2,890 matches
-
Acului Spațial, Brandy Alexander, acea regină absolută de firmă, Brandy vine la mine și Seth cu suveniruri ale viitorului. Sunt cărți poștale. Brandy Alexander ne dă fiecăruia câte un teanc de cărți poștale atât de șterse și cu urechi de măgar și întoarse pe toate fețele și ignorate încât au supraviețuit ani la rând în spatele unui stativ rotativ. Iată aici imagini ale viitorului cu ceruri curate, albite de soare, în spatele unui Ac Spațial din ziua deschiderii. Iată monotrenul plin de femeiuști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
decît să bănuiești că i-a făcut plăcere, "o să vă dau una la etaj, cu vederea spre înlăuntru. Jos e praf, sînt muște, acum dorm, dar ziua, ah, cîte muște sînt, nici nu vă închipuiți. Și dinspre stradă miroase a măgar. A bălegar de măgar. Cîte muște tot atîția măgari sînt la noi." Ar fi trebuit să rîdă, cunoștea tipul de ins care face glume ca să poată ieși din stinghereală, din strînsoarea timidității. N-a rîs. Poate nici nu era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
i-a făcut plăcere, "o să vă dau una la etaj, cu vederea spre înlăuntru. Jos e praf, sînt muște, acum dorm, dar ziua, ah, cîte muște sînt, nici nu vă închipuiți. Și dinspre stradă miroase a măgar. A bălegar de măgar. Cîte muște tot atîția măgari sînt la noi." Ar fi trebuit să rîdă, cunoștea tipul de ins care face glume ca să poată ieși din stinghereală, din strînsoarea timidității. N-a rîs. Poate nici nu era de rîs. "O sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vă dau una la etaj, cu vederea spre înlăuntru. Jos e praf, sînt muște, acum dorm, dar ziua, ah, cîte muște sînt, nici nu vă închipuiți. Și dinspre stradă miroase a măgar. A bălegar de măgar. Cîte muște tot atîția măgari sînt la noi." Ar fi trebuit să rîdă, cunoștea tipul de ins care face glume ca să poată ieși din stinghereală, din strînsoarea timidității. N-a rîs. Poate nici nu era de rîs. "O sută de lei pe noapte. Și noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de mult, încît fruntea i se încreți, vălurindu-se. "Pe mine să mă iertați că nu sînt decît un turc bătrîn care, deși e bătrîn, n-a văzut prea multe. În fundătura asta nu poți să vezi altceva decît praf și măgari. Măgarii stîrnesc praful și praful acoperă măgarii. N-am văzut în viața mea cine știe ce, dar, din ăștia, cum e Cocoș, am văzut destui. Prin părțile noastre sînt mai mulți decît țînțarii. Cocoș și oamenii lui sînt la fel cu țînțarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mult, încît fruntea i se încreți, vălurindu-se. "Pe mine să mă iertați că nu sînt decît un turc bătrîn care, deși e bătrîn, n-a văzut prea multe. În fundătura asta nu poți să vezi altceva decît praf și măgari. Măgarii stîrnesc praful și praful acoperă măgarii. N-am văzut în viața mea cine știe ce, dar, din ăștia, cum e Cocoș, am văzut destui. Prin părțile noastre sînt mai mulți decît țînțarii. Cocoș și oamenii lui sînt la fel cu țînțarii, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vălurindu-se. "Pe mine să mă iertați că nu sînt decît un turc bătrîn care, deși e bătrîn, n-a văzut prea multe. În fundătura asta nu poți să vezi altceva decît praf și măgari. Măgarii stîrnesc praful și praful acoperă măgarii. N-am văzut în viața mea cine știe ce, dar, din ăștia, cum e Cocoș, am văzut destui. Prin părțile noastre sînt mai mulți decît țînțarii. Cocoș și oamenii lui sînt la fel cu țînțarii, trebuie să piște ca să trăiască. Dacă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dar l-a auzit cum se bate cu degetul negru și uscat în țeastă. "De ce să te duci la Sarichiojd și să piardă omul bunătate de cal, că nu ești dumneata ăla care să te pricepi la animale, poate un măgar ar rezista, dar n-am văzut încă domn de București într-o haraba trasă de măgar, de ce să te duci și să nu te întorci, cînd Ali Mehmet îți poate spune totul?" N-a priceput imediat despre ce este vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
te duci la Sarichiojd și să piardă omul bunătate de cal, că nu ești dumneata ăla care să te pricepi la animale, poate un măgar ar rezista, dar n-am văzut încă domn de București într-o haraba trasă de măgar, de ce să te duci și să nu te întorci, cînd Ali Mehmet îți poate spune totul?" N-a priceput imediat despre ce este vorba cu adevărat și de aceea a persistat în vechea greșeală. "Adică poți să-l aduci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu știe mai multe decît mine în Medgidia. Eu sînt cel mai bătrîn turc din Medgidia. Eu l-am mai apucat pe Cocoș, în vremea aceea la Starichiojd era apă și mă țineau baierele să merg o noapte călare pe măgar pînă acolo. Acum nimeni n-ar fi în stare, dacă eu nu mai pot, nimeni nu mai poate." Îi venea să țopăie. La așa ceva nu se așteptase. "Deci Cocoș nu există, Ali Mehmet; spaima Dobrogei, lupul bălților, omul care ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
apa, intră peste tot și cînd ți-e lumea mai dragă vezi că ți s-au umezit pereții la cea mai de nădejde-construcție a ta. Trecutul nu poate fi controlat decît dacă este umplut cu fapte legate de promisiunile viitorului. Măgarul lui Nastratin mergea liniștit înainte, pentru că tot timpul avea în față promisiunea morcovului atîrnat printre urechi. Promisiunea unui morcov și niciodată morcovul. Acesta este marele secret. Promisiuni poți face doar celor ce au viitorul în față. Deci pe ei trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
coșmaruri și insomnii, patima tinereții și neputința bătrâneții. Când l‑a așezat În binecuvântata grădină a raiului, l‑a lipsit de cel mai dulce fruct, și care i se cuvenea de drept, căci numai așa s‑ar fi deosebit de câine, măgar și maimuță - prin aflarea binelui și răului. „Și când nefericitul nostru strămoș, izgonit din pricina curiozității, a vrut să se Înfrupte din acest rod, ce‑a făcut Elohim ăsta al vostru, Atotputernicul?“ se răsti Simon, clătinându‑se pe butoi. „Știți voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
purtători să‑i scoată din peșteră. Poate și ăsta era tot vis, intrarea În peșteră, de care Își amintea atât de bine după bolta Întinată cu desene scrijelite de păstori, probabil cu piatra sau metalul, idoli farisei și capete de măgar mânjite pe ziduri de mâna păcătoasă a păstorilor, apoi mai erau niște mâzgâlituri nerușinate ca și scârnă de om păgân. Ca acum, iată, toate acele scrijelituri nerușinate, ca și capetele acelea de măgar, să fie șterse, deși se mai vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sau metalul, idoli farisei și capete de măgar mânjite pe ziduri de mâna păcătoasă a păstorilor, apoi mai erau niște mâzgâlituri nerușinate ca și scârnă de om păgân. Ca acum, iată, toate acele scrijelituri nerușinate, ca și capetele acelea de măgar, să fie șterse, deși se mai vedeau pe piatră urme proaspete de răzuială, duhoarea scârnei se dusese, curățiseră locul; acum pe stânca grotei ardeau făclii, izul văpăii se strecurase printre crăpături, bolta era Încărcată cu flori și cununi de laur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de la liceu se aflau oameni ca toți oamenii, profesori ca oricare alții, doar că aveau un standard al exigențelor căruia eleva Leon trebuia să i se supună. Rezultatul acestor pretenții fură notele mai mici cu care Luana se învăță ca măgarul cu bătaia. Pasionată de literatură, lua note bune la limba română și în general la materiile mai puțin bazate pe științele exacte. Nu-i plăcea matematica, doi și cu doi veșnic vor face patru! , fizica și chimia continuau să reprezinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
iei vreodată cu tine? Stau toată ziua în casă și slugăresc patru pereți în timp ce bărbatul meu umblă lelea cu femei. Ștefan îi mângâie sânii, îi sărută pântecul alb de porțelan. Îmi pare rău că te-am neglijat. Recunosc, sunt un măgar. Dar, îți jur, nici dacă ar fi frumusețea pământului nu m-aș uita la alta. Nu te-am înșelat niciodată și nici nu-mi trece prin cap s-o fac. Ce-ar spune religia ta dacă aș face una ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu-i semăna deloc și care nu contenea s-o surprindă cu hotărâri din cele mai neașteptate. Așezați la masa din mijlocul sufrageriei ea îl analiză pe viitorul ginere, intuind perfect că era îndărătnic și greu de condus ca un măgar înhămat la cotigă. Dar văzându-și fata atât de îndrăgostită și realizând că orice încercare de-a o face să se răzgândească era sortită eșecului, se împăcă cu gândul și se oferi să-i ajute cu bani pentru nuntă. Tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
născuse. În viață nu poți să ai tot ceea ce-ți dorești. Poate că nu se fac, întotdeauna, alegerile cele mai potrivite dar nimeni nu așteaptă perfecțiunea. Avea treizeci și patru de ani. Nu-i mai ședea bine să apară în postura măgarului lui Buridan care, proțăpit între două căpițe, e gata să moară de foame! La sfârșitul contractului cu Ernest Radak își va lua un moment de repaus și va mai face un copil. În vremurile de demult, în pauzele dintre meciurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că noi o să vedem vreodată zăpada? Îl Întrebase Adam, iar Johan răspunsese: Nu, cred că nu, doar ție nu-ți place frigul. Străinii care oferiseră darurile au reprezentat nașterea lui Isus. Unii Își puseseră haine de păstori, alții capete de măgari, iar printre orfani aleseseră un bebeluș pe care-l Înfășuraseră În scutece ca să Înfățișeze pruncul Isus. Deasupra, printre petele de umezeală și mucegaiul de pe tavan, atârnaseră o stea argintie. Privită Îndelung, putea chiar să dea impresia că strălucește pe cerul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mea. Oricând îți pot dovedi, negru pe alb ceea ce susțin, lucru pe care tu nu-l poți face, ce mai! Tu mă contrazici dintr-un sentiment de umanitate prost înțeles. Mă crezi nebun? Eu nu sunt împotriva oamenilor ci a măgarilor și a imposturii, mă, asta să-ți fie clar! Într-o clipită Carmina rememoră toate cuvintele spuse mai înainte și fără să știe cu precizie cum, își dădu seama că frazele ei împrumutaseră cuvintele, tonalitatea, precizia lui Alexe și avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
jucată și nu puteau decât să regrete că nu le-a fost dat să aibă o asemenea noră. Doamna Moduna o vedea chiar În visele ei cele mai Îndrăznețe văduvă și bogată, căci frumoasă era oricum, și Întoarsă acasă pe măgarul de aur al pocăinței și cu un loc liber În inima ei mare de artistă pentru cel pe care nu Înceta se pare să Îl iubească, În ciuda legămintelor sfinte ale căsătoriei. Vrăjită de cele câteva acorduri ale unui marș nupțial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
luciditate ce demitizează subtil, fără a sfărâma "corola de minuni" a poveștilor, transferând-o doar în irealitate: în una care, prinsă în mirajul ficțiunii, dobândește atributele unui real fascinant. În Darurile mării, naratoarei i se pare, pe plajă, că un măgar se uită la ea cu ochii inorogului dintr-o efigie sculptată în nisip, și ai unui elev dintr-a șasea care o privea într-un anume fel, insistent, fără a-i adresa un cuvânt. O altă caracteristică a cărții se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să țină soarele în loc până avea să sosească mama, care avea mari probleme cu sculatul de dimineață. Fetele, bătrânele fac pe rând câte o reverență în fața omului cu banderolă și baston milițienesc. "Mamele" vesele. Femeia cu arcuri la picioare. Uimirea măgarului Ce drăguțe și vesele sunt, de fapt, așa împreună. Se arată așa doar o dată pe an când se întâlnesc cu mama, furnale de energie debordantă și entuziasm. Vorbesc întruna despre trecut și amintirile lor comune, ca și cum ar fi fost decupate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fugă și mă opresc pe aleea ce iese din plajă, unde "mamele" s-au oprit să privească prin gardul de sârmă, care desparte grădina de poteca ce duce către centrul satului. Un grup agitat de oameni încearcă să prindă un măgar. Îl hăituiesc din toate părțile și-l strigă zeci de glasuri. A scăpat din grajdul lui și pesemne avea să distrugă grădina. Din gloată nu se mai distinge care sunt vilegiaturiști și care localnici sau stăpâni ai măgarului. Sunt îmbrăcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
prindă un măgar. Îl hăituiesc din toate părțile și-l strigă zeci de glasuri. A scăpat din grajdul lui și pesemne avea să distrugă grădina. Din gloată nu se mai distinge care sunt vilegiaturiști și care localnici sau stăpâni ai măgarului. Sunt îmbrăcați sumar, în pantaloni scurți, maieuri sau bluze de pijama. Au fețele umflate, obosite, roșii și ghiftuite și răcnesc din toți rărunchii la măgarul rătăcit și confuz, ce-o apucă în toate direcțiile. Măgarul își cască, din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]