2,090 matches
-
o regret. Într-un tîrziu (după ce am dat concurs după concurs: de arhivar, de bibliotecar, de muzeograf și reușeam pe locul al doilea, fără loc adică), am obținut un post la o librărie de cartier. Eram și femeie de serviciu (măturam, spălam geamuri), și șef. Vindeam valize și poezie, ascuțitori și Kant. După eveniment '89, Kent și seturi de bikini. M-am eliberat și de-acolo. În februarie 2001, am ieșit la pensie. De-atunci, trăiesc cîte o săptămînă, cîte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nas ca pe nătăfleții tăi? Nici prin gînd nu mi-a trecut, Delfinașule, numai că ambiția unei femei nu-i suficientă în asemenea situații. Asta intra în conflict cu principiile sale, reia Gulie, dacă ar fi fost cazul ar fi măturat cu ea pe jos, ar fi transformat-o într-o cîrpă, într-un preș. Oohhh, uuhhh, puțin mai într-o parte, știa să negocieze, o ducea capul, ăsta a fost momentul psihologic, orgasmul, o ținea pe a ei cu o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
jornalul” până adormea cu el pe piept, iar Va era supărat că lui nu-i dădea nici o foaie pentru a face „avionuri” ori pentru a o face bucăți din ce În ce mai mici, spre supărarea bunicii Ileana și a Anetei care trebuia să măture cu grijă. În acea iarnă Împlinise cinci ani, ningea așezat și atenția sa a fost atrasă de zgomotele de la ușa de afară, mai multe persoane Își scuturau hainele și Încălțările pline de omăt și intrau În casă ca niște obișnuiți
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
om hâtru i-a spus ... așa. Nu are nicio legătură cu cei cu coadă. Vorbele tatălui său au avut darul să-l deconecteze pe Valerică de la starea de teamă și melancolie dureroasă și cum acesta nu putea rămâne deconectat, a măturat cu privirea de aproape și până departe, priveliști necunoscute. Pe stânga, drumul era mărginit de o pădure Încă verde, tânără sau Întinerită, pentru că era mai deasă și mai joasă ca pădurea de la Poiană, acolo unde sufletul său Încă va mai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
fel după „băietu ista nou peici” dar crezând că vine cu vaca de la veterinar l-au lăsat În pace. S-a Întors după o oră, a găsit toate treburile puse la punct și, În timp ce Marinița „hăcuia”pentru rățuștele mărișoare, Va mătura ograda cu târnul și căra gunoiul. Când au considerat că și-au terminat treburile, au mers În casă și au mâncat lapte cu mămăliguță și două ouă făcute scrob. Bomboanele erau terminate de multă vreme. Au dat amândoi muștele afară
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
căra gunoiul. Când au considerat că și-au terminat treburile, au mers În casă și au mâncat lapte cu mămăliguță și două ouă făcute scrob. Bomboanele erau terminate de multă vreme. Au dat amândoi muștele afară din odaie, fata deja măturase și așternuse paturile. Va era stăpânit numai și numai de un singur gând, cum să ajungă prin locurile de curând vizitate și să mai simtă starea de ... „prostii frumoasî”! S-a dat pe lângă Marinița, a vrut s-o sărute așa cum
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
tot căutând prin cărțile vechi, / Prin înțelepte proverbe străbune, / Răspunsul e simplu pentru oricare om: / țării îi lipsește un brav domnitor! // Așa că, Români, la luptă porniți, / Afară cu tot ce e putred și rău / Și haideți în chip democratic, / Să măturăm țara de tot ce-i sălbatic!“ (Pentru toți românii) Poemele de dragoste par scrise, și ele, de un poet fără talent din prima jumătate a secolului XIX: „Revino, nobilă făptură, / Întoarce-te, mai dă-mi o gură: / Să-mi stingi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mișca din toată carnea, era greu să dai la coarbă, râșnița era strânsă la mic: crupe pentru puișori, pentru rățuște, pentru sarmale. Hai mă, am zis să aduci o căldare! curg grăunțele pe jos și mă pune tat-tu să mătur. Tata te pune în fân ca pe cloșcă, am văzut. Tata nu te bagă în casă, casa este a lu mama și patul este a lu mama. Mama vine peste 10 zile, mama mea nu o sa moară, vine. Știu eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
doi, unu, dooooooooi... 38. Luați-l de aici! La balamuc cu el! Crucea mamei lui de nebun! Cine dracu l-a adus pe ăsta în armată? Uite ce față are, ce meclă descompusă, parcă-i coborât din copac! Ștergeți sângele, măturați cioburile, spurcatul naibii! E schizofrenic, tovarășe sergent! Belește ochii a străin, e absent. Bă, ne auzi? Ce-i cu tine? Ai luat-o pe arătură? Trezește-te! Scoate cureaua și leagă-i mâinile, soldat, să-l facem pachet și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
copii, se masturbează ore în șir când trec puștii la grădiniță pe sub fereastră, ieri a primit mentosane de la o infirmieră, le împărțea câte 4, câte 6, câte 8: "Fetițele tatii cuminți, fetițele tatii frumoase, prințesele tatii..." Blonda cu halatul galben mătură frunzele: "Fluturi în cer, fluturi pe pământ, fluturi în icoană, insectarul meu așteaptă să vină toamna ca o mântuire. Părinte, să bată clopotele până se scutură toți copacii..." De o săptămână cântă prohodul, bate metanii, face cruci pentru "suflete veștede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bulgăre de cenușă, apoi să-l ascund în neputința unui om de zăpadă. A trecut vremea plânsului în icoană, a fericirilor amânate, vremea confortului burții de măr a trecut, doctore. Noi avem lumea noastră, cu voi suntem cât să ne măturăm urmele. Domnule doctor, mai încearcă, uite, mă ofer cobaiul tău aceste trei zile cât mai rămân la balamuc. Luni l-ai chemat pe tata să semneze pentru mine: tu ești expeditorul, iar el destinatarul, eu un banal colet peste care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
decupaj al edenului. La marginea întunericului, puțini se încumetau să bată de două ori. Pe câte o bordură de lumină, sub grinzile cerului, liliecii făceau echilibristică. Ghearele spintecau razele lunii, viscol cu îngeri blonzi la fereastră. Dumnezeu, în postul Paștelui, mătura cerul de stele, mamiferele își ancorau zborul de alt cer. Dumnezeul nebunilor, închide ochii cât să înfigem pioneze în tavan! La noapte întunericul va ermetiza uterele cimitirelor, visele vor despleti curcubeul ca pe o fata morgana în călduri. Pe scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ascunzînd decît dezvelind stelele. O tăcere de Început de lume, o necuvîntare de cer În așteptare se boltea peste fire. Nu Silviu Ruba fu cel ce dădu vestea, ci fătul. Intrase Înainte de șase dimineața, ca de obicei În sărbători, să măture biserica În așteptarea slujbei de Ziua Schimbării la Față... Și o văzuse pe Sfînta Fecioară cu Pruncul În brațe, tocmai Înfățișarea din icoană, „umblînd, spunea el, pe dinaintea altarului“. Scăpase mătura din mînă și o luase la fugă spre casa parohială
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Ham, provenea de la o putere străină: el a fost introdus în arcă împotriva voinței Mamei de sus. Îngerii au aranjat totul pentru ca lucrurile să se petreacă în acest fel. Pentru că, zic ei, îngerii aflaseră că întreaga lor seminție va fi măturată de potop, și ei l-au introdus într-ascuns pe acest Ham despre care am amintit, pentru ca el să mântuiască neamul cel rău creat de ei. Iată motivul pentru care au luat naștere uitarea și înșelătoria printre oameni, înclinațiile dezordonate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dar în viață : așa cum promiseseră, veniseră de Crăciun. Să împodobească bradul. Într-un târziu , lângă foc, povestiseră cum s-a întâmplat cu furtuna, cum fuseseră zvârliți de valuri încoace și încolo, fără să vadă nimic decât furia mării, și cum, măturați de zidurile de apă care năvăleau de peste tot pe corabia care se răsucea în loc, apăruse un bătrân de nu se știe unde, cu barba înspicată și pletele albe, sprijinindu-se într-o cârjă mai înaltă decât el, care stătea drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mai rămăseseră dintr-însa decât fărâme mici, colorate, care încă se mai țineau una de alta, de ger. Odată cu primăvara, au venit și puhoaiele de pe munte. Locul pietrei era acum o spărtură largă, prin care a năvălit apa și a măturat satul, copacii, gospodăriile frumoase, a înecat drumul... După aceea, oamenii au făcut alt dig, dar meșteșugul pietrarilor de demult se uitase. Așa cum vedeți, digul trebuie acum întreținut în fiecare an, ca să ne bucurăm de liniște și siguranță la adăpostul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
marea avea dreptul să fie liberă, nu-i așa ? Dacă vroia, putea să te înece, și pe tine, și pe tata, doar ea e cea mai puternică de pe aici. Iar dacă vrea, poate chiar acuma să se ridice și să măture totul în cale, și țărmul unde stăm acuma, și satul tău și tot ce-i iese-n cale, până la munți, nu-i așa ? Dacă e mare și puternică, e liberă să facă tot ce poftește, fără să-i pese nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de lângă fereastra cu geamuri murdare și la rafturile rudimentare pe care zăceau teancuri de dosare așezate alandala, fiindcă sfatul popular nu avea prevăzut în statul de funcțiuni un post de arhivar, și se limită să observe că nu se mai măturase cam de mult pe acolo. Ia cheamă-l încoace pe Fane, cu o mătură! strigă vicepreședintele la cineva din curtea sfatului și peste trei minute în încăpere se înființă prompt numitul Fane, un țigan tânăr și îndesat, cu un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în orice moment, Ciprian care nu a renunțat la ideea de a-i însoți. E o noapte fără lună, foarte puțin luminată doar de zăpadă. Clopoțeii de la grumazurile cailor sunt muți, la fel ca și omul care strunește bidivii. Zăpada măturată de vânt a lăsat pe alocuri întinderi curate ca palma prin care sania alunecă scrâșnind. Omătul spulberat s-a adunat în troiene cu forme ciudate care barează din ce în ce mai des drumul. Cei trei bărbați se înarmează cu lopețile ascunse sub jilț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu procurori... Se vorbește că Pantelimon, când a aflat de venirea aistui domn Cotescu la Oprișeni, și-a slobozit ciobăneștii în voie în toată ograda. Numai ce a pătruns în interior, că dulăii au și tăbărât asupra lui... și au măturat cu nepoftitul întreaga bătătură, timp în care i-au cercat și grumazul. Într-un târziu a apărut Pantelimon care l-a salvat pe oaspetele nepoftit, apoi a fixat plăcuța Câine rău pe stâlpul porții, și-a pus pușca în spinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
asta nu se mai petrece ca pe vremea voastră... Măi coptilă! Tu mă înveți pe mine? Adică cum vine asta? A ajuns oul mai cuminte decât găina! Vezi că poate ne aude tătâne-tu și te umple de posoacă și mătură ograda cu tine înainte de a te îmbrânci în uliță! Controlează-te, plodule! Bine, mamă! De-amu n-ai să mă mai vezi... și a trântit poarta în urma ei. În uliță, surpriză cât roata morii! Tata Constantin venea agale către casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
spirit chiar așa spusese, spirit că un spirit atât de inteligent și talentat ca mine rar se ivește pe lume nu numai în acest cartier deosebit în care avusesem fericirea să mă nasc și să locuiesc, în care strada era măturată festiv, de două ori pe an, ci chiar și în lumea largă. Când îți punea Nineta o ștampilă de om deștept și rar, așa era; nu-ți putea lua nimeni ștampila asta de pe frunte. Tot în frageda pruncie am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să ajung ca Vasile Fotea... Pentru că, zic eu pe nerăsuflate, toți copiii spun că nea Tony este cel mai deștept din școală. Nu se poate să n-o știe și pe asta... Tony, care arăta ca și cum se aștepta să-l măture uraganul Donna, cu doi de n, a respirat lung, așa cum făceam noi la ora de gimnastică, după ce profesorul ne alerga ca pe niște iepuri. Detectivul și-a luat încă o porție de pradă din podoaba capilară și s-a repezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
roșu ca să-mi țină și atunci de frig. Iar frigul îl voi simți ca pe un zvâcnet amorțit. Dincolo de armonie este turnul în care individul simte. Norii curgeau din cer într-un potop de lacrimi. O vântoasă era pornită pe măturat copacii. Luz Maria, Lucecita. Când cade ploaia mocănit, picăturile una câte una se adună în ochiuri de apă. Griul uniform din jur le ține de urât. Plâng norii bătuți de vânt, vine gheața bătută de ape, țipă piatra de frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
noastre. Și, când destinul făcea ca drumurile noastre să se intersecteze schimbam câteva replici și numai atât. În zorii unei zile de sâmbătă trecui prin fața casei mele. Casa o găsii îngrijită, văzui flori, panseluțe și petunii proaspăt plantate, aleea fiind măturată și curată, totul avea un aspect îmbucurător. Trandafirii roșii erau mari și proaspeți. Mă strecurai în casă și o văzui pe Elizabeth. Aceasta mă îmbrățișă cu tandrețe și exuberanță. Irin, scumpa mea, pe unde ai umblat? Cum putuși să pleci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]