1,070 matches
-
vieții lângă mine. Aș fi zis ”nu”, pentru că descoperisem, amară descoperire, că nu-l cunoscusem îndeajuns de bine. Mă rănise profund în urmă cu câteva zile și, printr-o banală coincidență, o făcuse și acum la telefon. Ai putea, gândeam, mărșălui cu un prieten întreaga Europă povestind, glumind și împărțind o bucată de pâine, dar dacă după o mie de kilometri îți pune piedică de-ți julești genunchii nu cred că ar mai fi cazul să continui nici dacă te-ar
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
marș, că așa se zice la căruțele de fân, într-un sac potrivit am pus în el câte ceva din ce-mi trebuie și l-am așezat la-ndemână, ascuns, ca să pot să-l ridic oricând. Aseară, pe la răsăritul lunii, când mărșăluiam, am fost atacați de bolșevici cu arme automate și am găsit momentul să fug. Am luat din furgon sacul, ranița o aveam în spate, arma în mână și m-am pitit în păpurișul de pe marginea drumului, unde am stat până
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
nu le voi uita niciodată. Și, apropo, din moment ce stau aici, scriind la computer, sigur ai făcut o treabă extraordinară din punctul de vedere al instruirii. Zbor, deci exist Activitatea de absolvire a fost singurul moment din cariera mea când am mărșăluit în formație. Am mers în paradă, pe pistă, sub soarele fierbinte al Texasului de vest, pe data de 26 Octombrie 1968, ascultându-l pe comandantul Bazei Aeriene adresând obișnuitele cuvinte frumoase pentru familiile prezente acolo. Apoi, unul câte unul, eram
de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347357_a_348686]
-
istorică bazată pe dialog, pe diplomație. Un ropot de tobe ne atrage atenția, nouă celor câțiva aflați sus pe monument, ne îndreptâm privirile spre sursa sonoră și vedem cu ușurință un grup de 15 oameni îmbrăcați în uniformele francezilor ce mărșăluiau nu departe de monument, spre partea sudică. Vive l,Impereur! strigă ei pentru toată lumea. Vive l, Impereur răspundem noi aplaudând. Peste un sfert de oră aveam să-i întâlnim în restaurantul alăturat, unde am aflat că sunt voluntari, oameni de
WATERLOO de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348719_a_350048]
-
joc angrenează după el utilizarea repetată a microscopului pentru a cerceta cu vădit interes orice însușire de valoare pusă pe tapetul personalității cu sau fără voia ta. Am fost reținută în primă fază fiindcă nu mi-am pus neoronii să mărșăluiască prin circumvoluțiunile creierului meu, deoarece credeam că știu numai eticheta, nu și conținutul licorii din spatele privirii de turcoaz. Ba aș mai putea adăuga subtilitatea distinsă pe care o plusezi în cuvinte în speranța unei confirmări sau infirmări ce ține de
LUCIAN, O PERSONALITATE PUTERNICĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348308_a_349637]
-
aleargă de obicei prin porturi cu infinită lăcomie, și-a smucit hățurile și s-a poticnit, îngenunchind în fața acestui tablou magistral. El și-a strâns apele nărăvașe într-un gest sublim și le-a justificat atitudinea lăsându-le molcoame să mărșăluiască într-o orânduială conformă cu natura. A scos la iveală ținuta de sărbătoare și a primit chipul infantil al Lunii cu o afecțiune nemărginită, ungându-și pelerina cu strălucire de diamant. Nu-mi aduc aminte să fi fost vreodată protagonistă
LUNA MĂRITĂ ŞI MAGIA EI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348319_a_349648]
-
într-un mănunchi de doare, Când peste dimineți răsari din vise Un mugur de lumină și culoare, Albastru în ferestrele deschise... O ploaie te-aș doini printre regrete De câte ori un nor mi-ar mai străpunge Ultima notă-a albelor sonete Mărșăluind prin fluvii noi de sânge... Mai cântă-n amintiri un alb de veghe Al înserării-n noi de vechi cuvinte; Te chem să-mi vii, deși la mii de leghe Te-ai exilat în ghețuri și mă minte Zăpada vie
NINGE ASTĂZI, IAR CU FLORI DE TEI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345333_a_346662]
-
trecea, își simțea trupul mai împuținat, tânguitor de neputincios, nimicnic, ar fi zis, copleșit de prisosul gândurilor și de efort. Și cap, și trunchi se plecau tot mai mult spre țărână, încovoiate de greul drumului. Avusese ceva noroc îndelungă vreme, mărșăluind în cadența unui râușor, un biet firicel încăpățânat să-i fie ajutor și tovarăș. Dar, într-o amiază, acela îl surprinse urmând alt drum, matcă nevolnică ce se retrăgea spre dreapta, îndepărtându-se de el și ținta lui... De hrănit
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
îndoielnic, Sufletul meu, o pasăre rănită, Se-ndreaptă în bătaia puștii Gata să tragă, sub privirea ațintită Sau spre capacana pe care făptașul De mult a părăsit-o-n crânguri, Merg ca un orb și ocolesc orașul In care toți mărșăluiesc cu stângul. E cam târziu să schimb eu locul Sau el să-mi schimbe felul, mă pătrunde Un dor de cavalerii urvați pe soclul Legendei Meselor nicicând Rotunde. *** Incerc să mă interpretez pe mine, După lectura Comediei Divine, Eu îmi
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2286 din 04 aprilie 2017. Dimineața îți va deschide orizontul convex cât trecerea printr-un arc de triumf cu mândria purtată pe umeri. Străzile vor defila sub semnul de steag, se va mărșălui prin ele viteaz în pas cadențat. Inima o vom înălța în pieptul sever ca o bombă cu ceas cu declicul oprit. Ochii se vor bucura de tot ce văd dând semnificație la evenimente pentru tot ce se întâmplă. Mai bogat
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
Măcinând tot ce-a fost în mirosul tare de cimbru mă voi ... Citește mai mult Dimineața îți va deschide orizontul convexcât trecerea printr-un arc de triumfcu mândria purtată pe umeri.Străzile vor defila sub semnul de steag,se va mărșălui prin ele viteazîn pas cadențat.Inima o vom înălța în pieptul severca o bombă cu ceascu declicul oprit.Ochii se vor bucura de tot ce văddând semnificație la evenimentepentru tot ce se întâmplă.Mai bogat cu o zi,ce sânge
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
timpul potrivit să mă anunți...” Mă face să râd! * - Mă duc în Antarctica. - Hai că mă lăsași paf! 14 decembrie 2015 Astă-vară m-antrenam pentru tropice, să rezist la soare. Acum mă antrenez pentru antarctice, numai să rezist la frig. Mărșăluiesc prin viscolul de la canionul Rehoboth. * Îmi scrie Tavi Blaga: „Bănuiesc că sunteți încărcat înainte de plecare. Am niște emoții!... Eu nu aș avea curajul să merg.” Se pare că nici eu! * Te apucă amețeala, parcă ai fi pe altă planetă... când
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (1) – PREGĂTIRI PENTRU EXCURSIA VIEŢII de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376541_a_377870]
-
sărbătoare. Până la urmă această zi de mare sărbătoare pentru națiunile adevărate a finalizat cu altercații între unii protestatari (ai Platformei DA și ai lui Usatîi) și poliție. Ceea ce nu consider normal au fost fluierăturile acestor protestatari adresate inclusiv militarilor care mărșăluiau cadențat pe piață, unii dintre ei participanți la războiul pentru apărarea patriei pe Nistru contra agresorului rus, militarilor străini, coloanelor de pompieri. Dar cu totul alogică a fost ieșirea maselor de protestatari pe piață în momentul când acolo evoluau copiii
DIN NOU TRĂDAŢI ! de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375874_a_377203]
-
cunoscând că „Prostul gust nu este o crimă dar poate conduce la crimă” Sărmanii Charlie caricaturiști ( cetățeni francezi, indiferent de etnie ) ar fi fost acum în viață, sau cei din acel moment acasă ori în birouri nu ar fi văzuți mărșăluind pe bulevarde pentru solidaritate, ci în mijlocul familiei ori în cafenele. Rog să nu se înțeleagă că nu admir această madifestație fabuloasă de solidaritate care îmi dă siguranța de pace - condiția a bucuriei de a trăi, de a te afla în
CE ESTE DE FĂCUT? de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372779_a_374108]
-
iunie 2017 Toate Articolele Autorului (Eminescu) Din chipul tău de bronz cioplit, Pierdut de timpuri pe ălei, versuri lăsate-n plumb ploua din nori, pierdut în visuri printre tei, vei fi mai viu și fără de sfârșit, Luceafăr trist, între nemuritori! Mărșăluind prin vise interzise, te așteptăm adesea la izvor, din pași pierduți ,iubirea e-o chemare, buciumul sună-n vai nemuritor, vei fi cu jale în alte paraclise, Luceafăr trist, pierdut în zare! Nu te-a înțeles acele timpuri, ce își
LUCEAFĂR TRIST de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372118_a_373447]
-
în țară să-i fie bine. Un alt caz de corupere a electoratului este al lui Usatîi care, cu gloatele sale aduse la Chișinău pe banii știm noi ai cui (cine plătește acela comandă muzica) tocmai de la nordul Republicii, a mărșăluit cu fanfară pe străzile Chișinăului, pe artera principală Ștefan cel Mare și Sfânt (sfințenia căruia a spurcat-o această adunătură). O coloană impunătoare când a pornit de lângă clădirea Circului a ajuns practic pe jumătate în Piața Marii Adunări Naționale. Explicația
SUNTEM ÎMPINŞI PE MARGINEA PRĂPASTIEI de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379677_a_381006]
-
nonșalanță invidiabilă, au primit mandatul gras și s-au și apucat de treabă. Surogatele de concursuri, oblăduite de ce ce es (Cons.Cult. și Ed. Soc.) au netezit calea multora spre îmbogățire, în schimbul... în schimbul a ce? În schimbul unor fantasmagorii gigantice, iată, mărșăluind astăzi, cu tălpile lor cazone, de-a lungul și de-a altul țării, într-o cadență de lagăr. Față în față: umilitatea, bunul simț, acel proverbial la locul lui al românului, cu triumfalismul searbăd și înfricoșător. Firescul cu nefirescul. Iașul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a și pus termometrul și, într-adevăr, aveam deja 38 cu... A fost ultima dată cînd l-am văzut. După ani și ani, cineva mi-a spus că, plecat în țara lui caldă, era văzut, în vara veșnică de-acolo, mărșăluind pe trotuare, încotoșmănat ca pentru Everest. Ce-o mai fi făcînd? O mai fi făcînd? Am avut șansa, într-o primăvară, să-l cunosc pe Cornel Regman, supraviețuitor, atunci (alături de Ștefan Aug. Doinaș și Nicolae Balotă), al Cercului Literar de la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din pîntecele mamei lor republicani...) stradă care, kilometri, străbate o distanță ce leagă întortocheat și incredibil de îngust gara, ferrovia, de Piața San Marco. Pe ea se perindă, din zori pînă-n noapte, sublim-bezemeticul convoi du-te-vino al pedestrașilor lumii. Și încă, mărșăluind pe unica uliță, frecîndu-te de zidurile peste care mistria n-a mai trecut de multe vieți de om și escaladînd desele "podețe" tot nu dai de măreția promisă. Iată însă, în sfîrșit, momentul: Piața San Marco. Da, cînd ai pătruns
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ajuns: ia una din lucrări și mi-o bagă sub nas, gata să mi-o vîre pe gît: Spune, îți place? Îmi place, zic. Și operațiunea se repetă cu încă cinci-șase pînze. Așa că, după minutele de... contemplație, simt nevoia să mărșăluiesc o oră pe trotuare. E și ăsta un fel de a-i cere celuilalt părerea. Ce s-o fi declanșînd în făptura bîntuită de orgolii, de îndoieli, de reușite și insatisfacții, încît confruntarea cu celălalt de ce nu firească nu numai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să obțin înțelegerea (pecuniară) a C.J.-ului ieșean în tipărirea proiectatului meu album Uși ieșene celebre, a trebuit oroare! să străbat culoarele din Casa pătrată, pentru a ajunge la ușile "puterii"; înainte de toate, revulsiva impresie că pe bătutele preșuri ceaușiste mărșăluiesc aceleași fantome late-n funduri, care au deturnat pentru totdeauna efigia nobilă a Iașului; așa-mi trebuie! mi-am zis spăsit în fața refuzului perfid-grobian al apartcicilor de modă nouă; - magnolia din curtea Primăriei, altădată explodînd sublim în invoaltele corole, s-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-n Lanțuri de fier roșu-ncins; unele cununi de șerpi aveau, iar altele 105 Iezme-ncolăcindu-se în jurul sînului; altele pe paturi de pucioasa stau zăcînd, Pe roți și de tortúră scaune; peste pustiuri de Nisip ce ard privi Femei mărșăluind în cete de sute, cincizeci, mii, izbite-n marșul lor de fulgere Ce-n urma li se revărsau strălucitoare peste umeri În valuri unul după altul cu tunete puternice: iute zbura Regele Luminii 110 Peste pustiele ce ard; Apoi, cînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lacrimile din buclele de-argint, 195 Scutură-ți apă de pe áripi și colbul de pe dalbele vesminte. Adu-ți aminte de-ale tale prefăcute groaze de pe-așternutul tainic Cînd soarele-n dogoritoarea dimineață se înalță cu brațe de strașnice oștiri Mărșăluind la bătălie, care obișnuia cu harfele lui Urizen să se înalte Ncins la brîu, precum Semănătorul cu sămînța-i, ca să presare viața pretutindeni. 200 Înalță-te, O Vala! arcul lui Urizen adu-l cu tine, si iuțile săgeți ale luminii-adú-le. Cum
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
largul Univers [Se-apropiară de Pămînt] Au început intra-n Cetatea Sfîntă. Intrînd, groaznicii nori 85 În fulgere brăzdate calea își croiesc, aprigele flăcări cuprinzînd Potopul Sîngeros: vîlvătăi vii cu intelect înaripate Și cu Rațiune, în ordine-n jurul Pămîntului mărșăluiesc, văpaie de văpaie. Din sîngele-nchegat și din golita hruba Pornesc nainte tremurînd ființe milioane în vîlvătăi de foc al minții, 90 Scăldîndu-și mădularele în luminoasele vedenii ale Veșniciei. Dincolo de-Universalul Vălmășag, dincolo de Polul cel mai depărtat Unde-ale lor vîrtejuri
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nu fie așa, trecuturile nu mor în noi, ci mor cu noi, făcându-ne prizonieri nevolnici ai propriilor erori. De la parodie la bătaie de joc, de la nostalgie la refuzul de a recunoaște, fie ne zbatem în mocirla rememorărilor vindicative, fie mărșăluim intransigenți și surzi pe ritmurile acuzelor solitare. Fiind liberi, nu mai suntem solidari. Nici măcar față de necesitatea organică de a extirpa răul comun. O amnezie malignă ne moleșește luciditatea. Nu mai punem întrebări, nu mai căutăm răspunsuri. Ne-am obișnuit să
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]