1,613 matches
-
spre biruința oștirii de căpetenie, precum se va dovedi mai pre urmă. În prima linie a ordinei de bătaie Mihail puse tocmai pe alanii și turcomanii aceștia, sub comanda bulgarului Bossilas; în centru, pe care îl comanda marele primicheriu, erau macedonenii și trupele aduse din răsăritul asiatic de cătră Teodor, unchiul împăratului, iar linia dindărăt se compunea din români, din voluntari și din alte strânsuri mai mici. Mihail însuși, căruia-i stăteau în ajutor frate-său despotul Constantin și marele păharnic
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
NIPR Nucleul de Initiațivă Proletară Revoluținară NPR Nucleul Proletar Revoluționar NPT Tratatul de Neproliferare a Armelor Nucleare NR Nucleele Revoluționare Germania NSG Nuclear Suppliers Group NTA Nucleele Teritoriale Antiimperialiste OAS Armata de Eliberare OED Oxford English Dictionary ORIM Organizația Revoluționară Macedoneană PIRA Adevărata Armată de Eliberare Irlandeză RAF Facțiunea Armată Roșie Germania RBR Războiul bazat pe rețea RMA Revoluție în domeniul militar SALT Strategic Arms Limitation Talks SET Echipa de Securitate Electronică SL Sondero Luminoso SApN Sistemul Apărării Naționale SNPCT Sistemul
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
u]mnezeu cu gândul și cumu au căzutu dinu ceriu de s-au făcutu din înger luminatu, de s-au făcutu dracu. Adaug faptul că, în diferite variante, tema este atestată și în folclorul altor popoare din estul Europei : sârbi, macedoneni, bulgari, ruteni, ucraineni, letoni etc. (5, II, p. 73). „Prototipul apocrif” propus de N. Cartojan conține într-adevăr majoritatea motivelor cuprinse în colinda românească. Dar din scenariul colindei, care prezintă anumite diferențe de fond, de formă și de structură față de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
orală. Dar, mai probabil, este vorba de o interpretatio operată de Victor Aurelius, cu scopul de a-l discredita pe împăratul de origine „barbară”, care ar fi avut „obrăznicia” de a- și fi comparat destinul cu cel incomparabil al eroului macedonean. Această a doua soluție pare a fi mai credibilă, având în vedere și faptul că Victor Aurelius (care și-a scris cartea în jurul anului 360) a fost probabil influențat de prima traducere în limba latină a Alexandriei (Historia Alexandri Magni
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
spunea : „Nu te omorâm noi, ci mălaiul ăsta” și brusc, fără să aștepte un răspuns sau să schițeze un gest de șovăială, zdrobea capul bătrânului cu un fier de plug. Practici rituale similare sunt atestate și la sârbi, muntenegreni și macedoneni ; aceștia din urmă îi decapitau cu secera pe bătrânii neputincioși (46, p. 204). Deși exemplele sunt multiple, mă opresc aici și trec la alt tip de posibile argumente. Am văzut în legendele hagiografice refe- ritoare la Sf. Ilie, în cele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
grecii dispun de biserică și de școală. Ar fi de ajuns să se închiză aceste școli și aceste biserici pentru a reduce la nimic elementul grec și a-l vedea contopit și absorbit de elementul român, care constituie fondul populațiunii macedonene. Pentru d. Pencovici elementul grec, care e elementul indigen, nu are dreptul de-a exista în țara sa natală sau nu trebuie să existe decât pentru a augmenta, prin superioritatea civilizației lui, prestigiul și gloria numelui român. Nu e destul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
depopularea unor zone românești destul de Întinse din Austro-Ungaria”. Același punct de vedere fusese exprimat și Înainte de Primul Război Mondial, atunci cînd se recunoștea că la Începutul ultimului deceniu al secolului al XIX-lea, În SUA se aflau puțini basarabeni, bucovineni, macedoneni și evrei din România, În comparație cu țăranii din Transilvania și Banat, dar că „pe la 1900 aproape nu mai era oraș mai Însemnat din care românii să lipsească”. Așadar, opiniile specialiștilor converg către convingerea că, la sfîrșitul secolului al XIX-lea, românii
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
apelor noastre limpezi, a razei de soare strălucitoare de la noi”. Nu am mai Întîlnit undeva această cifră. În ea, dr. N. Lupu Îi includea, evident, pe toți cei care se aflau atunci În America, dar emigraseră din România: români, evrei, macedoneni și persoane aparținînd altor etnii. În mod sigur, el nu inventase această cifră, cu atît mai mult cu cît textul În care o inserase urma să fie publicat Într-un cunoscut ziar ce se adresa tocmai celor 1.500.000
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
exarhatul bulgar, ce cuprindea Dobrogea și orașul Niš cu Împrejurimile. Cazul Albaniei. Și aici se Întîlnește un naționalism de superioritate. Albanezii sînt descendenți ai vechiului popor ilyr, care era Înrudit cu alte populații din zonă, cum ar fi pelasgii sau macedonenii, ceea ce i-a făcut pe naționaliști să privească istoria popoarelor din jur ca propria lor istorie. Populația albaneză este un caz special În zonă, Întrucît s-a convertit la islamism. Aceasta i-a făcut să obțină mai ușor demnități În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
, Mihail (4.X.1910, Găești - 12.II.1983, Găești), eseist. Era al patrulea copil în familia lui Theodor Ilovici, macedonean de origine. A urmat școala primară și liceul la Găești, avându-i profesori pe Șerban Cioculescu și Vladimir Streinu. Este licențiat al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București (1933). Student, debuta în 1930 cu versuri în revista
ILOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287528_a_288857]
-
Anei Blandiana. I. traduce și selectează în colaborare cu Dumitru M. Ion numeroase scrieri, alcătuind antologii, în special din literaturile de sorginte sud-slavă. De altfel, în 1986 primește, împreună cu Dumitru M. Ion, Premiul „Pana de aur” pentru traducerile din literatura macedoneană. SCRIERI: Neîmblânzită ca o stea lactee, București, 1974; Cu împrumut, mireasma tinereții, cu gravuri de Marcel Chirnoagă, București, 1975; Dogoarea și flacăra, București, 1977; Tirania visului, I-III, București, 1982-1993; Ephemeris, București, 1987; Makedonski molirvi - Rozariu macedonean, ed. bilingvă, Skopje
ILICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287514_a_288843]
-
traducerile din literatura macedoneană. SCRIERI: Neîmblânzită ca o stea lactee, București, 1974; Cu împrumut, mireasma tinereții, cu gravuri de Marcel Chirnoagă, București, 1975; Dogoarea și flacăra, București, 1977; Tirania visului, I-III, București, 1982-1993; Ephemeris, București, 1987; Makedonski molirvi - Rozariu macedonean, ed. bilingvă, Skopje, 1996; Scara la cer, I, postfață Eugen Simion, București, 1997; Tirania visului - The Tyranny of Dream, ed. bilingvă, tr. George Grigore, București, 1999; Sonete imperfecte, pref. Dumitru Micu, București, 2003; Violet, pref. Octavian Soviany, Botoșani, 2001; Poemul
ILICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287514_a_288843]
-
M. Ion); Petar Boșkovski, Așternutul de spini, Cluj-Napoca, 1988 (în colaborare cu Dumitru M. Ion); Traian Petrovski, Cheia vieții, București, 1989 (în colaborare cu Dumitru M. Ion); Mile Nedelkoski, Eretikon-Eretikon, București, 1989 (în colaborare cu Dumitru M. Ion); Falanga. Lirică macedoneană, Chișinău, 1990 (în colaborare cu Dumitru M. Ion); Branko Țvetkoski, Adiere de molitvă, București, 1995. Repere bibliografice: Ștefan Aug. Doinaș, „Neîmblânzită ca o stea lactee”, LCF, 1975, 27; Piru, Poezia, II, 521; Barbu, O ist., 445; Ulici, Prima verba, I
ILICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287514_a_288843]
-
Lambros Fotiades, Neofit Duca și Vardalah, protosinghelul preda limba greacă în perioada de după 1821 în Muntenia, în familiile unor boieri români. El gândea și scria curent în greacă, de la însemnări la jalbe adresate stăpânirii. În 1826 traducea scrierea lui Vasile Macedoneanul către fiul său, Leon Filosoful, pe care o folosea la orele de greacă. Un manuscris al său cuprindea o introducere la o Gramatică elinească, cu text bilingv, româno-grec, iar din Darvari traduce Hristoitia, volumul I (text bilingv), după un intermediar
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
271, 273-276. Lupu, v. și Ștefăniță ~, Vasile ~. Lupul, Ioan 361, 362. Lusters, familie 219. Luxemburg, Roza 420. Lye, Trigve (Lie Trygve) 192, 197. Lyotard, Jean François 492. Macarie, episcop rus 229. Macartney, C. A. 245, 246. MacDonald, Charles B. 421. Macedoneanul, v. Vasile ~. Macedonschi, Dimitrie 483. Macedonschi, Pavel 483, 485. Machedon, Alexandru 132. Maecii 477. Magor 66. Maior, Gh. 241. Maiorescu, Titu 170-173, 176, 179, 381, 513. Mako 304. Malaparte, v. Suckert. Malia, Martin 413, 422. Malíř, Jiří 375. Mamina, Ion
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Vardalah 131, 132. Varii 477. Varjassy, Lajos 304, 311, 316, 320, 321.. Varlaam, mitropolit 109, 113, 114. Vârnav Liteanu, Al. 173. Vasilco, Alexandru 361. Vasilco, Gheorghe 361-363. Vasilco, Nicolai 372, 373. Vasile Damian, logofăt 109. Vasile Lupu 112, 122. Vasile Macedoneanul 131. Vasile Ureche 111. Vasilescu, Mircea 493, 498. Vasilescu, Veronica 119. Vassermann 319. Vászony, Vilmos (Weiss) 307, 316, 317, 331. Vașcanu 450. Vâșinski, Andrei Ianuarievici 274, 275. Vázsonyi 304, 316, 317, 321. Văcărescu, Iancu 131, 132. Văcărescu, Ienăchiță 132. Văduva
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
târziu la războiul din 1916-1918. Va consemna aceste experiențe în volumele Amintirile unui fost holeric (1914; Premiul Academiei Române) și Prin viroage și coclauri (1922). În 1940 și 1941 funcționează ca ambasador la Atena, preocupându-se, printre altele, de drepturile românilor macedoneni. A făcut parte din mișcarea legionară și, condamnat de regimul comunist în 1949, își sfârșește zilele în închisoare. Pasionat de cunoașterea trecutului, G. întreprinde călătorii în țară și în străinătate, răscolește arhive și biblioteci, vizitează muzee și monumente de artă
GANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287164_a_288493]
-
DRUMEȘ, Mihail (pseudonim al lui Mihail Dumitrescu; 26.XI.1901, Ohrida, Macedonia - 27.II.1982, București), romancier și dramaturg. Este fiul sârboaicei Despina (n. Gero) și al meseriașului macedonean Vasile Dimitrie (devenit Dumitrescu după ce s-a stabilit în România). Era elev la liceul din Balș când scotea o revistă școlară, „Licăriri” (1915-1916), în care publica versuri și proză semnate Mihai V. Demetrescu. După război, își continuă studiile la Craiova
DRUMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
A debutat în 1960 în ziarul „Făclia hidrocentralei”, pentru a reveni apoi, în 1962, cu poezie și proză în „Luceafărul” și „Gazeta literară”. A publicat peste șaizeci de volume de traduceri în limba română (din poeți și prozatori armeni, georgieni, macedoneni, sârbi, bosniaci, muntenegreni, turci, chinezi, spanioli) și din limba română în alte limbi, devenind astfel unul dintre cei mai cunoscuți intermediari literari în spațiul balcanic. Poezia, proza și traducerile sale au fost încununate cu numeroase premii naționale și internaționale: Napoli
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
Tașko Gheorghievski, Sămânța neagră, București, 1986 (în colaborare cu Carolina Ilica), Calul roșu, București, 1997; Petar Boșkovski, Așternutul de spini, Cluj-Napoca, 1987 (în colaborare cu Carolina Ilica); T. Petrovski, Cheia vieții, București, 1989 (în colaborare cu Carolina Ilica); Falanga. Lirică macedoneană, pref. trad., Chișinău, 1990 (în colaborare cu Carolina Ilica); ed. Chișinău, 1993; Rade Silian, Zidirea umbrei, București, 1992; Dina Cuvata, Sfânta speranță, București, 1992; Sande Stoicevski, Poezia Despot, București, 1992; Branko Țvetkoski, Adiere de molitvă, București, 1993; Eftim Kletnikov, Poezii
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
Borâlă). Doi frați ai săi, Chiriac și Vasile, sunt atestați la 1673 ca locuitori ai Sucevei, iar unei surori, căsătorită cu un Șerbu, D. îi dăruia pe la 1680 un exemplar al Psaltirii slavo-române. Misira se va fi înrudit cu ramura macedoneană Papară din Galiția, de unde și presupunerile privitoare la o mai îndepărtată obârșie aromână a familiei. Sunt puțin lămurite împrejurările în care D. îmbrățișează cariera ecleziastică: decisiv poate să fi fost însă impulsul celor dintâi înclinații cărturărești. Răzlețe, parvin din epocă
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
mai noi, D. ar fi autorul de fapt al versiunii românești a cronografului lui Kigalas, atribuită lui Pătrașcu Danovici (însoțită, în unele copii manuscrise, de un număr de 26 de „Stihuri predoslovii” și de o traducere din Învățăturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său Leon), precum și al celei dintâi transpuneri în limba română a Istoriilor lui Herodot. Manuscrisul din 1732 conține, de asemenea, Stihurile la luminatul herb a Țărâi Moldovei, ce precedă toate tipăriturile lui D., începând cu psaltirea din 1673
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
cum se obișnuia, de o listă de prenumeranți. O lună mai târziu Vulcan scoate primul număr, în care reia, în bună parte, materia din numărul de probă. Barițiu colaborează cu o povestire, Eroina de la Gaëta, Vulcan dedică un articol românului macedonean Nicolae Jiga, prin al cărui sprijin bănesc se vor acoperi multă vreme deficitele revistei, Aron Densușianu publică versuri, iar Iulian Grozescu, o nuvelă istorică. În cadrul altor rubrici sunt tipărite traduceri din literatura franceză (fragmente din romanul Columba de Al. Dumas
FAMILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286948_a_288277]
-
imperiu. Așadar, istoria Romei este, în ultima sa parte, istoria imperiului creștin, după care va veni apoi sfârșitul lumii. Imperiul Roman este al patrulea și ultimul imperiu din istoria umanității după foarte vechiul imperiu babilonian, după cel cartaginez și cel macedonean. În această periodizare a istoriei umanității, Orosius reia și modifică doctrina celor patru imperii expusă în Cartea lui Daniel și supusă deja mai multor interpretări creștine. Cele patru fiare care, în viziunea profetului, ieșeau din mare, ca și cele patru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
viziunea profetului, ieșeau din mare, ca și cele patru părți ale statuii văzute în somn de Nabucodonosor în prima secțiune, narativă, a cărții biblice, simbolizau cele patru imperii sub stăpânirea cărora trăiseră evreii până în vremea Macabeilor: babilonian, mezic, persan și macedonean. Ulterior, intervenția Romei în istoria evreilor a făcut ca Roma să ia locul macedonenilor și să fie interpretată ca al patrulea imperiu. Chiar și Apocalipsa lui Ioan reia această simbolistică care a durat alte trei secole, până când imperiul a devenit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]