1,063 matches
-
în vânt, era Nicolae Iorga... -De unde vii? M-a întrebat cu vocea lui de bariton. -Am fost la un colecționar de artă cu dorința de a cumpăra un tablou de Cezanne.Dar nu a fost cu putință. -Hm! A mârâit în barbă.Sunt pictori care-s stele și alții simpli licurici.Tablourile lor sunt culori moarte, dar vrăjite, pe care le învii cu viața ta. ...Astfel, m-am trezit în pielea celui ce sunt, un colecționar ieșit dintr-un tablou
EVADARE DIN TABLOU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354171_a_355500]
-
pe lumea asta, căruia tanti Oala îi știa de frică. Când tata-mare își pregătea butoiul de bere, Cartuș era alături de el și dacă se întâmpla ca acesta să guste din lichidul tulbure și gălbinicios, fără să-i dea și lui, mârâia supărat, după care, cu capul așezat pe labele din față, plângea ca un copil. “L-ai făcut bețiv!” îi reproșa tanti Oala. Tata-mare nu-i răspundea și pe furiș bea cu Cartuș butoiul de bere, ca doi adevărați prieteni. ”O
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
pe cap, care striga ceva și alerga spre mine. S-a oprit, a aruncat un picior, care era de lemn, patrupedele care-mi arătatu caninii și-au lăsat paratrăznetele cozilor în jos și s-au așezat pe fundurile personale, tot mârâind. - Nu puteai da cu pietre-n ei? Vrei să te am pe conștiință? Detectorul meu îmi traducea: “Te-a mustrat cu numele unui dobitoc considerat idiot, patrupedele astea fac parte din clasa canină, ele nu râd, ci mușcă, sunt carnivore
PARADOXUL MODERNITATII IN CONTEXT RURAL de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357197_a_358526]
-
cel Mare” -Vreau iepurele sau dacă nu, prinde-mi un pui! mi-a spus fără nicio jenă. Mă uitam la el și simțeam că revolta și plânsul se izbeau în gâtul meu, neștiind care dintre ele să iasă întâi. Cartuș mârâia pe lângă gard și simțind parcă necazul meu, își arăta colții și își mișca nervos coada. Deodată am deschis poarta și cu aceeași forță cu care el bătuse în poarta noastră, am strigat la Cartuș: -Șu pe el, Cartuș! Nu am
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
și de vin...șervețele (mereu sare peste supă/ciorbă). Țââââââââââââârrrrrrrrrr! A ajuns! “Salut, mami!” “Salut, puiule!” “Mor de frig! Ia să despachetăm, să vedem ce-avem bun!” Deschid și eu frigiderul, ridic capacele oalelor. “Mmmmmmm ... ce bunătăți!!!!” Îmi place când mârâie ca un motan. Mă amuză. Alege ce-i place...și eu, la fel. Dacă trebuie încălzit, încălzim. “Tatăl nostru carele ești în ceruri ... Mulțumim Ție, Doamne, pentru bucatele-acestea... .....Amin!” Mă așez evlavios la masă. Nu mai am o familie, în sensul
O “FAMILIE” MODERNĂ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357301_a_358630]
-
omul trebuia să țină cont de adevărul ăsta, totul curge, numai albia rămîne, uneori înecată de forța vie a vieții, alteori secătuită și tristă ... Afrodita își purta sarcina cu o mîndrie nedisimulată, fetele o ajutau pe rînd la treabă, Vascodagama mîrîia de plăcere și, cînd se îmbăta, le făcea curve și le propunea să le călărească și să le însămînțeze el, că era bun de prăsilă ca un taur comunal și glumele curgeau în jurul focului din sobă, pentru că afară era frig
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
Publicat în: Ediția nr. 489 din 03 mai 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache ia o coajă de pâine. te-ai îngrășat... de multă vreme nu mai încap la pieptul tău. mă ții la distanță? tu taci și mârâi încet. nu-ți mai place să spun adevărul? - nu e asta. atunci? am înțeles. ridic restul de coajă. unde pleci? - nicăieri. rămân pe pat și dorm. bine... același fals dialog, aceeași muțenie. dau din umeri și-mi văd de treabă
MOTIV de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358578_a_359907]
-
era lucrul său, facă ce voia cu el, mai ales că fusese o vreme când mereu asta insinua, că doar la moștenire îmi era gândul, în ochii lui uica Livi scăpărase iarăși scânteia mâniei. Nu așa te-am învățat eu, mârâise, să te dai bătut cu una, cu două!... Înțelesesem că tatăl meu adoptiv își pregătise o întreagă pledoarie, în caz că aș fi avut obiecții față de cererea sa, un discurs înțesat cu pilde și aluzii, după modelul lui Demostene, îl privasem de
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
numărul lor se cam dublase însă pe lume nu mai era nimic de mâncat. Tot ce putea fi halit, dispăruse! Tigrul Suprem se puse pe răcnit! În fața lui mieuna Tigrul Savant, speriat clește că va fi înghițit 1 - Bă, idiotule, mârâi Supremul, unde dreacu’ ți-a fost bă, mintea aia a ta de rahat, când ai gândit asta! Acu’ ce facem?! Spune, până nu te pun pe grătar! - Preabunule, desigur am o soluție! Această licoare cu gust de friptură ne poate
SCENARIU BINE DOCUMENTAT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358670_a_359999]
-
privit-o zâmbind un copil și și-au dat mâna. Îmi împart napolitanele și cornurile cu ciocolată cu cățeii, dar cel alb șchiop deși e mai mare decât ceilalți nu poate să înfașce nimic, cei mici sunt foarte rapizi și mârâie la cel mare știindu-l șchiop. Nu stiu de ce oarecum, mă simt și eu ca acest cățel șchiop. Ceva în mine e șchiop. Amintirile, sufletul... Mă apropii de cățelul alb îl mângâi și îi dau restul de napolitane, la ceilalți
GARĂ PENTRU UNUL de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359440_a_360769]
-
vătămate și a dispus evacuarea agresorului Câinele a rămas fără locuință iar stăpânul lui neputând deține conform legii două proprietăți și aflat sub presiunea opiniei publice, a cedat locuința sa patrupedului, iar el s-a mutat în cușca acestuia de unde mârâie și latră fără discernământ la absolut toată lumea Referință Bibliografică: Unde dai și unde crapă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 388, Anul II, 23 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
UNDE DAI ŞI UNDE CRAPĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360351_a_361680]
-
biciuire în piață sub ochii mârlanilor care rosteau măscări la adresa ta. Prin urmare, așteptă fluturând pălăria cam fără nici un rost, dar și complet lipsit de eleganță până când lacheul îi șopti ceva unei huidume care stătea în capul mese și înfuleca mârâind de plăcere. Apoi, la fel de unsuros, lacheul veni și-l invită pe Verdunel să se prezinte doamnei contese. Cum în Fâlfani sau chiar în Craiova, ca să nu mai vorbim de regiment, contesele erau, dacă erau, doar un subiect de făcut mișto
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
televizor!” După care, urmează firesc, ca să se repoziționeze, ori un râgâit (a-ndestulare) - ori un scuipat, bine țintit pe retrovizoarea unei mașini, parcate lângă poarta lui: „- Ptiu-te-n aia mă-tii! Nu mai ai loc de ei, frăție!” „- Mda!” mârâi și tu ceva, că nu știi cum face dacă nu ești de acord cu el. „- Ce, e mașina ta, boss?” - și iar nu știi cum o să facă. Adică, o să zică : scuze, moshule sau ... îți îndeasă una?! „-A, nuuu! Păi ce
N-ai tu puterea să mă ierți! () [Corola-blog/BlogPost/338426_a_339755]
-
s-o zvârle în tomberoanele nepăsării și s-o care definitiv la marele gunoi al omenirii! Uite, stau și mă uit la acest tablou terifiant, încerc să încropesc o idee salvatoare, încerc să iau cu mine această imagine...dar câinele mârâie persuasiv, împinge labele spre mine...semn că trebuie să mă îndepărtez ori să caut altă soluție, altă metodă de convingere! Uite, vine un copil jigărit, răsărit ca din pământ, printre tufe schilodite de asaltul civilizației, printre zgomot de buldozere și
Marele necunoscut de lângă noi () [Corola-blog/BlogPost/340006_a_341335]
-
în curtea interioară a depoului. Un locotenent bălan, săltăreț și nervos îi chemase la" raport". Făcuse o inspecție undeva și găsise, în timpul pauzei, doi-trei oameni fumând. Era furios. În mijlocul platoului, cu cravasa în mână, clipind necontenit, se învârtea de colo-colo, mârâind ceva printre dinți. ---Atenție! strigă el. V-am chemat să vă anunț că am gasit oameni stând la taifas în timpul lucrului! În consecință: întreaga echipă e pedepsită! ---Plutonier, ordona el unui mustăcios care stă lângă dânsul nemișcat, adu ' scaunul '! În
O SCENĂ LA ZĂPADĂ ( FRAGMENT DE ROMAN) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340126_a_341455]
-
în acest lăcaș al răului nu existau inocenți. Forțele feroce ale răzbunării lumii civilizate culcau la pămînt tot ce-ntîlneau în cale, întrupate în cei doi băieți care înaintau pe coridoarele infamiei, luptînd pe viață și pe moarte. „Aici e șeful”, mîrîi Oțel în timp ce se apropiau de o ușă imensă, de impătrunzită, placată cu aur, în fața căreia un comando sinucigaș se sinucise sub necruțătorul bici de foc. Lichidară astfel și ultima rezistență și răzbătură în triumf în sala centrală, unde, în fața panoului
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
iunie 2012 Toate Articolele Autorului F U R T U N I L E Furtunile veșnic cutreieră lumea, Tot vin și se duc, tu rămâi suspinând, O iei de la capăt, cum face pădurea, Dar ele se-ntorc, parcă-ți spun mârâind: ,,Degeaba te crezi prea puternic, deștept Și uiți că ai fost și vei fi muritor!. Noi, tot ne întoarcem, când nu te aștepți, Lovim fără milă și. . .ne-cru-ță-tor!. . . Și. . .nu doar cu tine în horă de draci, Jucăm tontoroiul, de
FURTUNILE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341962_a_343291]
-
în culmea fericirii nu trebuie decât să-i pui un alt copil alături. Atunci nu-i mai trebuie nici mâncare, nici jucării, nici măcar pe mama ei. Seara, când mama o pregătește de culcare și stingem lumina în salon, toți copiii mârâie, dar ea este singura care râde. La fel face și noaptea, uneori în somn, alteori trează. Râde. Și râdem și noi. Și mă întreb oare ce o fi în mintea ei, oare la ce se gândește când râde așa cu
ALEXANDRA MARIA BUCUR ARE NEVOIE DE AJUTORUL NOSTRU ! de DIANA COZMA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342225_a_343554]
-
doua-trei ori pe zi. Am ajuns acasă, în vacanță, le-am prezentat-o parinților mei pe Linda Mea, și foarte ciudat și interesant pentru mine... „nu i-a vrut”! Stătea lipită de piciorul meu, cu coama un pic zbârlită și mârâia imperceptibil. Abia după mult, foarte mult timp aveam să înțeleg de ce. Au câinii un simț al lor de a citi în sufletul oamenilor, până în cele mai adânci fibre ale sufletului. Linda mea, atunci, încerca să mă apere, cu o extraordinara
LINDA (SERENADĂ TÂRZIE PENTRU SUFLETE PIERDUTE ÎN NEANT) de FLORIN MARINESCU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342300_a_343629]
-
Acasa > Impact > Pamflet > BĂTĂLIE PE CIOLAN -PAMFLET- Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ciolanul e valoros, când are carne pe os și adună pofticioși co(rupți) și burduhănoși! Fiecare mârâie, dorind, al lui să fie ciolan care stârnește dispută ce-nvrăjbește. Și se înverșunează, dar nu abandonează nici în ruptul capului! Trăgându-l de partea lui. Luptă de-și riscă pielea, să câștige puterea. Să-și sature gașca lui, strânsă
BĂTĂLIE PE CIOLAN -PAMFLET- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341592_a_342921]
-
iar tu râdeai și-i spuneai: „Azorică, te iei în gură cu noi?...” După ce-l necăjeam îndejuns, îi aruncam cîte-o coajă de mălai pe care o prindea în gură printr-o săritură atletică, apoi se așeza cu botul pe labe, mârâia și ne privea cu niște ochi sticloși, că ne apuca frica și o rupeam la fugă să batem băteam mingea pe ulița, până nu ne mai țineau picioarele, iar când eram frânți de oboseală o auzeam pe măicuța ta care
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
Polițistul chemat la locul faptei nu va uita ușor ce i-a fost dat să vadă: un bărbat dezbrăcat mușcând din fata altui bărbat, mâncându-i ochii, nasul, urechile și părți din față. A încercat să-l avertizeze, dar atacatorul a mârâit animalic și s-a întors să-și continue festinul canibalistic. Cu câteva focuri de armă, polițistul l-a ucis, apoi paramedicii, chemați de urgență au transportat omul fără fața la spital. Mai târziu s-a dovedit că amândoi erau sub
CANIBALISM, 2012 de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 521 din 04 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340667_a_341996]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > NEBUNA Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1379 din 10 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Își plimba obosită căruciorul cu iluzii. La o poartă un câine mârâia un "pe-aici nu se trece". Purta pălăria sprijinită de un gând, într-o doară, doar așa ca să fie. Cu ochii plini de umbre, cu umerii aplecați, părea că duce cu ea toate întrebările lumii. Făcea un pas, se mai
NEBUNA de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341117_a_342446]
-
ai spus? a răcnit Mototolea. Poți să mă belești, să-mi iei totul, dar să nu-mi faci mașina rablă! --Bine, dom’le! Să-i zicem vechitură, doar nu vii acum cu pretenția că ai mașină nouă. --Aproape nouă, a mârâit Mototolea, scrâșnind din dinți. --Fie, a râs Nae, cât crezi că face? --O sută cincizeci! a mârâit din nou Mototolea, scos din fire. --Fii serios, a râs Nae, să nu-mi spui că și asta are vad comercial. Păi, nea
CHIOŞCARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341101_a_342430]
-
faci mașina rablă! --Bine, dom’le! Să-i zicem vechitură, doar nu vii acum cu pretenția că ai mașină nouă. --Aproape nouă, a mârâit Mototolea, scrâșnind din dinți. --Fie, a râs Nae, cât crezi că face? --O sută cincizeci! a mârâit din nou Mototolea, scos din fire. --Fii serios, a râs Nae, să nu-mi spui că și asta are vad comercial. Păi, nea...una nouă nu depășește suta. --Ba, depășește! se încăpățânează Mototolea. O sută cincizeci, o sută șaizeci. --Fie
CHIOŞCARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341101_a_342430]