1,078 matches
-
că l-ar fi dezgropat cu labele. Când Zet văzuse poarta casei, începuse să alerge spre ea, dar rămăsese uimit de gestul asemănător al lui George. Gestul îi deșteptase un vechi simțământ că George era primejdios pentru Adam. Așa încât îl mârâise (ceea ce iarăși i se întâmpla foarte rar) și apoi, satisfăcut de asemenea performanță, o luase la fugă cât îl țineau picioarele, îndărăt spre stăpânul lui. Adam, care se găsea încă în garaj, închisese ușa, drept care Zet porni din nou să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
s-a panicat. N-a spălat putina! S-a aplecat, doar, în față, într-o postură clar combativă, s-a înțepenit pe toate labele, arcuindu-și spinarea și zbârlindu-se, devenind, parcă, întreit de cât fusese și a-nceput să mârâie. Să se răstească! Mârâia, Frate, la pisici, ca un dog german! E-e-e-e..., lasă-te de cioace! Sub cuvânt de onoare! Mâțele negre au stopat asaltul și s-au pus, dintr-odată, pe mieunat. Mieunau urât, sinistru, de-mi spărgeau timpanele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a spălat putina! S-a aplecat, doar, în față, într-o postură clar combativă, s-a înțepenit pe toate labele, arcuindu-și spinarea și zbârlindu-se, devenind, parcă, întreit de cât fusese și a-nceput să mârâie. Să se răstească! Mârâia, Frate, la pisici, ca un dog german! E-e-e-e..., lasă-te de cioace! Sub cuvânt de onoare! Mâțele negre au stopat asaltul și s-au pus, dintr-odată, pe mieunat. Mieunau urât, sinistru, de-mi spărgeau timpanele, cleveteau, îl bălăcăreau și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
De la stânga, la dreapta: Momocilă, Bobocilă, Peticilă și Zăpăcilă. Dar... Aceștia, parcă, nu fuseseră în cameră. Hotărât, nu! Când intraseră?! Ce e, băi? La ce te chiorăști, mocofane? Ce nu-ți convine? Ești dislexic, ai? Ți-a intrat morcovu'? Netotule! mârâie Momocilă. Ce te uiți, ca un cioflingar? Ți-a halit mâța limba? face și Bobocilă. Ți-ai bulit radaru'? Pupă-ne-n'...! Ciobane! Derbedeule! Ratatule! Hei, cu-cu , da' ce-i aicea? S-a mutat cinema-ul pe noi?! se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de flori. Nu-ți pierde firea, prietene! șuieră Iepurele, încercând să se facă colac. Nu te teme! Orice, dar nu-i arăta frică, monstrului! Nicht...! Nici o grijă! Situația e sub control! Diabolus est caput omnium malorum! Cunoaștem obiceiurile distinsului oaspete! mârâie Bursucul dezechilibrat, scurmînd în lut cu ghearele, pentru a nu se răsturna pe spate. Auzi, Sammi, păi de ce nu pui tu singur laba pe Potir, iată-l, aici, la doi pași, continuă el, știind prea bine că Sephirahul spaimelor atavice
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Mă ierți..., ce mi-a venit în minte, dar masonii, rozi-crucienii, iluminații, ăștia nu erau și ei, parcă, tot un soi de cavaleri templieri reciclați? Să contenim cu prostelile și cu glosările astea sterile, cu mofturile și cu afirmațiile rizibile! mârâie iritat Bursucul, întorcându-se cu iarăși cu fața, către auditoriu. Din prima și ca să nu existe pentru careva, nici un strop de confuzie, aflați că noi suntem băieții buni. Despre prea umila mea persoană, iată că v-am spus. Blondul de lângă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și îndeasă monstrului sub nas, urându-i: Ia de-aicea, neică! Custodele se face galben ca un mort, apoi cenușiu, apoi mov-spre-verde, în timp ce urlă demențial, scuipă, îi dă drumul Poetului și se retrage val-vârtej pe scări, în sus, așteptând și mârâind acolo, ca un zăvod ciobănesc stârnit, cam pe la jumătatea superioară a treptelor. Repede, repede, băieți! țipă Fratele, fără a se mai pierde în alte explicații. Unul dintre noi trebuie să ia sabia și să crape oglinda cu ea! Repede...! Boss
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
leg! Vă pui brățările! Ce p...la mea! Cu mine nu vă merge! Nu există monștri! Voi v-ați troscăit ca porcii, la Pomu', cavalerilor și p'ormă-ați început să vă țineți de tâmpenii și de năsărâmbe! Hârrr...! îi mârâie agentul. Arhanghelul, Bursucul, Iepurele, astea sunt poreclele lor? se arată interesat nenea Sandu, scriind de zor în bloc-notes. Semnalmente, ceva? Se poate spune și că sunt porecle. Ce știu eu? Sunt doar un poet..., se înmoaie Dănuț, cedându-i ștafeta
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mi orice în toată lumea asta mare și futută care este exact ceea ce pare! Flash. Mama lui Evie se uită țintă la Brandy. — Ați lucrat vreodată ca manechin? zice. Semănați mult cu o prietenă de-a fiului meu. A fiicei dumneavoastră, mârâie Brandy. Și eu pipăi invitația pe care am furat-o. Căsătoria, uniunea dintre domnișoara Evelyn Cottrell și domnul Allen Skinner, are loc mâine. La unșpe a.m., potrivit gravurii în aur. Urmată de o recepție la casa miresei. Urmată de-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
avizi să-și împartă roadele jefuirii unui oraș fără poliție, dar nedispuși să-și asume riscul unui atac direct. Se simțea indiferent, bănuitor, fără simpatic. Pentru că. dacă fata era inocentă, ce căuta singură într-o asemenea noapte? Cu brutalitate îi mârâi respectiva întrebare: ― Sunt fără protecție, șopti ca, mi-am pierdut serviciul săptămâna trecută pentru că nu voiam să ies cu patronul și n-am nici un ban pus de o parte. Proprietăreasa m-a dat afară azi dimineață, când i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
întredeschisă de la intrare. Unele dintre aparate luceau sticlos și tuburile lor electronice funcționând îi încălzeau obositor pielea atinsă. Altele, deși iradiau strălucirea metalului topit, rămâneau reci și fără viață. În fine, erau aparate fără nici o lumină vizibilă, dar care zumzăiau, mârâiau sau vibrau în timp ce-l examinau cu simțurile lor neumane. Testele se succedau unul după altul, pe toată durata relatării lui Gosseyn: Narațiunea i-a fost oprită de trei ori; de două ori, când a fost necesară investigarea cu raze x
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
scâncind, zbătându-se spasmodic; un minut după aceea era moartă. Ceva mai târziu, pe drumul de întoarcere către acea gigantică combinație de conac de vânătoare și minister de externe, uriașul se apropie de ambasadorul Ligii. ― Frumos sport, nu-i așa? ― mârâi el. Dar, dac-am văzut eu bine, n-ați tras de loc? ― E prima vânătoare ― se scuză ambasadorul. Am fost fascinat. Într-un fel era totuși perfect adevărat. Se simțise fascinat, îngrozit, dezgustat, scârbit. Observă că uriașul îl privea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
îi înotau în lacrimi, lacrimi de bucurie, dar și de durere, căci realiza că pierderile deja suferite erau, fără îndoială, grele. În cele din urmă reuși cu greutate să rostească: ― Problema lor era procurarea armelor. Cum de-au reușit? Thorson mârâi, plimbându-se nervos prin cameră. Înălță din umeri, se apropie de un aparat încastrat în perete, manevră un cadran și reveni în mijlocul camerei. ― Cred că e mai bine să vezi cu ochii tăi toate astea, îainte să mergem mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
căci Ea nu știa că el era autorul. Scoase din hanorac tuburile de vopsea. În noaptea asta adusese doar trei. Nu-i nimic. Avea să creeze o lume doar În negru, roșu și albastru. Stropi. Auzi câinii lătrând, Îi auzi mârâind - poate găsiseră un șobolan, poate clandestinul care dormea În cort Îi alungase cu pietre. Își rezervă clipele care mai rămâneau din zori pentru a lăsa mărturie pe tabla șantierului imaginea exploziei. Începu cu bomba, o mică bombă artizanală, realizată În conformitate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lui de copil bătrîn. — Mai bine sună la room-service să ne trimită două beri aici sus. Referințele din umorul nostru deștept n-au ecou În mintea micuțului, care se simte ofensat și ne lasă În pace. Un cîine fornăie și mîrÎie prins Într-o tufă de zmeură. Vlad zice că e vulpe. — De unde știi? — Are mama una acasă, În șifonier, face exact la fel, din cauza otrăvii de molii. Nu se mai aud decît vîntul, foșnind moale prin pomi, și o cucuvea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe cerul din ce În ce mai galben, croncănind speriate - un pumn de litere deșirînd pentru o clipă enunțuri aleatoare, Înainte ca hîrtia de aer să le absoarbă. Ce scrie acolo? mă aud Întrebînd. — Scrie: Taci din gură, răcane, și culcă-te la loc! mîrÎie de undeva vocea unor pași tîrșîiți, un caporal dormitînd. Mă rog, mie mi s-a părut că scrie altceva. Ceva de genul: Iubite prinț, ai căcat-o. [Intrați În Teatrul Liric pe intrarea actorilor, maică-ta e balerină, are spectacol
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ne uităm la el și Începe să zîmbească, apoi Își Întoarce privirea spre noi. — Ce e, măî, lunguiețule? strigă el, te-ai căcat pe tine. Să vezi ce-ți face Box. — Vezi că și ăsta crede că tu ai fost, mîrÎie Bogdan. Box nu are ce să-mi facă. După ce amenințarea cu arestul s-a risipit, după ce sergentul a vorbit În maniera lui foarte academică despre ce se va Întîmpla dacă ciclul 2 mai abuzează de ciclul 1, dînd drumul la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Apoi Încep să dau ocol unui subiect spinos. Fumăm la geam, În picioare. Armata face agricultură, se duce pe șantier, chestii de genul ăsta. Îl urmăresc cu atenție și văd cum i se schimbă expresia. RÎde o dată, scurt, mai mult mîrÎie. — Nu-ți bate capul, n-ai de unde să știi. Dacă e să fie nevoie..., zice el. Deocamdată nu s-a pus problema. Dar ce ți-a venit? Portocală mă ia În primire. S-a făcut repartizarea pe tunuri și facem
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
iar tonul aproape triumfător. — Domnule colonel, Îmi permit să vă anunț că savanții noștri au localizat recent ceea ce savanții dumneavoastră doar au presupus că există. Aflat deja În toiul crizei de hemoroizi, complicată de o constipație de cîteva zile, colonelul mîrÎi sceptic printre dinți: — Serios? Și ce anume au localizat? — Punctul lui Dumnezeu! — Habar n-am la ce vă referiți, Majestate și, la drept vorbind, nu Înțeleg la ce i-ar folosi lui Dumnezeu un asemenea Punct mărturisi colonelul; În același
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cap, mai curînd neîncrezătoare. Apoi se Întoarse să vadă ce face cățelul și Îi porunci: — Pufi, să stai cuminte, să nu pleci departe! Pufi nu prea o luă În seamă. Se lupta cu o rădăcină sau cine știe ce altceva găsise acolo, mîrÎia, se retrăgea cîțiva pași, apoi sărea Înainte și lătra scurt, făcînd pe grozavul. — Dar celălalt prieten al tău, Vasile?... Parcă ziceai că și el scrie o carte. — Ah, săracul Bazil a murit, Dumnezeu să-l ierte, răspunse Pablo grăbit, de parcă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
te luam În brațe pe tine ori de câte ori Începeai să plângi? Ascultă-mă pe mine, cât e el de mititel, te joacă pe degete cum vrea el. Încetă să-și mai amestece zahărul În cafea și luă cutia de lapte. —Goală, mârâi ea și expresia ei blazată sugera că ăsta e numai unul dintre eșecurile domestice la care se putea aștepta din partea fiică-sii. Ruby se oferi să aducă altă cutie din frigider, dar Bridget era deja În picioare. Întâmplător, Ruby se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
făcut o treabă grozavă. Preiau eu de-aici, bine? —Ești sigură? Bineînțeles. Ruby o pupă pe Mătușa Sylvia de la revedere și spuse că o va suna de dimineață să vadă cum se simte. Bărbatul ăla e un jegos și jumătate! mârâi Ronnie În vreme ce se așeza lângă sora ei și o Îmbrățișa cu putere. Ruby nu a putut să treacă cu vederea faptul că, o dată În viață, mama ei nu Încerca să analizeze situația, ci pur și simplu reacționa după cum simțea, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cu abaterea de la real, prin aglomerarea de personificări, metafore etc. Când Cornel Nistorescu surprindea o zi geroasă de iarnă (SLAST, 1986, 18 ianuarie), nu imaginea în sine a străzii îl interesa, ci starea, senzația crâncenă de frig, de inconfort: Vântul mârâie. Își bagă coada stufoasă pe sub uși [...] În stație, stâlpii tropăie de frig. Un autobuz s-a așezat de-a curmezișul drumului și refuză să plece acasă [...] Simți o ură cumplită, încât îți vine să pocnești pe primul om care trece
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
la un concept), iar Russell a articulat pozițiile acestora considerând că existența trebuie privită ca o proprietate a funcțiilor propoziționale. J.J.C. Smart afirmă și el în continuarea lui Russell și Frege că existența nu este o proprietate. Prin analogie "a mârâi" este o proprietate a tigrilor și a spune că "tigrii domestici mârâie" înseamnă a spune ceva despre tigrii domestici, dar a spune că "tigrii domestici există" nu înseamnă a spune ceva despre tigrii domestici, ci a spune că acești tigrii
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
trebuie privită ca o proprietate a funcțiilor propoziționale. J.J.C. Smart afirmă și el în continuarea lui Russell și Frege că existența nu este o proprietate. Prin analogie "a mârâi" este o proprietate a tigrilor și a spune că "tigrii domestici mârâie" înseamnă a spune ceva despre tigrii domestici, dar a spune că "tigrii domestici există" nu înseamnă a spune ceva despre tigrii domestici, ci a spune că acești tigrii există. Profesorul G.E. Moore 199 subliniase această diferență între existență și o
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]