445 matches
-
acum la bufon înseamnă a trece de la asemănător la egal, de la apropiat la identic, de la similar la analog. Altfel aplicate, culorile unuia vor fi bune și pentru celălalt, două sau trei modificări vestimentare îl vor transforma rapid pe bufon în măscărici și pe măscărici în bufon. Adevărul este că cele două figuri aproape că se repetă una pe cealaltă, ca îmbrăcăminte și funcții, singura deosebire care se observă între ele este una socială, căci nu-i stă în obicei măscăriciului să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
înseamnă a trece de la asemănător la egal, de la apropiat la identic, de la similar la analog. Altfel aplicate, culorile unuia vor fi bune și pentru celălalt, două sau trei modificări vestimentare îl vor transforma rapid pe bufon în măscărici și pe măscărici în bufon. Adevărul este că cele două figuri aproape că se repetă una pe cealaltă, ca îmbrăcăminte și funcții, singura deosebire care se observă între ele este una socială, căci nu-i stă în obicei măscăriciului să meargă la palatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în măscărici și pe măscărici în bufon. Adevărul este că cele două figuri aproape că se repetă una pe cealaltă, ca îmbrăcăminte și funcții, singura deosebire care se observă între ele este una socială, căci nu-i stă în obicei măscăriciului să meargă la palatul regelui. La fel, mandarinul cu halatul lui și asirianul cu tunică nu cer atenții speciale, cu două tușe rapide la ochi fața eschimosului va fi și a chinezului, iar barba opulentă și ondulată a asirianului va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și parte din ziua următoare, până la ora când trebuia să plece să-l aducă pe Marçal de la Centru, olarul făcu, desfăcu și refăcu păpuși cu chip de infirmiere și de mandarini, de bufoni și de asirieni, de eschimoși și de măscărici, la prima încercare, aproape de nerecunoscut, îndată câștigând formă și sens pe măsură ce degetele începeau să interpreteze pe cont propriu și după propriile legi instrucțiunile transmise de minte. Într-adevăr, puțini sunt aceia care cunosc existența unui mic creier în fiecare deget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
că responsabilul de sector, stimulat de opinia priceputului specialist, va recomanda departamentului de achiziții să cumpere urgent o sută de urcioare, din acelea cu bucățele de marmură, în acest caz, nu va mai trebui să ne aruncăm în aventuri cu măscărici, bufoni și mandarini, care nu știm unde ne vor duce. Cipriano Algor nu trebui să-și spună, Nu merg, de săptămâni de zile o spune fiicei și ginerului, o dată e de ajuns. Era cufundat în aceste cugetări inutile, cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dimpotrivă, plăcerea conversației i-ar fi adus în minte vreo temă mai plăcută, precum revenirea rândunelelor sau bogăția de flori care au răsărit pe câmpuri. Marta înșiră pe masa din bucătărie cele șase desene din ultima fază pregătitoare, în ordine, măscăriciul, bufonul, infirmiera, eschimosul, mandarinul, asirianul cu barbă, asemănătoare celor supuse judecății șefului departamentului de achiziții, cu o deosebire sau două de detaliu, însă neînsemnate, nu sunt suficiente pentru a le considera versiuni diferite ale aceleiași propuneri, Marta trase un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Am vorbit de mulaje, Am vorbit de matrițele mulajelor, doar de matrițe, ele trebuie păstrate, dar e vorba de mulajele pe care le folosim, nu putem modela două sute de păpuși cu un singur mulaj, nu rezistă, am începe cu un măscărici fără barbă și am termina cu o infirmieră bărboasă. Marta își întorsese ochii la primele cuvinte, simțea că i se urcă sângele în obraz și că nu-l putea trimite înapoi în venele și arterele protectoare, acolo unde rușinea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
rămase câteva minute privindu-și fiica desenând, apoi se duse în olărie. Se va măsura cu lutul, va ridica greutățile și halterele noii reînvățări, își va exersa mâna amorțită, va modela câteva figuri de probă care nu vor fi nici măscărici nici bufoni, nici eschimoși nici infirmiere, nici asirieni nici mandarini, niște figuri despre care oricine le va privi, bărbat sau femeie, tânăr sau bătrână, va putea spune, Seamănă cu mine. Și poate că una dintre aceste persoane, femeie sau bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
făcuse treaba de vindecător emerit, sau poate că părerea de rău invocată nu se referea de fapt la moarte, ci la viață, la vieți, a ta, a mea, a noastră, a cui. Cipriano Algor modela infirmiera, Marta era ocupată cu măscăriciul, dar nici unul nu se simțea mulțumit de rezultatele încercărilor repetate, poate pentru că a copia este, în fond, mai greu decât a crea liber, cel puțin așa ar putea spune Cipriano Algor, care cu atâta vehemență și libertate de gesturi concepuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cu coada între picioare, precum câinele Găsit când îl apasă rușinea, trebuie să le luăm din nou, și ele lut călcat în picioare, frământat și mestecat, înghițit și scuipat, eterna reîntoarcere chiar există, domnilor, dar nu e aia, e asta. Măscăriciul modelat de Marta e poate utilizabil, bufonul și el se apropie destul de mult de realitatea bufonilor, însă infirmiera, care părea așa de simplă, strictă, regulamentară, se împotrivește să-și arate volumul sânilor de sub lut, de parcă și ea ar fi învelită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
A spune mâine este totuși doar un fel de a vorbi, pentru că, dacă e adevărat că o singură răsuflare a fost de ajuns la inaugurare pentru ca lutul omului să capete suflet și viață, multe vor fi răsuflările necesare pentru ca din măscărici, bufoni, asirieni cu barbă, mandarini, eschimoși și infirmiere, cei de aici și cei care vor veni în rânduri strânse să se alinieze pe aceste planșe, să se evapore încetul cu încetul apa fără de care n-ar fi ajuns ce sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
doar câteva flăcărui și cenușa caldă, și peste ele Marta, după ce i-a trecut tatălui cartea deschisă la pagina care trebuie, coboară și așază, cu grijă extremă, cele șase păpuși de probă, una câte una, mandarinul, eschimosul, asirianul cu barbă, măscăriciul, bufonul, infiermiera, înăuntrul gropii, aerul cald încă vibrează, atinge epidermele cenușii de unde, ca și din interiorul masiv al trupurilor, aproape toată apa se evaporă grație curentului și adierii, iar acum, peste cavitate, în lipsa unui grătar mai potrivit acestui scop, Cipriano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
întâmplă să fie infirmiera. Îi scutură cenușa de pe trup, suflă peste față, părea că-i dă un soi de viață, trecându-i suflul propriilor plămâni, pulsația propriei inimi. Apoi, una câte una, celelalte păpuși, asirianul cu barbă, mandarinul, bufonul, eschimosul, măscăriciul, au fost scoase din groapă și puse lângă infirmieră, mai mult sau mai puțin curate de cenușă, dar fără binefacerea suplimentară a suflului vital. Nimeni nu era acolo să-l întrebe pe olar motivele diferenței de tratament, determinate, la prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
curiculare cu litere mari, va trebui să smulgă din profunzimile lutului, doar în această primă fază, de o sută cincizeci de ori mai multe figuri, adică șase sute de păpuși cu origini, caracteristici și situații sociale diferite, trei dintre ele, bufonul, măscăriciul și infirmiera, mai ușor de definit prin activitatea pe care o exercită, lucru care nu se întâmplă cu mandarinul și cu asirianul cu barbă despre care, în ciuda rezonabilei informații culese din enciclopedie, n-a fost posibil să se afle ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
imobilitate a obiectelor, să se retragă fără să apuce să provoace pagube, dar acum să recunoaștem că n-ar fi rezonabil să ne așteptăm de la un animal ca el să reziste impasibil provocării unei hoarde de bufoni și mandarini, de măscărici și infirmiere, de eschimoși și asirieni cu barbă, toți malițios travestiți în piei-roșii. O oră a durat privarea de libertate. Impresionată de expresia de reproș și chiar de supărare cu care Găsit suporta pedeapsa, Marta îi spuse tatălui că educația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
trebuia doar să lase cuptorul să se răcească în voia lui, fără grabă, încet-încet, ca unul care merge la pas. Ca să adoarmă, începu să numere păpușile de parcă număra oi, începu cu bufonii și îi numără pe toți, apoi trecu la măscărici și reuși să-i numere și pe ei până la capăt, cincizeci din ăia, cincizeci din ăștia, de cei care prisoseau, cei din provizia pentru stricăciuni, nu se interesă, vru să treacă la eschimoși, dar i se băgară în față, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dar Cipriano Algor, făcând socoteala timpului pe care-l câștiga și a păpușilor pe care le pierdea, se decise să nu renunțe la fecundele, dar imperfectele și niciodată explicatele, trucuri. Și așa au trecut zilele. Eschimoșii au fost urmați de măscărici, apoi au ieșit infirmierele, și imediat mandarinii, și asirienii cu barbă, și, în sfârșit, bufonii, care se aflau lângă peretele din fund. Marta se dusese în sat a doua zi pentru a cumpăra două duzini de foi de glaspapir. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pe computer, nici brățări magnetice, oamenii nu se îmbulzesc țipând vreau eschimosul meu, vreau asirianul meu cu barbă, vreau infirmiera, Foarte bine, îmi închipui că clienții Centrului nu se vor lua la bătaie din pricina mandarinului, sau a bufonului, sau a măscăriciului, dar asta nu înseamnă, totuși, că nu trebuie să ne terminăm lucrul, Sigur că nu, dar nu mi se pare, totuși, că are rost să ne pripim, Îți amintesc că n-avem decât o săptămână pentru toate, N-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
le va usca, preschimbându-le în praf, dar acesta e destinul fiecăruia dintre noi, acum statuetele nu mai fac de gardă numai în fața casei, apără și intrarea în olărie, la sfârșit vor fi peste trei sute de păpuși privind drept înainte, măscărici, bufoni, eschimoși, mandarini, infirmiere, asirieni cu barbă, până acum Găsit n-a răsturnat nici una, Găsit e un câine conștient, sensibil, aproape uman, n-are nevoie să i se explice ce se întâmplă aici. Cipriano Algor închise ușa cuptorului, spuse, Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
realizat de Nicolae Țone în Aldebaran, nr. 1-4, 2001, pp. 91-115, cu privire la editarea primelor poeme ale lui Tristan Tzara. O variantă modificată a fost publicată în volumul De Nos Oiseaux, Ed. Kra, Paris, 1929, p. 26. Versul: „nebuna satului clocește măscărici pentru palat” („Tristețe casnică“) a fost decupat, tradus în franceză și interpolat în poemul Le dompteur de lions se souvient din volumul Tristan Tzara, Vingt-cinq poèmes, H. Arp, Dix gravures sur bois, Collection Dada, Zürich, 1918, ca și unele fragmente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și confesiunile din Tudor Mușatescu și Romulus Dianu, „Cu G. Ciprian despre el și despre alții”, în Rampa nouă ilustrată, 13, nr. 2988, 9 ianuarie 1928, p. 42, G. Ciprian, Cutia cu maimuțe, Buc., Edit. Contemporanul, 1942, pp. 135-156, și Măscărici și mîzgălici, Ed. pentru Literatură, 1958). Urmuz, „contimporanul” nostru În cadrul rubricii „Note, cărți, reviste” din numărul 96-97-98 al revistei Contimporanul (1931), o notiță a lui Ion Vinea semnala prima editare în volum a schițelor lui Urmuz. Aflăm, totodată, că textele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Rică Venturiano la Paris, a scris cum l-a tăiat capul” („Un enciclopedist”, Glasul patriei, reprodus din revista Contemporanul, nr. 14, 12 mai 1957, p. 2). Curînd, imaginea lui Urmuz va fi însă repusă în circulația publică prin intermediul cărții memorialistice Măscărici și mîzgălici a lui G. Ciprian (1958). Spre deosebire de tonul condescendent al lui G. Călinescu, fostul coleg și prieten al lui Urmuz îi dedică acestuia pagini afectuos-admirative. Strategie nu lipsită de abilitate. În 1922-1923, Arghezi îl publica pe Demetru Demetrescu-Buzău în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
colecție al revistei omonime publicate în 1928 de către Geo Bogza și Al. Tudor-Miu; coordonator: Al. Oprea, redactori: Nichita Stănescu, Adrian Hoajă, Adrian Bota, în Manuscriptum, nr. 3/1983 Ciprian, G., Cutia cu maimuțe, Editura Contemporanul, București, 1942 Ciprian, G., Măscărici și mîzgălici. Amintiri, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1958 Comarnescu, Petru, Pagini de jurnal, vol. II, 1948-1961, ediție îngrijită de Traian Filip, Mircea Filip și Adrian Munțiu, prefață de Acad. Dan Grigorescu, Editura Noul Orfeu, Colecția „Destine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
doamne aranjate și atât de bine educate. Doamna Fioravanti o merita. Ce mutră ar fi făcut. Ce umilință. Ce satisfacție, ce revanșă. Dar și-ar fi pierdut doar timpul. Se strecură printre ospătarii care susțineau tăvi de argint, evită un măscărici ce continua să sufle balonașe de săpun și apoi trecu pe lângă un băiețel Înlăcrimat cu un balon dezumflat, În urma lui. În salonul alăturat, niște pitici În haine de costum și cravată Încercuiau un clovn al cărui machiaj era de-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
uneori, mi-a plăcut mai puțin subtitlul: Nu te naști rasist, ci devii. Ocolișurile, aluziile sunt Întotdeauna puțin cam... Hmm... Chipul i s-a Întunecat, dar a făcut din nou o piruetă cu țigaretul, a surâs din nou. Un adevărat măscărici - simpatic foc!. Fără prea multe influențe, În plus, nimic apăsător. De pildă, nu ești antisemit! A scos o altă pagină: „Doar evreii nu cunosc regretul de a nu fi negri, căci au ales de mult calea inteligenței, a vinovăției și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]