534 matches
-
o țigară, numai cu două degete, obișnuite fără Îndoială cu stilouri de aur și pahare de cristal. Biata Susan semnă pînă la urmă cele trei hîrtii pe care trebuia să le semneze și descoperi că pe fiecare dintre ele Își mîzgălise numele altfel decît pe celelalte. „Nu știu să mă semnez, spuse Întorcîndu-se Îngrozită spre Juan Lucas. Ce să fac, darling? În ce Încurcătură am intrat!“ Juan Lucas Își luă Înapoi stiloul, Îl puse În buzunarul pentru stilouri și creioane rezervoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cei care nu se astîmpără și au de gînd să distrugă un lăcaș nou-nouț. Maica stareță era gata să plîngă; lor le părea nespus de rău, Îi durea sufletul și-au pus În gînd să se Îndrepte, n-o să mai mîzgălească niciodată pereții și, cînd o să mănînce bomboane de ciocolată, o să meargă glonț la coșul de gunoi ca să arunce poleiala. Au promis solemn și-au dat cuvîntul de onoare, erau cu adevărat cuprinși de remușcări, dar chiar cînd intonau imnul colegiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era la fel de idiot ca atunci, doar cu o anumită siguranță grosolană față de chelneri, era și asta ceva, singurul lucru pe care-l Învățase tot imitîndu-i pe playboys și pe holteii interesanți; semnînd mereu cecuri, Șobolanul Își făcuse o semnătură proprie: mîzgălea cîteva litere indescifrabile. — Și soțul tău, Susan?... Tot campion de golf? Parcă am citit Într-un ziar că a câștigat din nou. — A ieșit al treilea. Julius, darling, mănîncă și sendvișul meu, dacă vrei. Și tu ești un viitor campion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Ingrid privind pachețelul pe care Victor îl ținea acum de două colțuri ca niște piciorușe. El zâmbi și, umflându-și obrajii, suflă puternic prin orificiul din capătul ascu țit al ciudatului ghemotoc, care se dilată deodată într-o față de drac mâzgălit de cerneală, cu coarne ascuțite și gură batjocoritoare, din care atârna o limbă ca o lamă de brici. Ingrid se aruncase pe spate, în patul pe care era așezată, râzând cu lacrimi, cu tot corpul tresăltând de o veselie nebună
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Probabil o formă de Korsakoff. Confabulație - povești născocite ca să peticească părțile lipsă. Malnutriție din cauza abuzului îndelungat de alcool; stofa realității rețesută de o carență de vitamina B. Weber își umplu cele două ore ale drumului de întoarcere spre Stony Brook mâzgălind notițe despre faptul că oamenii erau probabil singurele ființe ce își puteau aminti lucruri care nu s-au întâmplat niciodată. Numai că n-avea nici o idee încotro se îndreptau notițele. Suferea de ceva, probabil de tristețea uzurii profesionale. Multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mori de vânt mici. Scoase din buzunarul jeanșilor un bilețel mototolit. La vederea sa, sora lui gemu din nou. Mark fixă aparatul cu privirea. Despături hârtia și i-o dădu lui Weber. Cu un scris disperat, tremurător, aproape invizibil, cineva mâzgălise: Sunt Nimeni, dar în Noaptea Asta, pe North Line Road, DUMNEZEU m-a îndrumat la tine ca să Trăiești și să aduci și tu înapoi pe altcineva. —Uite! strigă Mark. S-a mișcat. Acul a sărit. A ajuns până aici, sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Atunci înseamnă că m-au injectat și pe mine. Pentru că și eu sunt convins că mă aflu aici. Mark se încruntă la Weber. —Zău? Vrei să spui că...? Stai așa. Las-o dracului! Nici vorbă să însemne așa ceva. Începu să mâzgălească în carnețelul lui. Se lăsă pe spate, pe canapea, își puse picioarele pe măsuța de cafea și privi fix un punct din celălalt colț al camerei. Tresări, ridicându-și brațul și arătând cu degetul lui tremurător. Se ridică nesigur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
unde m-am mutat odată ce am împlinit vârsta școlară, fiind oraș la Dunăre, ne oferea pe timpul verii și destulă distracție diurnă. Îmi luam, bineînțeles, cartea de citit cu mine și la plajă, dar ce vreau să spun e că nu mâzgăleam foarte mult pe vremea aia. Și tot de la copilăria în satul bunicilor (pentru că, în ciuda unei mame nonconformiste, am rămas, pe sub convingerile mai avangardiste dobândite ulterior, cu simbolurile tari ale vieții de la țară bine întipărite) am știut dintotdeauna cu certitudine că
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
chiar o să-l convingi! și se depărtară vorbind și rîzÎnd cu glasurile lor tinere și indecente. Internistul se ridică imediat, Își scoase din urechi capetele stetoscopului și-i spuse cîteva cuvinte polițistului pe un ton calm și firesc, iar polițistul mîzgăli ceva Într-un carnețel. Internistul se apropie de bordură, se urcă În ambulanță, se așeză pe un loc din spate și-și Întinse picioarele pe celălalt, iar Între timp Îi spuse șoferului: — E-n regulă, Mike, să mergem! Ambulanța porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
acolo unde se întâmplă ceva. Are mereu cu ea o cameră de luat vederi, un reportofon și, bineînțeles, carnețelul de notițe. Stă de vorbă cu toată lumea, înregistrează și scrie. Uneori și desenează. Ea desenează la fel de frumos ca voi, copii, nu mâzgălește cu lăbuța, ca mine. Cei mai buni prieteni ai Anei sunt copiii. Dar - minune mare! - în preajma ei toți oamenii devin copii. Are o minge colorată, pe care, dacă ți-o aruncă iar tu te bucuri când o prinzi, indiferent câți
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
în piața largă și a se pierde pe aleile și străzile orașului, unde domnea un talmeș-balmeș de distracție și comerț. Fațadele se schimbau în fiecare an și uneori în fiecare sezon, erau îmbrăcate cu reclame care atîrnau, împănate cu postere, mîzgălite cu sloganuri, și, seara, acoperite cu sute de lămpi și lampioane, cele mai multe portocalii și roșii. Oamenii se foiau pe străzi pînă tîrziu în noapte. Mîncau și beau, din cafenele se auzeau voci cîntînd ori sunet de vioară. Doar tramvaiele aveau
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Constantin Drăgan într-un interviu despre, ce altceva?, decât privatizarea. A doua zi, un alt articol, intitulat Vandalii la...statuie, relatează, cu poza în dreapta, faptul că "minți înfierbântate au profanat într-una din nopțile trecute statuia ecvestră a Iancului, înscriind (mîzgălind, de fapt) pe soclul ei, în ungurește, sloganuri auzite doar pe vremea lui... Horthy. Între el (aici limba română suferă, în mod sigur nu din cauza ungurilor) unul jos și afară a produs nu numai consternare, ci și unanimă dezaprobare în
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
dosul gol al foilor. Thaw scria și desena ore întregi la un mic birou din fundul camerei, îmbrăcat într-un halat și cu un fes victorian brodat, care aparținuse bunicului său. Rareori se uita la scrisorile al căror dos îl mîzgălea, dar odată antetul fabricii în care lucrase tatăl lui înainte de război îi atrase atenția. Citi: Dragă domnule Thaw, Se pare că profetul se bucură de respect peste tot, în afară de orașul în care s-a născut! Vă felicit pentru modul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
m-am gîndit și eu. După asta, domnul Thaw se ducea la lucru cu bicicleta în fiecare dimineață, îmbrăcat într-o haină veche și pantaloni din catifea reiată vîrîți în șosete, și pentru că nu începuse încă școala, Thaw stătea și mîzgălea la biroul domnului Thaw sau se trîntea pe carpeta din fața șemineului și citea, bucurîndu-se de prezența mamei, care trebăluia prin casă. într-o zi, domnul Thaw îi spuse: — Duncan, o să dai examenul de admitere peste șase săptămîni, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o slujbă doar pe baza priceperii mele. Dar uită-te ce fac acum. Te-ai gîndit ce vrei să faci? Thaw medită. înainte dorise să se facă rege, magician, explorator, arheolog, astronom, inventator și pilot de nave cosmice. Recent, în timp ce mîzgălea în dormitorul din spate, se gîndise să scrie povestiri sau să picteze. — Doctor, spuse el ezitînd. — Doctor! Da, asta-i o treabă bună. Un doctor își dă viața să-i ajute pe ceilalți. Un doctor este și o să fie mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fie, nici chiar după propriile estimări, și atunci cum să nu fim grotești? Dar nu sîntem de cele mai multe ori scîrboși. — Desenează-mă pe mine, Duncan, zise Judy, aici, pe masă. Ea își ținu capul nemișcat, timp în care Thaw o mîzgăli pe suprafața de plastic. — Am terminat, spuse el, dar nu e formidabil. — Vezi, zise Judy, m-ai desenat de parcă aș fi o ființă rea. Ai scos la suprafață calitățile mele negative. Thaw privi desenul. Credea că schițase doar forma feței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
roșu. Vorbea mai puțin cu nevasta și fiii lui, dar îl privea destul de des pe Thaw, bolborosind: — Ce... mai... treabă... așa-i? Era evident că suferința lui cerea companie, dar Thaw murmura „Mda“, fără să-și ridice privirea de la ce mîzgălea. Caietul devenise o suprafață neutră între suferința salonului și chinul respirației. Nu-i plăcea să-l părăsească atunci cînd trebuia să se hrănească sau să doarmă. Noaptea, cînd pe masa asistentelor, la capătul salonului, strălucea o veioză, o lumină crepusculară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
jocuri de noroc. în unele, zări oameni care stăteau cu sacoșe și coșuri în fața tejghelelor, jucînd, după toate aparențele, în schimbul hranei. Golurile lăsate de clădirile demolate erau înțesate de mașini parcate și înconjurate de garduri cu tot felul de amenințări mîzgălite cu vopsea. NEBUNUL MAC UCIDE sau BROASCA NEBUNĂ JUDECĂ, sau VIN MICILE MALCIES, dar nu abăteau atenția de la mesajele mai mari de pe afișe. Acestea prezentau poze cu viața de familie, sex, mîncare și bani, iar cuvintele erau și mai intrigante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din stînga, se zărea o siluetă umană mică, proiectată pe albastrul cerului, care urca rapid. Lanark oftă de plăcere, se opri și privi albastrul cerului. „Mulțumesc!“ zise el, și o clipă i se păru că vede stafia unui bărbat care mîzgălește ceva pe un pat plin de hărtii. Lanark zîmbi și spuse: — „Nu, bătrîne Răutăcios, nu ție îți mulțumesc, ci cauzei pămîntului care ne-a crescut pe noi toți. Nu ți-am prea dat atenție, doamnă cauză, pentru că nu răsplătești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în ziua în care împlinise opt ani. O privea uneori înainte s-adoarmă și îl revedea alergând în parcul Shatran, printre artezienele cu cordoane de apă luminate de becuri multicolore. Îl revedea lingând o înghețată lângă arcul Bagh-e Melli ori mâzgălind pe peretele pe care, în souk, bunicu-său așeza carpetele. Se gândea dacă Armin o să-l ierte că a fugit. Promitea că va face bani, atât de mulți bani cât să-și cumpere vina de-a fi lipsit. Ca să-și țină
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
auzi ca pe fornăitul unui animal obosit. Avea optzeci de ani, trăia singur în nord, dar ea nu socotise asemenea lucruri. Tot atunci se- ntrebă dacă l-ar fi recunoscut după atâta vreme. Nu își mai văzuse nepotul de când îi mâzgălea pe pereți, în bazar, și Ghazal se simți copleșită de vină. Se gândi că lipsise din propria viață ca un negustor care încuie prăvălia și pleacă. — Am să te ajut totdeauna, Ghazal Khanum, spuse el în tăcerea care se așternuse
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să vă transmit felicitări. ― Oh, mi se pare că domnul acela are o idee fixă. ― Când a plecat, zâmbi maiorul, mi-am îngăduit să-i dau câteva rânduri scrise de dumneavoastră cu ocazia anchetei. ― Mi-amintesc într-adevăr că am mâzgălit o grămadă de hârtie. ― A luat o mostră și a comparat-o cu scrisorile primite pe adresa Interpolului. Concluzia e clară! A izbutit în sfârșit să-l detecteze pe abatele Brown. Melania Lupu roși. ― N-ar trebui să râdeți de-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în dormitor, interveni Raul Ionescu. Vă cerem un singur lucru! Să fiți cuminte. Adoptase instinctiv un ton protector. Sentimentul de jenă persista, avea senzația că persecută niște pantalonași și rochițe scurte care se mai distrează cu cercul și coarda, ori mâzgălesc pe trotuar pătratele unui șotron." La urma urmelor, n-o să li se întîmple nimic rău. Câteva ore dezagreabile, cel mult..." ― Da, da, repetă Dascălu, să fiți cuminți. Eu o să vă pun note la purtare, o să vă spun poezii... Behăi înveselit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bine când sunt neputincioasă sau ceva de genul ăsta. Știi că prima lui soție era alcoolică, nu? Dar știi și că, imediat ce și-a revenit, Brett a părăsit-o? —E scandalos să o amesteci pe Julie în povestea asta. Maggie mâzgălea notițe, menținând permanent contactul vizual cu cuplul. Era un truc pe care-l învățase în timpul diferitelor tipuri de negocieri la care participase mai demult. —Edward, ce ai de zis despre toate astea? —Poftim? Îmi cer scuze. Brett. Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
face compromisuri sub nici o formă. Poftim. Îi aruncă o foaie, apoi un creion, care lui Brett i se păru că a fost azvârlit cam prea tare. —Kathy, și tu. Limitele. Haide. Trece-le pe hârtie. După câteva secunde, cei doi mâzgăleau cu creionul pe hârtie. Maggie se simți ca pe vremea când era la școală, la Dublin: vara, sesiunea de examene, călugărițele dându-i târcoale pentru a se asigura că nu copiază răspunsurile de la Mairead Breen. Doar că de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]