3,738 matches
-
Histria - Cetatea pierdută l Poveste despre măreție și decădere Histria a fost întemeiată în secolul al VII-lea î.Hr., devansând cu aproape un secol celelalte trei colonii grecești de la Pontus Euxin -Tomis (Constanța), Callatis (Mangalia), Tyras (Cetatea Albă), bazele fiind puse de coloniștii greci veniți din Milet
Agenda2006-03-06-turistica () [Corola-journal/Journalistic/284656_a_285985]
-
o mărturie a tăriei Regatului”; „cheia de aur a unui viitor strălucit”. Despre această realizare, în „România pitorească”, Al. Vlahuță scria: „Înaintea noastră se-nalță, strălucitor, în bătaia lunei, podul. În liniștea nopții, sub cerul limpede și înstelat, frumusețea și măreția acestei puternice întrupări a geniului românesc ne dau impresia că suntem într-o lume de vrăji, în fața unuia din acele minunate poduri de argint, de care ne vorbeau poveștile-n copilărie. Picioarele de sprijin, zidite-n piatră, sunt așa de
Agenda2006-05-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284702_a_286031]
-
comentarii pe marginea a ceea ce rămâne din conștientizarea unei imaturități necesare. Câteva judecăți ale scriitorului exilat în Argentina declanșează o dezbatere interioară tot mai largă. Artistul trebuie să acționeze doar la hotarul dintre rușine și ridicol, crede Witold Gombrowicz, pentru că măreția este „totdeauna inautentică”. Dincolo de toate, cultura însăși înseamnă „tăinuire a imaturității”. În plus, scriitorul polonez pleda pentru continuitatea dintre două instanțe, conștiința și imaturitatea, pe care literatura le valorifică într-un proces de netăgăduit. În această combustie specială intervine Livius
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
a izbutit să reașeze teatrul în miezul problematicii naționale și istorice, fără a abandona însă omul, cu zbuciumul lui lăuntric și cu eternele lui frământări. Această dublă opțiune, această pendulare în fond sfâșietoare îi vor fi nu o dată reproșate, dar măreția lui Vilar tocmai de aici vine, din curajul de a nu fi făcut o unică și definitivă alegere cu prețul unei mutilări pe care, fidel crezului său, a avut tăria s-o refuze. Două decenii mai târziu, Antoine Vitez, plasat
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
definiții, cu conceptele introduse anterior, care sunt deja folosite și consacrate” (p. 188) Iată genul de exprimare care face din matematicieni spectrele înlemnite ale unor banalități crase. Noroc cu Richard Dedekind, care nu numai că împărtășește aceeași augustă încredere în măreția speciei, dar mai are și virtutea conciziei: „Numerele sunt creații libere ale minții umane.” (p. 188) În schimb, Roger Penrose, un fizician ale cărui intuiții au făcut epocă la Oxford, e încredințat de statutul real al formulelor matematice. Mai precis
Paternitatea numerelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4488_a_5813]
-
croindu-și loc prin jungla de tulpini zimțoase, înaintând trudnic prin încâlcitura de buruiene și rădăcini smulse din pământ, lăsându-se strivite de valul necontenit care venea din urmă, suspendat pentru o clipă în aer, într-un fel de buimacă măreție, apoi prăbușindu-se amenințător, peste corpurile lățite dinainte, epuizate de elanul vital, stâlcindu-le și prefăcându-le într-o pastă densă, scorțoasă, cornoasă, în care tălpile se năclăiau ca-ntr-o nădejde înșelată. Cerboaica ridică fruntea spre stele să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-o: "Haide! Mai repede! Ce-ntârzii atâta!" "Vin, vin!", îi răspunse ea-n gând. Ninsoarea, în pornirea ei mătăsoasă, cernită toată noaptea din cavalcada de nori lăsați cu burțile peste pădure, înflori copacii, blagoslovindu-i pe fiecare cu însemnele puterii și măreției sale: pe unul cu-o hlamidă; pe alții încotoșmănându-i în cojoace mițoase; altora aruncându-le bundițe de ied în spinare; turnând odăjdii pe brazi și punând blănuri de hermină pe crengile cedrului; oblojindu-i cu vată și feșe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mediului (climă, hidrografie, vegetație, faună și soluri) constituind practic matricea oricărui peisaj. El devine astfel principala componentă a potențialului turistic dintr-un teritoriu și suportul tuturor activităților turistice. În regiunea montană, relieful impresionează mai ales prin altitudinea piscurilor, forma crestelor, măreția abrupturilor, configurația văilor, prezența pasurilor și a trecătorilor. Vârfurile și crestele montane sunt cu atât mai spectaculoase, cu cât sunt mai singulare și mai izolate. Ascensiunea, adesea dificilă, mărește atractivitatea zonelor respective, mai ales când există posibilitatea unei imagini panoramice
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
Parâng, Retezat, Rodnei, precum și vârfurile izolate cu forme conice sau piramidale, precum Parângul Mare (2519 m), Moldoveanu (2544 m), Negoiu (2535 m), Peleaga (2509 m), Omu (2505 m), Pietrosul Rodnei (2301 m). Abrupturile montane sunt obiective turistice pitorești a căror măreție și grandoare sporește în funcție de gradul de înclinare și diferența de nivel între baza și fruntea versanților. Cele mai impunătoare sunt abrupturile din zona carstică (în Bucegi, Piatra Craiului, Hășmaș), dar și cele din cadrul munților cristalini, ce se detașează clar față de
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
etc.. 3.2.4. Edificiile religioase Edificiile religioase reflectă evoluția social-istorică, culturală și confesională a populației românești, sintetizând, în același timp, stilurile arhitecturale ale epocii și specificul local, fiind reprezentative mai ales pentru Moldova și Țara Românească. Fără a avea măreția și fastul edificiilor din vestul Europei, aceste construcții sunt mărturii ale evoluției ecumenice în spațiul românesc. Prin valoarea lor arhitecturală și trăsăturile de construcție, o serie din aceste obiective au intrat în patrimoniul universal (fig. 8). Biserica Trei Ierarhi (Iași
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
uită în modelul proiectat de propria sa putere imaginativă, își caută, bâjbâind prin obscuritate, chipul deformat și ciopârțit, exilat fără milă în interiorul ființei sale. Căutarea de sine seamănă cu o hilară Odisee. Are momente de surpriză, de candoare și de măreție, când crede că s-a regăsit: Odată crezui că m-am regăsit. Am început să strig, lovindu-mă cu pumnii în piept: "Mă vedeți? Iată-mă. Sunt aici!" Dar oglinda m-a chemat repede la ordine: eram într-adevăr acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
unui orb ("Priviri, la matcă vă-nturnați..."), că melcii se pot închide definitiv în "cocioabe", copacii în muguri și oamenii în pietre, fixează demersul poetic într-o atitudine duală: finitul devine o alegorie a infinitului, iar infinitatea se eschivează din fața propriei măreției și își pune pe figură masca finitudinii. Descrierea naturii (motiv romantic) cunoaște aici un tratament... expresionist. Pentru că implozia produce o întoarcere în sine pe cât de bruscă, pe atât de totală. Și s-ar părea, ireversibilă, ceea ce este o noutate absolută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mișcarea spiritului înlăuntrul eternității. Când gândim, toți suntem platonicieni. Dacă eu încerc să gândesc universul, trebuie să mut Biblia în universul înghețat al ideilor platonice. Asta înseamnă meditația. Platon a intuit cel mai bine jalea omului neputincios în fața esențelor. Față de măreția lui Cristos, Platon e un personaj mărunțel și cuviincios. Pe Platon poți să-l scuturi și să constați că arhetipurile lui sunt filozofice, dar dacă muți arhetipurile acestea în religia lui Cristos, devin modurile în care el vede divinitatea. Platon
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
era inclus în prețul instituției. Am hălăduit prin oraș vreo două zile, am vizitat domul, o construcție impunătoare cu două altare, unul în spatele celuilalt, cu destul loc între ele, o construcție gotică deosebit de impunătoare. Te poți reculege într-o asemenea măreția chiar și făcând turul ei, pentru că emană o asemenea liniște impunătoare, încât te copleșește; te străduiești chiar să calci mai ușor, să nu deranjezi acea liniște adâncă și sonoră în același timp. După acele momente înălțătoare și relaxante am nimerit
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
Bucuria, ca și durerea, îl însingurează pe insul uman, îl întoarce în el însuși. Oare din cauza impresiei de moment, că bucuria aceea și durerea aceea îi aparțin lui și numai lui? S-ar putea ca această limitare să explice atât măreția, cât și mizeria ființei umane. Pentru că există un egoism al fericirii și un sublim al durerii. Fericirea poate aduce după ea orbire, îngîmfare și indiferență, pe când durerea creează deschidere și comprehensibilitate. Cei singuri în durere se caută și se găsesc
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
dovedesc mie însumi că sunt un om liber, care știe să-și „conducă” propria viață. În trecut am fost tentat să pun valorile inteligenței și ale rațiuniii deasupra iubirii, sub influența lecturilor din moraliști sceptici, inapți de a vedea și măreția spectacolului uman. Cu unele performanțe ale mele am impus oarecare respect, dar n-am dobândit iubirea. Adică acea comunicare de la suflet la suflet și de la trup la trup, cu pierdere de sine și regăsire în celălalt, cu senzația că ești
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
urcuș cumplit de greu și de întortocheat, pe vîrful Pietrei Domniței. În acea sălbăticie totală, unde se părea că nu mai călcase picior de om de la începutul lumii, depărtările se deschiseră deodată ca niște oglinzi fantastice în care puteai privi măreția, singurătatea și tăcerea cea mai blîndă în tot ce au ele mai profund legat de sentimentele omenești... O pasăre neagră făcu ocolul unui țanc bătînd leneș din aripile lungi și terminate în unghi ascuțit, apoi se pierdu în marea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
este cu putință comuniunea cu lumea, numai așa lucrurile dobândesc același limbaj spiritual, numai așa păstorul poate vorbi cu oaia năzdrăvană și se poate uni cu "mireasa" lumii. Viziunea din Miorița cuprinde planuri multiple: macrocosmosul și microcosmosul, realul și legendarul. Măreția unică a acestei creații privind concepția asupra morții, reiese perfect în evidență, de pildă, alături de Cântecul nocturn al unui păstor nomad din Asia, al lui Leopardi, de un adânc pesimism și care se încheie profund amar: "E funesto à chi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a râurilor suie ca o tămâie în inima mea, și suflul tuturor lucrurilor cântă în gândurile mele ca un flaut. Lauda naturii, atât de pasionat îndrăgită, capătă accente sublime: Tu ești felurită la nesfârșit în exuberanța universului, Doamnă cu multiple măreții ! Calea ta este semănată cu lumini, atingerea ta face să se nască flori, trena rochiei tale mătură un dans de stele și muzicile tale cu note felurite își află ecoul prin lumile fără număr! Imnurile adresate vieții de Tagore sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a Naturii de a perfecta mereu și mereu viața acționând prin fapta noastră vizionară. "Căci Supraomul este sensul pe pământ, depășirea noroiului, a mizeriei, a jalnicei suficiențe. Omul este o coardă întinsă între bestie și Supraom, o coardă deasupra prăpastiei. Măreția omului este de a fi o punte, și nu un capăt". Artistul, Poetul (orice artist este poet) este înainte de toate voință spre putere. Este acea artă a cărei perfecțiune ne împiedică să murim de adevărul comun, pentru că veritabila artă este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ei ne deschid porțile metafizice către adevărurile vieții și ale lumii și ne induc elanul către idealități prin care ne depășim spre a atinge stări ontice superioare. "Ultimul filozof, afirmă Karl Jaspers, care ne arată drumul spre cea mai înaltă măreție a ființei este Nietzsche". Educația nietzscheană are loc prin inducerea sensibilității pentru valori, pentru transvaluarea vieții. Dar gândirea sa nu ne înalță până la ele prin raționamente rigide, ci prin infuzarea unui patetism poetic al minții. Prin gândirea poetică nietzscheană ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
inimaginabilei suite de cruzimi umane justificate, mascate de ideea de eroism, destine manevrate de zei vicioși. Shakespeare avea să ironizeze sever acea lume în piesa Troilus și Cresida. Dar, mai apoi, odată cu tragedia, în spiritualitatea greacă neliniștea existențială capătă o măreție ne mai atinsă ulterior. Astfel, la Eschile omul înfruntă pe zei, la Sofocle înfruntă destinul orb, iar în teatrul lui Euripide omul se înfruntă cu el însuși, cu propriile patimi. Dar spaima spectatorului în vechea Eladă era exorcizată de catharsisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Și este semnificativ faptul că în acest sublim poem biruința etică este a omului, și nu a zeilor dușmănoși, acest lucru privind prietenia, anume dintre eroul căutând, găsind și ratând nemurirea și Enkidu. Singura nemuritoare este prietenia. La anticii greci, măreția tragicului consta în înfruntarea dintre om și cer, omul fiind convins de injustiția unor zei capricioși și vicioși. Ieșirea cathartică era eroismul demnității umane, a suferinței omului agresat de nedreptatea divină. Era un mod suprauman de afirmare a umanului. Pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de la masa lui Homer”, autor ce a dat poporului său conștiința unității de neam și de cultură. Legendele din epopeile homerice sunt cunoscute de toți, ceea ce asigură o bună înțelegere din partea publicului. În plus, ele înfățișează eroi în deplina lor măreție, ceea ce va emoționa pe spectatori. Materia împrumutată de tragedie de la epopee este mitul care, până în secolul al V-lea, desemnează o povestire, un discurs. Cu timpul, termenul ajunge să însemne o povestire 10 exemplară care se referă la un trecut
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
derută, o lume în care sofiștii zdruncină credința în zei („Omul e măsura tuturor lucrurilor”, va spune Protagoraă. De aceea accentul se deplasează din planul divin în cel uman. Euripide laicizează mitul prin desacralizare. Nietzsche observă că autorul a diminuat măreția miturilor și, prin aceasta, a schimbat esența tragediei. Poeții nu se mulțumesc, așadar să povestească miturile așa cum le-au fost date; ei le abordează în manieră proprie și lasă să se vadă în piesele lor maniera în care le-au
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]