332 matches
-
-i, fato, și lui, că nu vine!“ strigă Iosub de lângă ea și-i smulse și caietul, așa că Petruța tre bui să-mi facă și mie oracolul. Nu știu de ce, m-am gândit chiar la ea. Săraca, avea pielea atât de măslinie... Și părul, nu știu cum, puțin unsuros... Și acasă nu stătea o clipă, făcea treabă, gătea, îngrijea de doi frați mai mici, știam de la mama, care aflase de la ședința cu părinții. Cu toate astea, își făcea mereu temele, chiar desena bujori și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
însă nici o ocazie favorabilă, iar jocurile urmau să se sfârșească în ziua următoare, a douăzeci și patra a lunii ianuarie. În acea ultimă după-amiază, Împăratul, epuizat de insomnie, se odihnea în camerele sale, când își făcu apariția tânărul Helikon; pielea măslinie a obrajilor săi pălise. Helikon puse un genunchi în pământ, îi sărută mâna și șopti: — N-ai vrut să-mi spui nimic, Augustus... Împăratul îi simțea buzele mișcându-se pe mâna sa. — Am auzit despre bărbatul care a venit de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ceea ce mă înconjura: în expresiile și pozițiile spectatorilor, în rampa ascendentă a podului, în direcțiile de zbor ale aeronavelor ce se ridicau de pe pistele îndepărtate ale aeroportului. Tânăra femeie fu scoasă cu grijă din mașină de un bărbat cu piele măslinie îmbrăcat în uniforma albastru-întunecat a unui pilot arab de avion. Un fir subțire de urină se prelingea inconștient printre picioarele femeii, scurgându-se pe asfalt. Pilotul o ținea protector de umeri. Stând lângă mașinile lor, spectatorii urmăreau cum se forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
dintr-un oraș uitat de lume, trăia o familie: soția, Kely, soțul, Filip, și fiica lor de șaisprezece ani, Violetta. Frumoasă, cu ochii albaștri ca cerul senin în zilele de vară, cu un păr negru precum abanosul și un ten măsliniu, rareori reușea Violetta să nu atragă atenția asupra ei. Într-o zi obișnuită, în care nimic nu prevestea vreo schimbare sau ieșire din rutina cotidiană, părinții fetei s-au hotărât fără a sta prea mult pe gânduri să plece într-
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
atingând cu degetul legitimația laminată pe care o aveam în mână. Randall a râs. Legitimația era cât se poate de falsă. Fata din poză avea un păr lung, blond, aproape alb, împletit din codițe și pistrui. Eu am moștenit pielea măslinie a tatei, am ochii căprui deschis și, ca majoritatea semenelor mele de la acea vreme, îmi purtam părul întunecat aranjat în coafura omniprezentă denumită „Rachel“. În loc de pistrui, aveam o roșeață sub formă de pete care se întindeau ca un incendiu peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să-i spuneți cur, domnule maior. Pornim imediat spre dumneavoastră. • • • Caporalul Joseph Dulange era un bărbat de douăzeci și nouă de ani, înalt, musculos, brunet, cu față prelungă și o mustață subțire. Era îmbrăcat în haine militărești largi, de culoare măslinie, și stătea așezat vizavi de noi, la o masă din biroul șefului Poliției Militare din Fort Dix. Părea să fie un individ al naibii de rău. Un căpitan avocat stătea lângă el - probabil ca să se asigure că Russ și cu mine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
inventau cântece, râdeau din orice. În afară de Ada, n-ar fi avut nevoie de nimeni pe lume. Zilpa era aproape la fel de înaltă ca Lea, dar mai slabă și mai puțin împlinită la picioare și la piept. Cu părul negru și tenul măsliniu, Lea și Zilpa semănau cu tatăl lor și aveau amândouă nasul familiei, ca și Iacob, de altfel - un cioc de șoim regal, care parcă se mărea atunci când zâmbeau. Amândouă gesticulau când vorbeau, cu degetul mare și arătătorul unite într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ea... Pentru că ea ne-a desfermecat, când a fost atunci de ne-a fermecat Omoroaica... Lângă mine - își modulă tulburat îndelungata relatare Gabi cel Norocos - la fostul etaj întîi, necunoscuta adăposti cubul de chihlimbar într-unul din buzunare. Paradoxal, filtrul măsliniu al buzunarului, în loc să-i domolească cubului pâlpâirea, nu făcu decât să-i stingă, aceluiași cub, nuanța atotînvăluitoare de coniac revărsat. 46 DANIEL BĂNULESCU zgomot intestinal, emis probabil, din pricina proastei creșteri, chiar de ea. - Vah! Vah! Vah! - Catralioane de ace nerupte
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
puteau prinde și totul părea să fie bine în lume. Prepelicarul, o femeie în toată firea de treizeci și patru de ani, trei luni și patru zile, stătea așezată pe o stâncă, în zdrențe și cu părul negru căzându-i peste fața măslinie. Strângea în mâini două sticluțe. Cea din mâna dreaptă era plină cu un lichid de un galben strălucitor. Cea din mâna stângă era plină cu un lichid de un albastru deschis. Culoarea țâșnea frenetic de pretutindeni, cu excepția pielii mele. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
omul pe care venise să-l vadă de atât de departe. Grimus tricota. Asemănători și totuși diferiți. Da, chipurile lor semănau: nasul acvilin, ochii înfundați în orbite, grumazul ferm și colțuros. Dar Grimus tenul de o culoare mai apropiată de măsliniul Prepelicarului decât de albul cadaveric al lui Vultur-în-Zbor. Iar ochii lor exprimau lucruri diferite: ai lui Grimus erau reci, distanți și scânteietori, în timp ce ai lui Vultur-în-Zbor erau plini de furie și înfierbântați. Asemănători și totuși diferiți. Ca și când i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și se uitau Înmărmuriți, cu hohotele de râs Înghețate sub nas. Pe celălalt coleg nu-mi amintesc cum Îl chema. Memoria mea nu reușește să-i pescuiască numele. Știu doar că-i plăcea să flecărească mereu. Un băiat cu tenul măsliniu și mult succes la fete. Cafeaua mi se pare din cale-afară de amară. De fapt, nu i-am pus niciun gram de zahăr. Pe fată o știu mai bine. Se numea Noemi. Era evreică. Maică sa, o femeie voinică, era
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de la importanta operație de „jămălțuire” a oalelor, totdeauna personal făcută, afișând o mirare ciudată la care se adăuga o neplăcută și ușoară surprindere produsă de această vizită neanunțată și prevestitoare de nimic pozitiv. O fată cu păr negru și față măslinie, grațioasă și supusă, lua cu multă Îndemânare și delicatețe oalele trecute prin faza de „roș“ (mai fuseseră arse odată) și le așeza -cu viteză mărită, totuși, semn că făcea des această operație În stânga meșterului, „la Îndămânî”, așa cum ar spune Ghiorghi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ce fac eu! Aneta s-a ridicat ușor, purta o rochiță din deftină Înflorată, flori roșii pe fond alb, până sub genunchi și strânsă În talie cu un cordon cu fundiță pe partea dreaptă. Fața sa prelungă și cu ten măsliniu catifelat, ochi mari și negri, contrastau cu verdele negru al Cociobenii, o pată de culoare frumoasă În sălbăticia dealurilor și râpilor din marginea frumoasei păduri domnești. Soarele Își trimitea căldura și lumina sa bine cuvântată peste Jdogina cu arborii cei
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
rochiță nouă și Îi șoptea discret să nu audă mătușă-sa despre un om tânăr și bogat, frumos dar care „cicî ar ave un beteșug nic-nic”, cu casă și pământ În alt sat mai Îndepărtat, doi ochi negri, o față măslinie și lucioasă, un păr cârlionțat și pieptănat În inele și mai ales un zâmbet poznaș Îl priveau direct și cu mare intensitate pe Va, ceva Între surpriză, invitație și uimire parcă spunând: De ce nu mă săruți, nu vezi că-s
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
care semănă la contur cu „ganu’” din tren o făcu pe viteaza Ochenoaie să intre În panică, să sufle din ce În ce mai greu, să ocolească pe după clădirile micuței halte de cale ferată, cu gândul de a reuși să nu fie văzută de „măsliniul” ei dușman. S-au oprit, Mamaia a privit nepotul cu bucurie și răspundere, s-a liniștit, iar recunoscutul ei simț de orientare, experiența unor Întâmplări și situații grele a condus-o către soluții eficiente și pe itinerarii numai de ea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pe podea. Domnișoarele de onoare Îi apucară de mijloc și-i traseră către pat. Doar mireasa păru surprinsă și Încercă să-și ascundă nuditatea În spatele rochiei. Se luptă fără folos cu un ins Îndesat și plin de păr pe spinarea măslinie, care o apucă de umeri și-o trînti cu fața-n jos. Am urmărit Întreaga desfășurare a violului, Încercînd să evit privirea disperată a ochilor aproape cufundați În așternutul de satin. Mireasa nu mai juca niciun rol și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
aduse aminte de Armin în pătuț și de felul cum Ghazal l-a înșfăcat, disperată, când a văzut prima fotografie. Apăru un soldat să deschidă zăvoarele. Doar atunci, o secundă, a privit-o de-aproape pe învățătoarea misterioasă. Nu era măslinie, ca nativii din golf, ci o corcitură gingașă, cu oase prelungi și cu ochii căprui, ca ai arienilor. El era însurat și străin de port, ea - o fată a credinței, dar un lucru fusese lămurit între ei: o plăcea și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Într-o haină lungă până la pământ, maronie, Încinsă cu o centură de piele. Fără să poarte mască, figura sa poate servi drept model oricărui pictor, scrie Harriette Wilson. Ochii strălucitori ce trec parcă pe deasupra mulțimii, fără să o vadă, culoarea măslinie a feței, imobilitatea trăsăturilor, surâsul Încremenit ironic În colțul buzelor, toate o fascinează pe această femeie de lume. Așa cum s-au Întâlnit acolo, la „Wattier”, Brummell și Byron vor mai fi avut prilejul să stea față În față. Îi legau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
l-am pus pe bar, în timp ce Gita, cu degetele încărcate cu inele de aur, îmi întinse mâna. Nu mai văzusem pe cineva purtând aur de vreo zece ani, dar pe ea arăta minunat, punându-i în evidență pielea de un măsliniu închis. Încheieturile mâinilor erau la fel de subțiri ca și gleznele, fragile și puternice asemenea oțelului elastic. I-am strâns mâna și mi-am dat seama că nu-mi plăcea, deși nu știam clar de ce. Poate că era modul în care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
bun decât un verde Închis combinat cu violet. Sunetele galbene includ diversele e-uri, și i-uri, d-ul crem, y-ul auriu strălucitor și u, a cărui valoare alfabetică nu o pot exprima decât prin „alămiu cu un luciu măsliniu“. În grupul maro, sunt: nuanța bogată, cauciucată a moalelui g, aceea, mai palidă, a lui j și aceea de șireturi bej a lui h. În sfârșit, printre cele roșii, b are nuanța denumită de pictori „siena“ arsă, m este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mintea mea cu uruitul bizar al motorului degajat prin toba de eșapament pe șoseaua lungă și pustie. Când, În cel de-al doilea an al Primului Război Mondial, Pirogov a fost mobilizat, el a fost Înlocuit cu Țiganov, un tip cu pielea măslinie și ochi sălbatici, fost campion de curse, care participase la diverse competiții atât În Rusia, cât și În străinătate și Își rupsese câteva coaste Într-un grav accident În Belgia. Mai târziu, prin 1917, curând după ce tata a demisionat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
strălucește la fel ca Întotdeauna. Era scundă și un pic cam durdulie, dar foarte grațioasă, cu glezne suple și o talie zveltă. Un strop de sânge tătar sau cerchez explica ochii ei negri și veseli, puțin oblici și obrajii rumeni măslinii. Un puf discret, asemănător celui de pe fructele din specia migdalei, Îi mărginea profilul cu un frumos contur strălucitor. Se plângea că părul ei castaniu bogat n-o asculta și o enerva, amenințând că o să și-l tundă scurt și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Popa simula efortul lăsîndu-i pe ceilalți să se căznească. Se auzi un hohot de râs și o voce puternică, joasă, îi apostrofă: ― Clubul francmasonilor! Ce naiba moșmondiți acolo? Era un bărbat de 28 sau 30 de ani, bine clădit cu fața măslinie și trăsături neregulate. În ciuda nasului puțin deviat, a gurii prea subțiri și a obrazului asimetric, emana un farmec deosebit. Ochii, deschiși, aveau un zâmbet al lor, plin de lumină. Valerica Scurtu îi aruncă o privire de otravă. Tânărul, doar în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
prin liziera de la marginea pădurii, curioasă și surâzătoare... ciugulind mure ori smeură în smeuriș... sau, cățărându-se cu o sprinteneală și îndemanare de maimuțică, după fructe de pădure... Un sturz își luă zborul dintr-un stejar, arătandu-și în soare penajul măsliniu punctat în alb și negru. Ea îl petrecu cu privirea, până nu se mai văzu. Sau, alegea câte o floare, și fugea cu ea pe cărare în pădure, însoțită de Pârvu... până în luminiș. Acolo, cu voluptate își îngropa năsucul în
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
amenințe o dată, moș‟ Chifu cu capcanele pe umăr dispăru prin desișuri. Bătrânul Chifu era un bărbat uscat, ‟nalt și ciolănos, posomorât, dar cu o privire arzătoare, părul des, căzut pe frunte, mâinile și degetele lățite ca labele de lup. Chipul măsliniu și prelung, spânatec, o barbă țepoasă și neagră. Avea ceva tainic, trist și totodată vehement în el. Ca înfățișare era un om normal. Deși stângaci, totuși cuviincios, fără mari plecăciuni, cu o demnitate și o stăpânire de sine care impresionează
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]