3,020 matches
-
pe mine! Împinge dușmanul în propriul său bârlog! Paloș dă pinteni calului care se ridică în două picioare și se năpustește asupra dușmanilor, iar călărețul lovește cu sânge rece spintecându-i cu paloșul. Lângă domnitor ajunge Buzdugan. BUZDUGAN: Sunt alături, Măria Ta! VODĂ: (cu arma ridicată deasupra capului) Înainte, vitejii mei! Urmează câteva scene generale de luptă în care turcii o iau la fugă, iar oștenii domnitorului aleargă după ei. Undeva, pe o colină, un călăreț cu pletele în vânt lovește
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_i_sce_ion_nalbitoru_1386102075.html [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
cu paloșul ce strălucește în reflexe stranii în bătaia soarelui. Cal și călăreț se depărtează ca o nălucă lăsând în urma lor movile de cadavre. Otomanii fug înspăimântați în toate direcțiile. Vodă și Buzdugan privesc câteva clipe la acel cavaler. BUZDUGAN: Măria Ta, Paloș parcă n-ar fi om ci mai degrabă o nălucă! VODĂ: Se bate ca un diavol!... Buzdugane, să-i urmărim pe turci până la Dunăre și de acolo mai departe! BUZDUGAN: Așa să ne ajute Dumnezeu! Domnitorul dă pinteni
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_i_sce_ion_nalbitoru_1386102075.html [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
în țara noastră. Să o lăsăm să-și facă de cap? - Nuuu! strigară demnitarii. - Atunci,să-i distrugem noi armatele și să o gonim în Țara Vânturilor Veșnice, de unde a venit, ca să nu mai auzim de ea! - Mergem la luptă, Măria Ta! au răspuns cu toții-n cor. - Așa cum am hotărât, Mărțișor este Comandantul Suprem și veți fi conduși la victorie de el. Acum să ne arăți, viteazule, ce poți și cât de mult dorești să învingi cumplita Iarnă! - Voi face așa cum
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1426188137.html [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
doare, Împarte-ți cu mine și Dorul și vina Și toată vecia rămasă sub soare! „Să nu fie omul singur pe pământ!”, Fericit cine-aude aceste cuvinte! Ca o amforă plină, însetatul ce sunt, Dumnezeu mi te-a pus înainte; Asemenea mării, neliniște sfântă, Din zori până-n seară și noaptea târziu, Între palmele tale iubirea mea cântă, Femeie- minune, așa mi te știu... Nicolae Nicoară-Horia Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: Între palmele tale... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ÎNTRE PALMELE TALE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nicolae_nicoara_horia_1449584413.html [Corola-blog/BlogPost/342640_a_343969]
-
buni creștini și prea buni patrioți pentru ca mărimea misiunii lor de pe pământ să nu le atingă sufletul într-un chip dureros. (ziarul „Timpul” din 10 mai 1881). Mircea însuși... (Scrisoarea III). Cum nu vii tu, Țepeș doamne... (Scrisoarea III). Ștefane, Măria Ta... (Doina). Vreme trece, vreme vine. (Glossă). V-ați născut într-un sat și v-ați petrecut o mare parte a vieții la oraș. Preferați civilizația urbană sau pe cea rurală? Privesc orașul - funicar -/ Cu oameni mulți și muri bizari
INTERVIU CU MIHAI EMINESCU de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1491315119.html [Corola-blog/BlogPost/374561_a_375890]
-
Căci vorba mi-e șoaptă, Și-așa, de-o șchioapa. Ca de-i ești dragă, Se poate manifestă mult, Ca de-i ești scumpă, Și cu vorba-mi te ascult! Nu-și propune de iubit, Atracții de tine a-și mării, Că deja atracția a intuit, Ce empatia-si întipării, Cât ești de așa diafana, Că ești un înger blând, Ce admirații de ești afară, Prezenta-ti adorând! Șoaptă mea de ți-a grăit, După grațioasa ta mișcare, Dintr-un dans
INSESIZABIL, SOAPTA MEA... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 by http://confluente.ro/Insesizabil_soapta_mea_valerian_mihoc_1364056108.html [Corola-blog/BlogPost/345365_a_346694]
-
datele interesante despre satul său natal, din apropierea Mangaliei, un sat tipic zonei dobrogene, scena colectivizării forțate, atât de tragică pentru România acelor ani, aventurile prin școlile timpului, precum și începuturile sale de pescar amator, care sunt o caracteristică a oamenilor din preajma mării și care la maturitate devine un al doilea mod de existență pe aceste meleaguri. Dar cea mai captivantă lectură o avem despre perioada maturității, în paginile de dragoste, care ne dezvăluie un suflet zbuciumat și mereu în căutarea infinitului absolut
REACTIILE UNOR PERSONALITATI LA SCRIERILE MELE. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1470481912.html [Corola-blog/BlogPost/343102_a_344431]
-
îl întâmpină încă de la ușă: - Bine ai venit, cinstite negustor, Noam! - Mulțumesc de invitație, prea slăvite guvernator al marii cetăți Ninive! Iahve să te binecuvânteze! - Ia spune, Noam, ghicești pentru ce te-am chemat? - Nu pot ghici, stăpâne. Aștept bunăvoința măriei tale, să-mi spui pentru ce m-ai chemat. - Uite, m-am gândit să-ți ofer o slujbă, dacă primești. Vreau să te muți în palatul meu și să ai grijă de toate cumpărăturile pe care le face din bazar
NEGUSTORUL DIN NINIVE (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1428299471.html [Corola-blog/BlogPost/348682_a_350011]
-
cuțitul Lui Pyram și se-nfipse în tăiș, Murind și ea. Acesta-i fu sfârșitul. Dar Leul, Luna, Zidul or să spună Cu mult mai bine piesa împreună. TEZEU: Mare minune să vorbească un leu. DEMETRIUS: Nu-i o minune, Măria-Ta. Cum să nu vorbească leul, dacă vorbesc atâția măgari. ȚUȚUROI: În piesa asta eu sunt zid s-ar zice. Sunt Țuțuroi, fac oale și ibrice. Închipuiți-vă că am, ca zid, Destule crăpături ce se deschid Taman ca Thisbe
William Shakespeare - Vis de noapte-n miezul verii - Actul V, scena 1 (fragmente) [Corola-website/Journalistic/5123_a_6448]
-
și Caliacra. Astăzi, 27 martie 2016, se împlinesc 98 de ani de la unirea Basarabiei cu României, începutul procesului de formare a României Mari (1918). La 28 noiembrie 1918, Bucovina de Nord se unește cu România. 1 decembrie 1918 este dată Mării Uniri, cănd Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul s-au alipit României. Puterile lumii de atunci au recunoscut Unirea și au stabilit granițele României Mari, prin semnarea Tratatului de Pace de la Trianon, în data de 4 iunie 1920. Teritoriul românesc, sfârtecat
Unirea și dezmembrarea teritorială a României, decizii ale marilor puteri. Detalii surprinzătoare by Marius Marinescu () [Corola-website/Journalistic/101273_a_102565]
-
precupețind Moldova pe arginți,/ cum le-ai adus la cuget bănuială.// Ei zac în lanțuri, lângă hăul mării, /și trag în juguri puse de călăi./ Bicele însă nu le țin ai tăi/și mâna ce izbește nu-i a țării//. *** Măria Ta. Înseninează-ți fața,/pușcașii n-au uitat să dea la semn,/ci doar așteaptă chiot de îndemn/ să rupă lanțul și să ia sâneața.// Atunci vor arde țestele dușmane/ cu vâlvătăi de sânge și de fum/ și nu va
BUNA VESTIRE A BASARABIEI SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1427503296.html [Corola-blog/BlogPost/380965_a_382294]
-
vină tocmai pentru a le da de mâncare. Cele mai curajoase ieșeau pe nisip și fără de teamă ciuguleau frămiturile de pâine căzute pe jos, iar cele de pe apă, ce li se aruncau. Stolul de lăstuni se învârtea cu viteză deasupra mării în zborul lor neliniștit. Se auzeau frânturi de ciripit. Ce-și spuneau între ele numai păsările puteau ști. Aceste păsărele micuțe și drăgălașe, adevărații vestitori ai primăverilor, sunt cele care au lăsat în cultura universală zicale după cum se știe încă
LASTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1414865286.html [Corola-blog/BlogPost/341100_a_342429]
-
Hunedoara și la Muzeul memorial “Aurel Vlaicu” din localitatea hundoreană cu același nume. Organizatorii evenimentului au fost scriitorul Claudiu-Nicolae Șimonați și eruditul om de cultură Aurel Dîncșorean, sprijiniți de autoritățile locale ale orașului Geoagiu. La 15 august, de S’ântă Mărie Mare, cum se spune în popor, a avut loc la Lehliu-Gară, județul Călărași, festivitatea de premiere a Concursului Național de poezie, poezie pentru copii, proză, critică literară, eseu, reportaj, epigramă, pictură și fotografie artistică „Dor de dor”, ediția a III
FRUMOŞII NEBUNI AI MICILOR ORAŞE ( ION BUDAI DELEANU GEOAGIU-BĂI, DOR DE DOR LEHLIU-GARĂ, ZIUA LIMBII ROMÂNE RÂMNICU-VÂLCEA) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1441804002.html [Corola-blog/BlogPost/378233_a_379562]
-
strivească că pe niște insecte... Cel care a înghițit în adâncurile sale metalice orice urmă de sentiment, de sensibilitate... La intersecție, o fată cântă din vioară... Cuprinde cu armonia muzicii sale cerul și pământul... Îi învie, chiar lângă noi, pe mării clasici, ne ajută să ne amintim cine suntem... O văd aproape în fiecare zi... O ascult, fascinat... Îi înmânez o bancnotă, mai mult ca un simbol decât că un ajutor material... Pe voi v-a făcut mai buni? Pe mine
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1484351149.html [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
cel vestit, Domnul cel nebiruit! El pe cal încăleca Și cu mulți voinici pleca De la scara curții lui La biserică-n Vaslui. Clopotele răsuna, Steagurile-i se-nchina Armăsarii spumega Frâiele și le mușca, Iar poporul tot striga: - Să trăiești, Măria-Ta! Când aproape de intrare, Ce se-aude-n depărtare? Glas de om ce strigă tare: - Hai, ho, ța, ho Bourean Trage brazdă pe tăpșan! Ștefan-Vodă se oprea Și din gură așa grăia: - Auzit-ați, auzit Glas de român necăjit? Într-o clipă
Movila lui Burcel [Corola-other/Imaginative/83505_a_84830]
-
era din firea lui tare de credință, s-a zborșit când a auzit că sluga lui din casă nu știe nici „Tatăl nostru”. - Cum, măi țigane, nu știi „Tatăl nostru”? Se poate slugă domnească să nu știe măcar atâta? - Ba-l știu, Măria-Ta, dar popa m-a bătut degeaba. - Ia zi-l, mă, să-l aud cum îl spui. Șolcan, sclifosind de plâns, spune: - Tatăl nostru care ești în cer, fie voia lui. - Mă, nu în voia lui, ci zi: fie în voia
Solcan ?iganul [Corola-other/Imaginative/83530_a_84855]
-
vi-s omul!... Voi vorbi cu Măria Sa. Lasă dacă v-a mai asupri și bate pârcălabul vostru de azi înainte! Românii îl ascultară și se întoarseră bucuroși spre case. Tolpa, după depărtarea lor, căută un prilej bun să intre la Măria-Sa în odaie. Într-o zi Ștefan-Vodă era voios. Știindu-l atunci numai singur în divan, Tolpa intră deodată la dânsul înăuntru, plângând și ținându-se cu mâinile de cap. - Ce-ți este ție Tolpo? Ce plângi? îl întrebă Vodă
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
intră deodată la dânsul înăuntru, plângând și ținându-se cu mâinile de cap. - Ce-ți este ție Tolpo? Ce plângi? îl întrebă Vodă, văzându-l văitându-se și ținându-se cu mâinile de cap. - Mi-a tras popa o palmă, Măria-Ta! - Pentru ce? - Pentru că n-am știut pe Tatăl Nostru. - Ei tu, păgânule! îi zise Ștefan-Vodă mânios, tu să nu știi Tatăl Nostru? Păcat că n-am știut eu asta mai demult, că de-atunci te- aș fi alungat de la
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
n-am știut eu asta mai demult, că de-atunci te- aș fi alungat de la curtea mea!... Mă, dar ce ești tu? păgân? turc? tătar? pro ce liftă rea? să nu știi tu Tatăl Nostru? Stai numai!... - Ba îl știu Măria-Ta, da-l greșesc într-un loc. - Spune-mi-l dar! - Tatăl nostru, carele ești în ceruri, sfințească-se numele tău, vie împărăția ta... - Mai departe! - Aici am uitat o vorbă. - Fie-n voia ta... zi acum mai departe. - Fie în
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
fie în voia ta, adică a celui de sus, a lui Dumnezeu, și nu într-a ta, prostule și năucule! - Ei! fie! d-apoi dacă uit! - Apoi nu uita, că doar nu ți-i dogit capul! - Și ca să nu uit Măria-Ta, scrie-mi vorbele acelea pe-o hârtie i te iscălește ca așa să-mi pot aduce aminte totdeauna, când voi lua hârtia în mână. Ștefan-Vodă, nici visând de gândurile țiganului, luă o hârtie albă curată și scrise: fie în
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
pentru asuprirea peste măsură din partea pârcălabului. Ajungând el în satul acela, a dat poruncă să se strângă toți sătenii la un loc, dimpreună cu dânșii și pârcălabul, căci vine de la curtea domnească și le aduce o vorbă mare de la Măria-Sa Vodă, pe care oricine trebuie s-o asculte și s-o îndeplinească... După ce s-a strâns tot satul, dimpreună cu pârcălabul la un loc, Tolpa vârându-se în mijlocul oamenilor și punându-se față în față cu pârcălabul, pe
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
poruncească să-l bată țiganul Tolpa înaintea sătenilor, mai cu seamă nefiind cu nimic vinovat! La vreo câteva săptămâni însă după ce-a fost bătut, având treabă numaidecât să se ducă la curtea domnească, se duse, și ajungând intră la Măria-Sa. Ștefan-Vodă, bucurându-se de sosirea lui, îl primi cu aceeași prietenie și inimă bună ca și mai înainte. Pârcălabul s-a mirat mult de primirea aceasta bună. Pricepând atunci că nu poate să fie ceva rău la mijloc, că
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
mult de primirea aceasta bună. Pricepând atunci că nu poate să fie ceva rău la mijloc, că trebuie să-l fi pus cineva la cale și de aceea poruncise ca să-l pedepsească, îl întrebă pe Vodă: - De ce-ai poruncit, Măria-Ta, lui Tolpa ca să mă bată înaintea sătenilor mei, că doară n-am făcut nimănui nici un rău? Ștefan-Vodă, uitându-se lung la dânsul, mirându-se și el de vorbele pârcălabului, îi zise: - Ce spui?... - Ce spun?... d-apoi iaca
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
de gloanțe și când a treia oară oamenii lui se retrăgeau, pentru că jumătate di ei, tocmai 2000, zăceau la pământ, atunci lacrimile îl năpădiră pe obraji, dar cu glas de tunet strigă către cei care băteau în retragere: - Încotro? - Vai, Măria Ta! Nici unul dintre ai noștri nu mai trăiește!... - Cum? Nici unul? se răsti regele. Tu ești încă viu, și cel de acolo, iaca doi, și de acolo vine unul, iaca trei, cinci, șase, șapte, opt, nouă, zece; întoarceți-vă, trebuie să
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]
-
prezintă arma și streinul ridică mâna cu măreție și poruncitor, parcă de când lumea a fost deprins să fie salutat și să mulțumească în felul acesta. -E încă treaz prințul? întrebă streinul cu gândul de-a intra în cort. -E treaz, Măria-Ta! - De ce-mi zici Măria-Ta, mă cunoști pesemne? -„Eu” bâlbâi soldatul, nu, nu știu, te cunosc ca pe sfânta scriptură, ca pe icoana sfințită din perete, ca pe crucea bisericii, aș putea să jur că ești chiar Ștefan
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]