păsa de nimic altceva. Și totuși se prea poate să fi fost cineva care să mă privească, neobservat, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mai ales capabil să scruteze dimensiunile profunde și greu de pătruns ale sufletului uman, să foreze adânc, cu multă răbdare și uneori chiar cu un oarecare cinism, în conștiințe bântuite de cele mai firești sau nefirești patimi sau obsesii, să mânuiască cu abilitate fraze bine construite, dar - cel mai important - să imagineze subiecte unice și cât se poate de normale totodată, pentru că, în definitiv, lui Rareș Tiron îi place să studieze cu atenție oamenii și să îi transfigureze în prozele sale
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
din kabuki întruchipează, în formă stilizată, Arhetipul. Ironia supremă a acestei "estetici androcentrice" (Nina Cornyetz) este, fără îndoială, separarea ideii de feminitate de existența datelor corporale: femeia este doar un dat biologic, arhetipul feminității este un construct cultural forjat și mânuit de bărbat, pentru că, după cum bine se știe, rolul feminin (onnagata) nu este jucat niciodată de femei. Și este de ajuns să privești un singur dans al lui Bando Tamasaburo, cel mai renumit dintre toți actorii specializați în onnagata, pentru a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
vă fie teamă, faceți-mi pe plac". Ea ascultă, pierdută, mâna lui o ajută și, strecurată între genunchii crispați, o desface puțin, apoi puțin mai mult, atât cât să se ghicească, în dulcea penumbră a coapselor subțiri, linia slipului satinat. Mânuind un pistol cu apă, bărbatul, după ce îi explică, răbdător ca atunci când vorbești cu un copil, că nu e nimic periculos, va simți doar puțin rece, să se lase deci, să nu se mai apere, iar ea chicotește, deja înfrântă "nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
străin înseamnă a fi frumos. E suficient să fii alb, pentru a fi în posesia unor chei magice care consfințesc superioritatea ta fizică, aceleași chei care, în registrul opus, nefast, îl condamnă pe japonez la o aparență deficitară, pe vecie. Mânuite cu implacabilitatea formulelor rituale, aceste chei te remodelează fără drept de apel, oricât ai încerca tu să le denunți falsitatea, drept străinul arhetipal, zămislit în somnul colectiv japonez, de secole, cu precizia luminoasă pe care numai imaginile din vis o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ca și cum ar fi prins substanță și s-ar fi hrănit din eroismul propriei hotărâri de a forța apartenența la grup, de a consfinți cu orice preț devenirea întru ceilalți. Ea zâmbea acum asemenea nouă, fericiților, așezaților, degetele i se mișcau mânuind bețișoarele. Oricine altcineva ar fi privit-o, de pe latura opusă a mesei, chiar de pe latura noastră în afară de mine, care eram alături nu ar fi detectat nimic suspect, ea mânca și își mișca brațele asemenea nouă, ca și cum ar fi stat pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
după prietenele ei, a dat pinteni calului și a ieșit în fața adăposturilor unde s-au găsit toate odată. -Am sosit! a strigat Angela. -Sunt cu tine, prințeso, a strigat și Verona. Unde mergem? -În partea de răsărit, să învățăm a mânui arcul, a răspuns Adela. -Luăm și caii? a întrebat Angela. -Luăm și caii, că doar trebuie să învățăm să tragem cu arcul de pe cai și-n fuga acestora, a răspuns Verona. -Bine ați grăit voi! zise Adela puțin bosumflată că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fiindcă au de încercat o armă nouă. -Cu ce ne stingheresc, viteazule Amar? Și despre ce armă nouă este vorba? -Atunci când se luptă doi călăreți, se pot încurca unul pe altul. Arma nouă cu care vin este greu de mânuit. Uran a făcut ochii mari și mirat a repetat întrebarea către Amar: -Nu mă ține în frâu, spune odată despre ce este vorba? -Fiecare luptător cristen care va lupta călare alături de un luptător ur va avea asupra lui o ramură
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
copil, gândindu-mă că nu în zadar m-a scuturat căruța până acolo pe munte, că am ce vedea. Neculai și-a adunat fânul iar cumnatul Puiu a cosit ceea ce mai rămăsese de cosit învățându-mă și pe mine să mânuiesc coasa, după care am făcut cale întoarsă cu jurământ că trebuie să fac ceva, să mai revin pe acele locuri. Când am ajuns acasă s-au distrat cu toții pe seama mea despre modul în care mi-am dat silința și Puiu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
loc unde Îți câștigai viața sau ți-o pierdeai Într-o Încăierare, Într-o ambuscadă la colț de stradă, În scăpărările unor oțeluri. În treburile astea, Însă, Diego Alatriste se descurca de minune. Era foarte priceput la trasul spadei și mânuia la perfecție, pitit În mâna stângă, jungherul acela zis și dagă, subțire și lung, căruia mulți Îi spuneau vizcaína, cu care mardeiașii profesioniști se ajutau adesea. Una caldă, alta rece ca vizcaína, se spunea pe-atunci. Adversarul era ocupat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de zid și fără spațiu de manevră, pe când căpitanul se pregătea, metodic și sigur, să-i bage trei sferturi de lamă În primul loc descoperit și să Încheie socoteala. Ceea ce era ca și făcut, fiindcă, deși tânărul lupta curajos și mânuia bine oțelul, era prea focos și se bloca În propriu-i efort. Între timp, Alatriste auzea din spate clinchetul spadelor italianului și celuilalt englez, gâfâitul și imprecațiile lor. Cu coada ochiului le putea vedea mișcarea umbrelor pe zid. Deodată, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și de dispreț. Sunt un om mort, Își spuse căpitanul, citindu-și sentința În pupilele acelea negre și nemiloase. Orice ar fi făcut, orice ar fi zis, privirea aceea implacabilă Îl condamnase deja, ca și aparenta indiferență cu care mascatul mânuia din nou pana pe hârtie. Viața lui Diego Alatriste y Tenorio, soldat al vechilor tercios din Flandra, spadasin care Își vindea serviciile În Madridul regelui don Filip al IV-lea, depindea doar de ce mai voiau să afle cei doi bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a invitat nimeni, și că nici nu le duceam dorul, chiar dacă prin absurd cineva ar fi făcut-o. Zilele care au urmat Întâmplării de la Portița Sufletelor s-au scurs, după cum vă spuneam, fără alarme, desigur pentru că păpușarii evenimentelor, cei ce mânuiau sforile, erau prea ocupați cu acel du-te-vino public al lui Charles de Wales, ca să-și mai găsească timp pentru rezolvarea detaliilor neînsemnate - noi eram acelea; Însă eram conștienți că mai devreme sau mai târziu o să primim oricum nota de plată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]