1,024 matches
-
la orele de lucru manual și pentru care primise nota maximă. Autobuzul pornește protestând. Ochii-i sunt fixați pe fața lui George. Nu i-a plăcut niciodată de dânsul. O pisase de la școala generală. Știa că fusese ucenic la un măcelar din satul vecin. Apoi tăcere, precum se întâmplase cu mai toți colegii la finele liceului. Îi aude glasul filtrându-se prin zgomotul motorului. -De ce, Ana? Ești a mea în întregime acum! Și simte o înțepătură profundă în brațul stâng
CU AUTOBUZUL de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350440_a_351769]
-
producerea și consumarea de alimente proaspete și bune ne înveselesc, cât mai ales acea zi, acele ore în care se reunește familia și toate disensiunile dispar, căci fiecare membru al casei are câte ceva de făcut...să mențină focul, să ajute măcelarul, să aducă vase, apă...etc. Chiar dacă mai e până la Ignat, în lumea noastră, modernă, m-am înscris și eu pe o listă de așteptare, la un verișor, care crește porci și îi taie, prepară caltaboși și cârnați (rețete tradiționale), face
TĂIEREA PORCULUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344443_a_345772]
-
un sentiment de fericire...nu știu de ce. Mi-am dorit ziua aceasta! Și când eram copil, fugeam printre picioarele bărbaților care-l ajutau pe tata, mai luam câte una după ceafă de la mama, că-i încurc, dar mereu eram favorita măcelarului (unchiul meu, tatăl verișorului-măcelar), care-mi strecura câte o bucată de șoric subțire, cu un strat fin de sare, când ai mei nu erau atenți. Tata insista mereu să mănânc doar lucruri preparate termic, nu crudități, căci le moștenisem colonul
TĂIEREA PORCULUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344443_a_345772]
-
Sărbători (căci mama nu se zgârcea la cumpărături, ca să ne ofere de Crăciun tot ce putea visa un copil), când tăiam porcul era pace, liniște și armonie...lucrau împreună, se înțelegeau din priviri, își zâmbeau ștrengărește la glumele deochiate ale măcelarului, luam masa toți, cu papricașul tradițional...și murăturile unice, puse de tata, la butoi. Acum, soția verișorului meu se împărțea...la gătit pentru musafirii care urmau să sosească și la a-l ajuta pe măcelar (ea știa exact ce trebuie
TĂIEREA PORCULUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344443_a_345772]
-
ștrengărește la glumele deochiate ale măcelarului, luam masa toți, cu papricașul tradițional...și murăturile unice, puse de tata, la butoi. Acum, soția verișorului meu se împărțea...la gătit pentru musafirii care urmau să sosească și la a-l ajuta pe măcelar (ea știa exact ce trebuie să-i dea la mână, fără ca el să ceară...și treaba decurgea foarte repede...profesionist). Sora mea punea pachetele, cumnatul meu alimenta cu lemne cazanul...iar eu am fost solicitată să fac pregătirea pentru teză
TĂIEREA PORCULUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344443_a_345772]
-
de viață. Bobul creștea, iar spicul ajungea ca în poveste, cât vrabia de mare. Acum stropitorile sunt undeva, prin curțile cu depozite de fier vechi, măcelărite fără de milă. Nimeni nu le jeluiește, nimeni nu le cântă prohodul. Toți sunt mulțumiți. Măcelarii de bruma de bani primită pentru crima lor, cumpărătorii pentru afacerile făcute. Doar bobul de grâu costeliv și fără de vlagă plânge. Mai plânge cineva. Plânge țăranul pentru sudoarea lăsată pe coarnele plugului la care a înjugat-o pe Joiana. Altceva
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365102_a_366431]
-
ea reușea să „marcheze un punct” într-o controversă, se recunoștea învins cu eleganță, exclamând ca un mușchetar„touché, mon Capitaine”. O tracasa cu insistență, obligând-o să mănânce sănătos, motivând că „mai multă carne găsim pe-un șorț de măcelar, decât pe tine”. Una din expresiile lui favorite era: „o femeie trebuie să arate ca un om, nu ca o grămadă de oase învelite în hârtie de tapet”. În felul lui platonic o iubea ca pe propria lui fiică și
FRAGMENT DE CARTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366064_a_367393]
-
De fapt nici nu conta! Principalul era să te simți bine, să auzi ce se mai petrece în târg, sau cum înjura de mama focului domnul Vică, urmărit azi de un ghinion năprasnic la table. Merita, deoarece domnul Vică, fost măcelar, era foarte priceput la înjurături, nu se repeta, iar cele peste o sută de kile ce nădușeau abundent din cauza nervilor, acoperite de un maieu, o pereche de, hai, să-l numim short, de culoare incertă și explicabile pete maronii, plus
UN ET ÎN MAHALA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352324_a_353653]
-
este în toi: “ Au dispărut și “tacîmurile”, și oasele, și copițelele, “adidașii”. Au ieșit urzicile, dar puține și scumpe, că-i secetă...” Mi-am amintit astfel c ă intram în măcelăria din Piața Dorobanți și întrebam, timid: “Aveți adidași ?” Răspunsul măcelarului: “Avem, dom scriitor!” Eu: “Mărimea 42 aveți ?” Și măcelarul: “Să moară mama dacă nu m-a tîmpit cu prostia asta de mai bine de un an!” Il invitam la o bere și îi trecea supărarea! , A murit, bietul om, imediat
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355285_a_356614]
-
și copițelele, “adidașii”. Au ieșit urzicile, dar puține și scumpe, că-i secetă...” Mi-am amintit astfel c ă intram în măcelăria din Piața Dorobanți și întrebam, timid: “Aveți adidași ?” Răspunsul măcelarului: “Avem, dom scriitor!” Eu: “Mărimea 42 aveți ?” Și măcelarul: “Să moară mama dacă nu m-a tîmpit cu prostia asta de mai bine de un an!” Il invitam la o bere și îi trecea supărarea! , A murit, bietul om, imediat după răzmerița (din decembrie) cu voie de la poliție, vorba
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355285_a_356614]
-
2011 Toate Articolele Autorului Sandwich și rugăciune În miezul unei nopți fierbinți o bucată din carnea universului este pământul sandwich între două felii de infinit, se prelinge din el,vâscos,macabru, viața, se scurge ca dintr-un miel sângele când măcelarul îi retează beregata cu gândul la sărbătoarea de mâine, noi mușcăm din uriașul sanswich înfometați și ne scârțâie printre dinți anii ne scopim cu o idee, scuipăm câte un smog de tușește Dumnezeu ...spre dimineață El obosește învățându-ne Rugăciunea
SANDWICH ŞI RUGĂCIUNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355513_a_356842]
-
pe scări, astăzi, cheile de la ușă, mâine va fi pauză de curent, apoi totul va reveni la NORMAL. Caut un vers ca pe Sf. Graal, Ca fecioria în cartierul Crucea de Piatră, Dau peste mere și pere, În Piața Matache Măcelarul, Vagabonzi, oameni și câini autodidacți Se adăpostesc în Grădina Ceșmegiului, Motanul Behemoth îmi șuieră la tâmplă, Dar Moartea mea, dacă pun mâna pe tine, Nu știu ce-ți voi face, că ești fecioară. Iubirea din ascunse amintiri, Le cânt și
CĂUTARE de BORIS MEHR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356881_a_358210]
-
pălise, După ce el îl mușcase, Pe motanul ce sfâșiase Iedul cu doi zuzi cumpărat, De tată acasă luat. Un ied mic, numai un ieduț, Jucăuș, vesel, drăguț. Apoi vită, cum se știe, Fu dusă la căsăpie. Cu-n satâr, un măcelar A tăiat-o așadar, Pe vită care, însetata, Băuse chiar apă toată, Care focul îl stinsese, După ce ciomagu-arsese, Care pe dulău pălise, După ce anțârți sărise Și pe motan îl mușcase, După ce el sfâșiase Iedul cu doi zuzi cumpărat, De tată
UN IED MIC, NUMAI UN IED („HAD GADYA”) de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368864_a_370193]
-
din inițiativa precupețului Constantin Miulescu. Era o biserică de lemn, care a luat de la început numele după ocupația ctitorului ei, „Precupeții Noi”. În jurul bisericii a ființat un cimitir. După trecerea unui veac, biserica s-a degradat. În anul 1814, Barca, măcelarul, ajutat și de alți enoriași, clădește o biserică de zid. - Interesant! - Cred că știți ce trebuie să aduceți dumneavoastră și nașii la botez? - Cunoaștem, părinte! Avem o fetiță, și un băiețel, dacă vă aduceți aminte, i-am botezat tot aici
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
prin deriva lor dulce-amară, pe căi labirintice spre terestra alteritate înconjurată de acele spații alese, iubind dorite tușe mereu aduse aminte. Dar aventura versului poate atinge inefabilul limitei, acolo unde se poate întâmpla orice, moarte după moarte, vis după vis: măcelari de cuvinte/ omorât-am și pus-am la sare/ câteva vorbe divine/ unduitoare vahine/ un paradis austral// și - printr-o luptă cruntă -/ dacă mâine vom reveni/ de pe tărâmul albastru otrăvitor/ al limbii adevărate/ nici nu veți ști/ nici nu veți
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
zona calcanului și terasele pline cu localnici sau turiști, servind masa, o cafea sau un pahar cu bere, din cele peste cinci sute de soiuri fabricate numai în Belgia. Pe celălalt mal din dreapta, pe partea Graslei, era Hala mare a măcelarilor sau Vleeshuis, care datează din secolul al XVlea. Ea funcționează acum ca un centru pentru promovarea produselor locale. De ambele părți ale cheiurilor sunt clădiri vechi cu frontoane ale breslei negustorilor și comercianților, ce datează din secolul al XIIlea. Dacă
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370758_a_372087]
-
fastuoasă manifestare omagială dedicată vreunui scriitor român. La o jumătate de veac de la centenar, după o prezență consistentă în manuale și în bibliografia școlară, această nouă aniversare îl găsește pe autor aruncat în debaraua literaturii, cum i-ar plăcea unui măcelar de istorie literară să spună/facă, cel care l-a aruncat acolo până și pe Eminescu. Revista Vatra veche se simte legată o dată în plus de destinul lui George Coșbuc, prin însăși destinul ei, conectat la una din strălucitele opere
„SUNT SUFLET ÎN SUFLETUL NEAMULUI MEU...” de NICOLAE BĂCIUŢ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353456_a_354785]
-
m-a uitat. Și-a manifestat bucuria prea evident ca să mă fi uitat. - Are mâncarea pregătită în cămară. Îi cumpăr oase de la măcelărie și i le fierb cu orez și cartofi. Termină o oală de două kilograme într-o zi. Măcelarul, un turc bătrân, deja știe ce să-I oprească și când mă vede prin fața prăvăliei, mă întreabă vessel „domn doctor, nu-i foamea la Crivăț? Este oprit la el os cu măduvă proaspăt”. Îi mai dau din când în când
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. V INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352768_a_354097]
-
farmaciștilor, Toma cu lancea, patronul arhitecților și al zidarilor, Ioan care mustră șarpele, patronul scriitorilor și al tipografilor, Barnaba cu papirusul, patronul dogarilor. La fereastra dreaptă apar Petru cu cheia, patronul pescarilor, fierarilor și al ceasornicarilor, Matei cu securea, patronul măcelarilor, tâmplarilor, fierarilor, Filip cu crucea, patronul pălărierilor și al cofetarilor, Paul cu cartea și spada, patronul sticlarilor și al marinarilor, Simon cu fierăstrăul, patronul pădurarilor și al țesătorilor, Bartolomeu cu Evanghelia și spada, patronul croitorilor și al cizmarilor. Pe laturile
PRAGA, CÂTEVA REPERE TURISTICE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354473_a_355802]
-
Verva este în toi: “Au dispărut și “tacîmurile”, si oasele, si copițelele, “adidașii”. Au ieșit urzicile, dar puține și scumpe, că-i secetă...” Mi-am amintit astfel că intrăm în măcelăria din Piață Dorobanți și întrebăm, timid: “Aveți adidași ?” Răspunsul măcelarului: “Avem, dom scriitor!” Eu: “Mărimea 42 aveți ?” Și măcelarul: “Să moară mama dacă nu m-a tîmpit cu prostia asta de mai bine de un an!” Îl invităm la o bere și îi trecea supărarea! , A murit, bietul om, imediat
NONEPOEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358273_a_359602]
-
oasele, si copițelele, “adidașii”. Au ieșit urzicile, dar puține și scumpe, că-i secetă...” Mi-am amintit astfel că intrăm în măcelăria din Piață Dorobanți și întrebăm, timid: “Aveți adidași ?” Răspunsul măcelarului: “Avem, dom scriitor!” Eu: “Mărimea 42 aveți ?” Și măcelarul: “Să moară mama dacă nu m-a tîmpit cu prostia asta de mai bine de un an!” Îl invităm la o bere și îi trecea supărarea! , A murit, bietul om, imediat după răzmerita (din decembrie) cu voie de la poliție, vorba
NONEPOEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358273_a_359602]
-
Verva este în toi: „Au dispărut și tacîmurile ”, si oasele, si copitelele, adidașii . Au ieșit urzicile, dar puține și scumpe, că-i secetă...” Mi-am amintit astfel că intrăm în măcelăria din Piață Dorobanți și întrebăm, timid: „Aveți adidași?” Răspunsul măcelarului: „Avem, dom scriitor!” Eu: „Mărimea 42 aveți?” Și măcelarul: „Să moară mama dacă nu m-a tîmpit cu prostia asta de mai bine de un an!” Îl invităm la o bere și îi trecea supărarea! A murit, bietul om, imediat
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358377_a_359706]
-
oasele, si copitelele, adidașii . Au ieșit urzicile, dar puține și scumpe, că-i secetă...” Mi-am amintit astfel că intrăm în măcelăria din Piață Dorobanți și întrebăm, timid: „Aveți adidași?” Răspunsul măcelarului: „Avem, dom scriitor!” Eu: „Mărimea 42 aveți?” Și măcelarul: „Să moară mama dacă nu m-a tîmpit cu prostia asta de mai bine de un an!” Îl invităm la o bere și îi trecea supărarea! A murit, bietul om, imediat după răzmerita (din decembrie) cu voie de la poliție, vorba
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358377_a_359706]
-
s-aude. Un strigăt în noapte, chemare de dor. Și fruntea-i străpunsă s-apleacă s-asculte. Răspuns El așteaptă... un glas salvator. CE AI DE FĂCUT, FĂ REPEDE O lumină perfidă-mi taie sufletul în șuvite lungi precum un măcelar rafinat, sadic, cu care poate, pe vremuri, întinsesem împreuna în acelaș ceaun. Ai venit ca să mi te ascunzi printre gândurile unei ultime după-amiezi ale unui ultim noiembrie, precum tigrul ce-și ascute ghiarele în așteptarea vreunei căprioare suave și uneori
SIMBOLISMUL EGOULUI MEU POETIC de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344666_a_345995]
-
dar tu...stai cu piciorul din mijloc - rășchirat obscen...relaxat și degajat... - n-ai treabă! - de parcă ai fi singura constelație din univers - de parcă ne-ai avea - pe toți - la degetul mic - sau la ăla mare... - ...naiba să te ia de măcelar tâmpit și nesimțit!” -“de ce nu m-aș buricà - dac-a venit vremea mea? - nu mă plouă decât cu săgeți puse cu mâna - ca leacul pe rană - nu mi-e vânt decât lumina... - ...iar de pământ și de hrănit>> - cum îmi
ISPĂŞIRE ÎN ICOANĂ (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/358999_a_360328]