KorAP: Find »[drukola/base=mașa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...23 >

562 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392

farfurii. După câteva zile, mirosul de scrumbie și castraveciori s-ar fi evaporat sau s-ar fi amestecat cu celelalte mirosuri din dulap, iar izul lui neplăcut s-ar fi atenuat de la sine. În prezența musafirului venit din altă galaxie, Mașa n-ar fi dorit să apară ca o femeie neglijentă și murdară. - Cum la nimic? făcu ea, cu farfuria gata-gata să-i lunece din mână. - Chiar la nimic, spuse vizitatorul. - Dacă nu vă folosește la nimic, atunci pentru ce mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
acest al treilea sex nu ne folosește la nimic și totuși Întreaga noastră existență este legată de el. Aparent nu ne folosește la nimic, e un organ oarecum redundant, dar fără această excrescență oarecum invizibilă, noi, cum să-ți explic, Mașa, spuse el, n-am fi noi, ci... E un fel de organ social, chiar politic, conchise el. - Cum așa, politic? spuse În glumă gazda. Doar n-o fi prim-ministru sau președinte de stat? - Cam așa ceva, spuse Extraterestrul. Ba chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
la nimic În sens de necesitate fiziologică, dar ne este de folos din punct de vedere ideologic și spiritual. Fără el nu ne-am fi putut constitui ca stat... Într-un alt timp, cuvântul „stat“ ar fi adus-o pe Mașa În stare de muțenie. Acum Însă vremurile se schimbaseră și Mașa auzind de guvern, de constituție, de parlament, de stat, izbucni În râs. - Te pomenești că statul ăsta al vostru, spuse ea printre hohote de râs, se ascunde Într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
folos din punct de vedere ideologic și spiritual. Fără el nu ne-am fi putut constitui ca stat... Într-un alt timp, cuvântul „stat“ ar fi adus-o pe Mașa În stare de muțenie. Acum Însă vremurile se schimbaseră și Mașa auzind de guvern, de constituție, de parlament, de stat, izbucni În râs. - Te pomenești că statul ăsta al vostru, spuse ea printre hohote de râs, se ascunde Într-un prohab? Te deschei la fermoar și iată, apare statul, continuă ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
ea printre hohote de râs, se ascunde Într-un prohab? Te deschei la fermoar și iată, apare statul, continuă ea. Tragi fermoarul și statul se retrage cuminte la locul lui și Începe să toarcă alene, ca un motan pe cuptor. Mașa nu-și putea explica de unde Îi veneau asemenea imagini. Cuvinte suculente izvorau nesecat din gura sa, aproape fără voia ei, făcând-o să chicotească după fiecare silabă rostită. Un râs cristalin Însoțea fiecare sintagmă, fiecare cuvânt spus nelalocul lui, astfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
sintagmă, fiecare cuvânt spus nelalocul lui, astfel că vorbirea Mașei devenea cât se poate de plăcută. Seducătoare chiar. În plus, acest râs o incita și mai tare, o aducea Într-o stare de surescitare vecină cu isteria. De mult timp Mașa nu mai râsese atât. Simpla prezență a Extraterestrului o făcea să uite pe moment de toate necazurile și să se simtă În largul ei. Oaspetele, În schimb, se manifesta destul de ponderat. Gusta giumbușlucurile Mașei, și nu prea. - Nu glumi cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
se simtă În largul ei. Oaspetele, În schimb, se manifesta destul de ponderat. Gusta giumbușlucurile Mașei, și nu prea. - Nu glumi cu asemenea lucruri, spuse Extraterestrul. De-ai ști ce se Întâmplă acolo sus, te-ai Îngrozi. Ai văzut tu, vreodată, Mașa, un tablou electronic de comandă la o mare uzină? - Am văzut la televizor... Numai ceasuri și butoane. „Bine că nu a dat cu ochii de el babulea, altfel cine știe În ce bucluc ar mai fi intrat“, gândi ea. - Numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
zise Extraterestrul, consultându-și o agendă cu coperți verzi, pe care o scoase din geanta sa diplomat așezată sub taburet. Câț, făcu el, alungând motanul negru care Încerca să se i urce din nou pe genunchi. Ia-l de aici, Mașa. Nu-mi plac motanii. Seamănă cu diavolii și au un caracter pervers. - Visarion, se răsti Mașa la motan, lasă oaspetele În pace. Ia treci la locul tău pe canapea! Motanul Își desprinse ghearele din genunchii Extraterestrului și, mieunând mieros, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
diplomat așezată sub taburet. Câț, făcu el, alungând motanul negru care Încerca să se i urce din nou pe genunchi. Ia-l de aici, Mașa. Nu-mi plac motanii. Seamănă cu diavolii și au un caracter pervers. - Visarion, se răsti Mașa la motan, lasă oaspetele În pace. Ia treci la locul tău pe canapea! Motanul Își desprinse ghearele din genunchii Extraterestrului și, mieunând mieros, se lipi de fusta Mașei. - Dacă ar fi după mine, aș spânzura toți motanii din lume de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
trebuie să avem milă de aceste lighioane malefice, spuse Extraterestrul. Dar uite, continuă el, din pricina motanului era cât pe ce să uit să-ți spun un lucru extrem de important. Deci ce spuneam, Mașenca? - Vorbeați despre nu știu ce tablouri de comandă, spuse Mașa. - A, făcu Extraterestrul. Mi-am adus aminte: ce ai văzut la televizor e un fleac. Să vezi cum atârnă ceasurile la noi: unul lângă altul. Unul lângă altul. Ciorchini-ciorchini. Și ce crezi că reprezintă fiecare ceas? Fiecare ceas reprezintă cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
unul lângă altul. Unul lângă altul. Ciorchini-ciorchini. Și ce crezi că reprezintă fiecare ceas? Fiecare ceas reprezintă cel de-al treilea sex. - Mai adineauri ați zis că reprezintă altceva și m-ați făcut să râd. Ce fel de ceas? chicoti Mașa. - Da, un fel de ceas, spuse Extraterestrul. Ceasurile se află În afara noastră. Fiecare ceas Își are locul lui pe tablou. Și atunci când intră În contact cu un aparat străin, În societate apar anumite perturbații. Ritmul nostru biologic este determinat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
societate apar anumite perturbații. Ritmul nostru biologic este determinat de conexiunile care se produc În sistem. Și nu numai ritmul biologic, ci și cel social. Extraterestrul Își mai turnă un păhărel din șâp, Îl dădu peste cap, apoi continuă: - Dragă Mașa, eu am venit aici Într-un anumit scop. Am o misiune grea. Port după mine În această geantă - și Extraterestrul arătă cu degetul spre geanta sa diplomat - toate instrucțiunile codificate În formule matematice atât de complicate, Încât nimeni nu le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
produce mari dereglări psihice și sociale. Ce frumoasă ar fi viața pe pământ, dacă n-ar exista bărbați, Mașenca! N-ar mai fi războaie. N-ar mai fi revoluții. Și nici atâta mizerie și isterie În fiecare familie. Gândește-te, Mașa: În fond, ce reprezintă bărbatul? Din ce este alcătuită viața lui? Șaizeci la sută din timpul său bărbatul și-l petrece la cârciumă. Restul timpului și-l ocupă cu alte porcării: războaie, politică, desfrâu etc. Mașa Îl asculta Încruntată. Vizitatorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
fiecare familie. Gândește-te, Mașa: În fond, ce reprezintă bărbatul? Din ce este alcătuită viața lui? Șaizeci la sută din timpul său bărbatul și-l petrece la cârciumă. Restul timpului și-l ocupă cu alte porcării: războaie, politică, desfrâu etc. Mașa Îl asculta Încruntată. Vizitatorul avea dreptate. Toți bărbații erau niște descreierați. Dacă nu-și pierdeau timpul pe la cârciumă, umblau după fuste sau se apucau de politică. Ceea ce era și mai rău. Dacă până și un pârlit ca fostul ei soț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
toate femeile de pe glob ce ar trăi, să zicem, În anul 2026, pierzând doar opt sute de milioane de spermatozoizi, acel procent de zece la sută, atunci spune-mi, te rog, dragă Mașenca, la ce v-ar mai trebui ceilalți bărbați!? Mașa Îl privi din nou cu suspiciune. Desigur, oaspetele o punea la Încercare. Probabil Înșirase toate aceste bazaconii ca s-o vâre În cine știe ce Încurcătură... - Da, Într-adevăr, spuse oaspetele, am vrut să te pun la Încercare. Să văd ce gândești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
punea la Încercare. Probabil Înșirase toate aceste bazaconii ca s-o vâre În cine știe ce Încurcătură... - Da, Într-adevăr, spuse oaspetele, am vrut să te pun la Încercare. Să văd ce gândești despre bărbați... - Și ce gândesc? Îl sfidă cu privirea Mașa. Extraterestrul se eschivă. - Adevărul e pe undeva la mijloc, zise. Bărbații nu sunt chiar așa de răi cum par. La drept vorbind, lumea se duce de râpă din pricina femeilor. „Dați Întotdeauna vina pe femei. Orice porcărie ați face, tot femeia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Adevărul e pe undeva la mijloc, zise. Bărbații nu sunt chiar așa de răi cum par. La drept vorbind, lumea se duce de râpă din pricina femeilor. „Dați Întotdeauna vina pe femei. Orice porcărie ați face, tot femeia e devină...“, gândi Mașa. Cu fața Îngândurată, femeia privi luna plină ce se Înălța deasupra casei vecinului, privi mesteacănul de peste drum ce se legăna alene În noapte, privi și cumpăna fântânii ce scârțâia ușor, apoi Își plecă Îngândurată genele, contemplând cizmele de cauciuc ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
ușor, apoi Își plecă Îngândurată genele, contemplând cizmele de cauciuc ale Extraterestrului mânjite de un glod albastru, extraplanetar, și spuse, tărăgănându-și vorbele: - Poate că totuși folosesc și ei la ceva, că altfel de ce-ar fi fost creați? Și Mașa Își aduse aminte de primul bărbat ce pătrunsese În viața ei. Își aduse aminte de cizmele sale mânjite cu borhot. - Văd că, de oriunde ar veni, bărbații poartă cizme, conchise Mașa și fața i se destinse Într-un zâmbet blând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
că altfel de ce-ar fi fost creați? Și Mașa Își aduse aminte de primul bărbat ce pătrunsese În viața ei. Își aduse aminte de cizmele sale mânjite cu borhot. - Văd că, de oriunde ar veni, bărbații poartă cizme, conchise Mașa și fața i se destinse Într-un zâmbet blând. - Nu zâmbi, Mașenca, spuse Extraterestrul. Nu râde de cizmele mele. Le-am Încălțat mai mult de pamplezir, ca să fiu În pas cu vremea. Cizmele mele sunt nimica toată față de cizmele ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
zâmbet blând. - Nu zâmbi, Mașenca, spuse Extraterestrul. Nu râde de cizmele mele. Le-am Încălțat mai mult de pamplezir, ca să fiu În pas cu vremea. Cizmele mele sunt nimica toată față de cizmele ce au intrat În viața ta. Gândește-te, Mașa, ce-au făcut toți acești bărbați din tine! Au coborât din tanc, s-au dat jos de pe tractor, au intrat În viața ta intimă, s-au șters de trupul tău ca de un preș și, după ce ți-au lăsat toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
se poate de curate. Apoi am să-ți mai spun un lucru: prin natura mea, eu sunt o ființă delicată. Și dacă vrei să mă crezi, știu să mă port cu femeile. Am să mă port frumos și cu tine, Mașa, te rog să nu uiți. Eu sunt Dumnezeul tău. Ziua a doua. Dimineața „Eu sunt Dumnezeul tău“, repeta neîncetat Mașa cuvintele pe care musafirul ei venit din alte lumi i le spuse Înainte de culcare. „Ce mai Dumnezeu, murmura ea. Te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Și dacă vrei să mă crezi, știu să mă port cu femeile. Am să mă port frumos și cu tine, Mașa, te rog să nu uiți. Eu sunt Dumnezeul tău. Ziua a doua. Dimineața „Eu sunt Dumnezeul tău“, repeta neîncetat Mașa cuvintele pe care musafirul ei venit din alte lumi i le spuse Înainte de culcare. „Ce mai Dumnezeu, murmura ea. Te uiți la el și Îți vine s-o iei la fugă... Cine a mai văzut un Dumnezeu care să poarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
vorbească În dodii, despre credință, despre stat, despre sex sau despre alte bazaconii; și, În afară de aceasta, să mai Înceapă să te și te pipăie pe sub fustă, profitând de Întuneric...“ Conversația cu Extraterestrul avusese darul s-o tulbure din cale-afară pe Mașa. „Poate că a vrut să mă pună la Încercare, Își spuse ea. Și eu ce-am făcut? L-am luat peste picior. Oare Mântuitorul nu a venit să propovăduiască printre oameni, luând Înfățișarea unui om cât se poate de obișnuit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
prosterneze Dumnezeu? În fața cui să cadă În genunchi? În fața lui Însuși? N-ar fi acesta un semn al unei exagerate iubiri față de sine? N-am avea de-a face cu un Dumnezeu cam iubitor de sine?“, continuă să se frământe Mașa. Întrebările se Învălmășeau În capul ei. Formau un adevărat vârtej. Nu scăpa bine de una, când locul ei Îl lua alta. Erau asemenea unui stol de ciori ce se rotesc seara deasupra unui câmp proaspăt arat. Oare cine o inspira

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
astfel? Nu cumva oaspetele străin, care sforăia acum pe canapea? Gândurile ei nu cumva erau gândurile pe care i le insufla el, tocmai ca să-i sucească mințile și s-o Împingă spre necredință? De ce astfel gânduri n-o frământaseră pe Mașa până acum? În Întrebările pe care și le punea, erau cuvinte și sensuri pe care nu le Înțelegea? De unde Îi veneau ele? Nu cumva dintr-un cap străin, care până mai adineauri viețuise Într-o altă galaxie? „Să nu ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]