826 matches
-
însemna / iubire în explozii de azur ...” („E toamnă și-i trist”). Ioan Găbudean are o slăbiciune pentru Bacovia, e firesc, poetul lacustrei este asociat totdeauna cu toamna: „E toamnă citesc din Bacovia / pașii tăi răscolesc amintiri / casa se-nvăluie în ceața mătăsoasă / a dimineții / deschid sertare sigilate demult / melancolia vine cu pași de felină / regretele plutesc la fel ca libelulele / e toamnă “adio, pică frunza” / închid sertarele, sigilez totul / reiau lectura din Bacovia / în timp ce pașii tăi / răscolesc amintiri...” („Toamnă cu Bacovia”). Poetul
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
parchet sau cu altceva gras. Principalul să se formeze o peliculă de acoperire, că altminteri se ia baițul. Pe urmă nu mai ai decât de șters cu o bucată de stofă, dar nu sintetică și să vezi ce culoare moale, mătăsoasă, caldă vei avea pe toată suprafața. Plătesc, torn două păhărele de rachiu dar nu bea. În schimb are numai cuvinte de laudă pentru dulceața de coarne de care nu mai mâncase niciodată. - Poate s-ar fi ales ceva de capul
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 15 de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355530_a_356859]
-
sufletu-mi aevea mai am o zi și-o noapte Că sînt de fericire zdrobit în mii de cioburi În care se reflectă făptura-ți grațioasa Și dulcea ta tăcere te face și mai gravă Lăsîndu-mă să-ți sorb esență mătăsoasa Referință Bibliografica: ARS POETICA / Ioan Lila : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 275, Anul I, 02 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioan Lila : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
ARS POETICA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355718_a_357047]
-
dezvăluie toate secretele, un fâșâit prelung se auzi pe deasupra capului său. Ridică privirea la timp să vadă zburând pe deasupra lui o mătură purtând pe ea două umbre. O rază de lună străluci la un moment dat luminând părul lung și mătăsos care flutura pe umerii umbrei din spate. Regele scoase un strigăt și cele trei vrăjitoare apărură ca din pământ. - Prindeți-o! Ușor de poruncit și greu de înfăptuit căci mătura pe care zburau bunica vrăjitoarelor și fata misterioasă se făcu
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
vînt și toate astea fiind un vis eu sper să se ridice visul meu la tine că valul pe picioarele de dindărăt și nechezînd el să alunge norii petalele de trandafir să strălucească vine corabia deja o simt în valul mătăsos & TE CĂUTĂM PRIN PARCUL... Te căutăm prin parcul Umbrit de chiparoși... Aveai doar o rochiță, Știam și cum mirosi... Aveai ochi mari, adînci, Te așteptăm cuminte, Tu îmi dădeai un brînci, Iar eu nu aveam minte... Și te prindeam în
VOLUM POEZII 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370854_a_372183]
-
inclusiv la crucea pe care o reprezint cu piele, carne, sânge și altele puse în trup ca o umplutură utilă mișcării. Eu continuam jocul tău rozând osul până la ultimul sens, apoi îl întorceam pe toate fețele, închipuindu-mi iubirea calcifiată, mătăsoasă pe alocuri, adică mai netedă decât permite mișcarea din articulația frazelor tale. Îmi plăcea zgârciul și tu tocmai pe el nu mi-l aruncai odată cu osul. Probabil îl prindea altă persoană prinsă în jocul tău, cine știe? Oricum, nu contează
MĂ ȚESE TIMPUL ÎN TÂMPLA TA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370081_a_371410]
-
șaptezeci, braț la braț cu omniprezentul Thanatos, deschide și acum răni nevindecate: Deceniul șapte: vânare de vânt vânare de carte/ năucitor de simplu scria/ marele Leonid asemenea vers:/ ce tineri suntem și ce veseli hai/ să ne tăvălim în iarba mătăsoasă/ din univers// urma:/ "eu mă gândesc bineînțeles la moarte"// cu sabia nopții la gât/ hotăra că acel univers/ e par nu impar/ Daniel astăzi înger în tină/ cutreeram librării nu găseam/ Leonid abătut propunea:/ "haideți să bem dacă doriți/ o
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
în rucsac aveam o alifie numai bună pentru răni. Cu grijă, oriunde puneam mâna, fata țipa de durere, i-am scos bluzița, rămasă în sutien, am așezat-o cu fața în jos pentru a-i dezinfecta și îngriji rănile. Pielea mătăsoasă, era tot o vânătaie, am uns cu grijă toate acele răni, apoi cu multă atenție am întors-o cu fața în sus, după rănile de la gât au urmat cele de pe sâni, am fost nevoit să desfac sutienul, femeia a avut
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
Ilustrație: PAPĂ GERANIUM, Luminița Șerbănescu, Ottawa, Canada AUDITORIUM Între luminile scenei și intrarea întunecată a dimineții, între țocurile rochiei și zgomotul mătăsos al catifelei încercate de greutate, între vorba privită și pulsul grădinii de nicotină, Acum, în final, ne ustura palmele, avem de consolidat peretele exterior al imaginii -o lungă tentativă de apreciere pentru nopțile cu luna plină. FRAZĂ De fiecare dată
LEXEME de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369469_a_370798]
-
MIRESME Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 1371 din 02 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Genele tale dese și negre Ascund două smaralde, Stele vii, strălucitoare. Gura, o zmeură dulce, Arată calea ce duce La roza inimii înflorită. Pielea mătăsoasă a trupului tău, Dornic de tandrețe și iubire, Mă cheamă... Te privesc ca pe-o făptură magică, În ochii tăi, râd merii în floare, Trupul tău însetat Mă cheamă să-l răcoresc Cu roua primăvăratic-a iubirii Și a izvorului
PROASPETE MIRESME de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369472_a_370801]
-
versuri, Editura NICO, 2011; „Nopți de ceară”, versuri, Editura NICO, 2011; „Peronul de la linia moartă”, roman, Editura NICO, 2012; „Zăpezi pelagice”, versuri, Editura NICO, 2012; „Maidanul filosofilor”, roman, Editura NICO, 2013; ”Contemporan cu Istoria”, versuri, Editura eLiteratura, 2015. Antologii: „Insomnii mătăsoase”, antologie de poezie și proză scurtă, Editura Pastel, 2012; „Meridiane lirice (Aripi de vis)” vol.2, antologia poeziei românești contemporane, Editura Armonii Culturale, 2013; „Autograf pentru m(â)ine”, lirică, proză și arte plastice, Editura „Armonii culturale”, 2014. Premii: Premiul
ANCHETĂ: DESPRE EXILUL ROMÂNESC CU LUCIAN DUMBRAVĂ (FARO, PORTUGALIA) de NICOLAE BĂCIUŢ în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353450_a_354779]
-
Autor: Iulian Cătana Publicat în: Ediția nr. 2264 din 13 martie 2017 Toate Articolele Autorului Mănat de dorința de a te privi,mă apropii de fereastră și din spatele perdelei,te privesc și te admir în timp ce tu stai întinsă pe pătură mătăsoasa și citești românul tău preferat. Și dorind o pauză,închizi românul și timp de câteva secunde privești cerul ce se reflectă în irisul tău cristalin și admirandu-te aud versuri dulci și senzuale.Dar rezist poftei de a ma apropia
DIN SPATELE PERDELEI de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352774_a_354103]
-
o zidea din neant pentru a o dizolva într-o lacrima a plăceri ce le învăluie trupurile transpirate și le expune neantului.Și tot aceast neant,se cristalizează și încremenește sfarșindu-se într-o ejaculare ritmica a dorinței,consumate în cearceaful mătăsos al întunericului... * * * Și când zbuciumul dorinței înceta,dizolvandu-se în noaptea ce se lipea de trupurile lor transpirate,Iulia închise ochii și îmbrățișa acest trup pe care întunericul îl zidea în imaginația ei iar ea pipăind și adorând acest trup
STRĂINUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352782_a_354111]
-
PROZA A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasă > Literatura > Proza > REVEDERE Autor: Iulian Cătana Publicat în: Ediția nr. 2343 din 31 mai 2017 Toate Articolele Autorului Secundele,minutele....anii...trec la fel de lent că râul ce se scurge în oceanul celest,lin,mătăsos și roșu la fel ca asfințitul ce înroșește zarea pe care Aurel o privea întrebându-se ce-i va aduce noaptea ce coboară peste oraș.Își aprinse o țigară și privi peronul realizând că în urmă cu câțiva anii,stătuse
REVEDERE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352781_a_354110]
-
nu vei avea rochie albă,vei purta pe umeri,voalul alb al iubiri. Hai să ne îmbrăcam! Se mai sărutară câteva secunde apoi coborâră din pat și intrară în baie și după ce porniră dusul,continuară să se sărute sub atingerea mătăsoasa a apei încercând astfel să se contopească într-o ființă de iubire apoi ieșiră de sub dus și după ce se îmbrăcară se așezară unu lângă altu în fața oglinzi și se admirară. -Privește,ne potrivim atât de bine zise Aurel luando de
REVEDERE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352781_a_354110]
-
de o mulțumire liniștitoare. In acest moment, chiar și timpul, cel grăbit, s-a oprit să asculte această melodie ce se strecoară de pe o frunză pe alta, de la o floare la alta... Inchid ochii și mă las purtată pe brațele mătăsoase și parfumate ale naturii... Plutesc alături de gând și simt acea mângâiere liniștitoare a certitudinii, a siguranței că trăiesc, sunt, exist! Iubesc momentul acesta! Toată apăsarea grijilor adunate peste zi, dispare în acest... moment ; toată alergătura, stresul, dezamăgirile de a nu
DA! DE MÂINE... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352914_a_354243]
-
o veche tradiție păstrată prin viu grai Denisis, care spune despre pământ pe vremea când Abel și Cain erau, unul păstor iar celălalt muncea pământul, că acesta era o materie transparentă și plină de lumină care nu obosea picioarele fiind mătăsos și odihnitor pentru tălpile omului. După uciderea lui Abel de către Cain s-a întâmplat însă ceva. Abel a fost pus într-o groapă însă lumina reflecta trupul dreptului aducând în fața lui Cain imaginea chipului fratelui său și amintea acestuia pururea
AL SAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353089_a_354418]
-
încât umple privirea de raze trandafirii și armonii corporale ale omului pe care nu poți să nu-l îmbrățișezi cu ochii și să nu-l iubești, căci în inimă pornește la vederea lui foșnirea unor fiori alinători și o mângâiere mătăsoasă! Surâzâtoare și luminoasă, maestra Angela Gheorghiu scoate dintr-un glas adânc fericirea, și o dăruie, iar dintr.o pură frumusețe, înconjurată de aură, bucuria, pe cât de omenească, pe atât de inefabilă. În jurul ei se plăsmuiesc luciri viorii și o lină
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353206_a_354535]
-
dorm sună o orgă de mesteceni pe gâtu-ți gol ca de vioară plâng și-ți cântă coapsele dulci sub luna ce-și deschide chipul mușcând sălbatic vârcolacul din obrazul ei pustiu se despletesc izvoarele prin cetini ca părul tău cel mătăsos iar zarea-i plină de centauri adulmecând iubirea noastră ascultă cum se desfac frunzele și cum se-aprind florile lasă-te pe umărul meu și-ascultă singurătățile cum tac privește cum cineva seamănă stele pe cer și le preface-n
LUMINI DE PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353629_a_354958]
-
îl simt aproape. Învață-mă, Fiule Sfânt, ce să aleg, cum să mă rog, nu doar prin pilde, ori cuvânt, sau prin porunci din decalog ! Lumina Ta, vreau să mă soarbă din tril înalt în zbor spre soare, din firul mătăsos de iarbă, răspuns la marea întrebare. *** Referință Bibliografică: Învață-mă cum să mă rog ! Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2297, Anul VII, 15 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate
ÎNVAŢĂ-MĂ CUM SĂ MĂ ROG ! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354243_a_355572]
-
mult, mult de tot. Fericirea nu numai că durează încontinuu, dar și crește mereu ; dacă răul n-are fund, apoi nici binele nu are plafon, cercul de lumină se lățește din ce în ce, iar fericirea după ce m-a învăluit mătăsos, deodată schimbă tactica, devine dură, se aruncă, se prăvălește asupră-mi ca niște avalanșe care - antigravitațional - mă înalță; apoi iar, procedează în alt fel: duios, mă leagănă - și-n cele din urmă, fără menajamente, mă înlocuiește. Nu mai sunt. Ba
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354530_a_355859]
-
de onoare a Căminului cultural, la loc de cinste figurează aprecierea și autograful ministrului Franței la București din anul 1936 "uimit de cutezanța și harul artiștilor săteni de a tranfigura frumosul vestimentar femeiesc din Rucăr, cu acul, andreaua și firul mătăsos pe pânza imaculată". După război activitatea culturală, în afară de cea corală a trenat, instrumentele de constrângere ale noului regim instaurat la București fiind vizibile și sâcâitoare pentru cadrul didactic, asimilat de propaganda partidului unic cu cel de"miltant credincios"și pus
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XXVII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357109_a_358438]
-
-mă în picioare ca să-mi netezesc poalele rochiei, așa cum o văzusem pe mamaie și plină de importanță, îi spuneam: -Și acum, între noi tataie, spune-mi ce făceam eu când eram mică?! Tataie își trecea mâna noduroasă prin părul meu mătăsos, fără să aștepte să-i spun de două ori și după ce își aranja pălăria într-o poziție convenabilă începea: -Măi tataie, erai așa de frumoasă când erai mică, cum nu a fost niciun nepot; semănai cu mă-ta când a
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
mi-a spus repede. Eram fericită. În primul rând tataie mi-ar fi spus „părul mă-tii” și în al doilea rând, atingeam ceva ce însemna mami când era copil. Am întins mâna și am mângâiat coada lungă. Era încă mătăsoasă. O priveam cu admirație. Era ceva ce nu-mi puteam imagina că mami avusese. De când o știam avea părul scurt și peste cap. -De ce și-a tăiat părul? am întrebat-o cu regret. -Când s-a măritat trebuia să
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
numai bun - ascultă-l cum șuiera, cum fulgera când aerul încărcat de îngeri otrăvitori îl despica. O singură mișcare este de-ajuns, netremurata, și capul, cu pleoapele fâlfâind că aripile păsării Fenix ti se va rostogoli fără zgomot în iarbă mătăsoasa și carnivora. Dar asta, bunul meu prieten, încă nu este cu putință. Mai trebuie să rabzi, să înduri, scrâșnind din dinți, o vreme. Nu mult, doar până când părul, nemângâiatul tău par, lungimea potrivită cu palma călâului o s-o aibă. Fiindcă
CUŢITUL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/357262_a_358591]