420 matches
-
și "de jure" o considera în continuare Provincia Autonomă Kosovo și Metohia (în ), condusă de ONU în cadrul suveranității statului. Cel mai mare oraș și capitala Republicii Kosovo este Pristina. Kosovo nu are ieșire la mare și se învecinează cu Republică Macedonia la sud, Albania la vest și Muntenegru la nord-vest. Kosovo a fost o parte din teritoriul triburilor traco-ilirice, apoi din Imperiul Român, Bizantin, Taratul Bulgar, Taratul Sârb, si Imperiul Otoman. În secolul al XX-lea a fost împărțită între Regatul
Kosovo () [Corola-website/Science/299627_a_300956]
-
cât anume din suprafața locuită de scordici a fost inclusă în statul lui Burebista. S-au făcut mai multe descoperiri de materiale getice în Iugoslavia. Unele s-au decoperit la nordul Dunării, pe teritoriul Banatului sârbesc, pe teritoriul Șerbiei și Macedoniei. Locuirea geto-dacilor în sudul Dunării răsăritene în spațiul dintre Istru și Haemus este dovedită de descoperirile realizate de arheologii români și bulgari (ex.: așezări și necropole cu tezaur constând în ceramică). Ptolemeu indică drept granița de est a Daciei cursul
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
afirmă că s-a îndrăgostit de amanta (concubina) prietenului său, s-a căsătorit cu ea, și-i aducea daruri care se aduceau doar divinităților. În 340 î.Hr. s-a întors la Stagira, dar nu pentru multă vreme. Pacea impusă de Macedonia cetăților grecești i-a dat prilejul să revină la Atena, unde a înființat propria lui școală - Liceul Lykeion (școala peripatetică), școală ce va rivaliza cu Academia lui Platon. Va preda aici timp de treisprezece ani și își va continua neobosit
Aristotel () [Corola-website/Science/297816_a_299145]
-
în ), oficial Republică (în ) este o țară situată în centrul și sud-estul Europei. Teritoriul acoperă partea de sud a Câmpiei Panonice și partea centrală a Balcanilor. Șerbia se învecinează cu Ungaria în nord; cu România și Bulgaria în est; Republică Macedonia în sud; iar cu Muntenegru, Bosnia și Herțegovina și Croația în vest; granița cu Albania este în disputa. Belgrad, care este capitala și cel mai mare oraș al Șerbiei, este, de asemenea, printre cele mai mari din Europa de Sud-Est
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
puternică. Dialectul pamfilian, vorbit într-o mică zonă a coastei sud-vestice a Asiei Minor și prea puțin păstrată în inscripții, poate fi ori un al cincilea dialect major, sau miceniană cu influențe dorice și străine. Îndelung controversata limbă nativă a Macedoniei antice ar fi putut fi o limbă indo-europeană sau o ramură foarte diferită a limbii grecești nord-vestice, ori încă un dialect major al limbii grecești vechi. Majoritatea sub-grupurilor de dialecte enumerate mai sus aveau subdiviziuni, în general echivalente cu un
Limba greacă veche () [Corola-website/Science/307052_a_308381]
-
decembrie 1844, Mehadia, comitatul Caraș-Severin; d. 14 martie 1922, Mehadia) a fost un Feldmarschalleutnant al Armatei Imperiale și Regale Austro-Ungare, apoi general de divizie în România Mare, director al stațiunii Băile Herculane și arheolog. provenea dintr-o veche familie din Macedonia românească venită pe la începutul secolului al XVII-lea in Banat. Tatăl său a fost locotenentul de grăniceri Nistor Cena. A fost rudă apropiată cu generalul Traian Doda (1822-1895). Cena a urmat mai întâi Școala Militară Grănicerească din Caransebeș și apoi
Nicolae Cena () [Corola-website/Science/307430_a_308759]
-
Război Mondial a transformat din nou Meglenul în teatru de război, locuitorii mai multor sate meglenoromâne fiind evacuați, unii pe teritoriu sârbesc, alții pe teritoriu bulgar, alții pe teritoriu grecesc. Cu ocazia reglementărilor de după război, vlahii ar fi dorit o Macedonie independentă sau măcar autonomă, cu o organizare asemănătoare Elveției, dar nicio țară nu a fost de acord. Pe deasupra, meglenoromânii au ajuns în două state diferite, în Grecia și în viitoarea Iugoslavie, ceea ce a constituit o nouă rupere a comunității lor
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
în 1913. Răsplata promisă pentru aderarea la puterile Axei a fost stabilirea Bulgariei în cadrul frontierelor definite prin Tratatul de la San Stefano. Bulgaria a participat la invazia germană a Iugoslaviei și Greciei, și a anexat Vardar Banovina din Iugoslavia și estul Macedoniei grecești și Tracia de Vest din Grecia. În ciuda presiunii germane, Bulgaria s-a implicat în invazia pe care Germania a înteprins-o împotriva Uniunii Sovietice și nu a declarat războiul acestei țari. Totuși, în ciuda lipsei declaraței de război, Marina bulgară a
Puterile Axei () [Corola-website/Science/302070_a_303399]
-
în Peninsula Balcanică după războaiele ilirice și macedonene. Au cucerit treptat peninsula, transformând Dunărea în granița dintre Republică Română și populațiile barbare de la nord de fluviu. În timpul celui de-al doilea război macedonean , dardanii, care erau aliații românilor, după transformarea Macedoniei în provincie română, aceștia îi vor trădă, devenind inamici ai Romei, nemulțumiți fiind de rezultatul bătăliei de la Pydna, de dezembrarea Macedoniei și de refuzul românilor de-a le îndeplini pretenția anexării Peoniei. Provincia română Macedona a devenit țintă multor atacuri
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
fost aceea că Bulgaria avea să fie împărțită în două provincii autonome, conform unor acorduri ale Marilor Puteri care doreau evitarea creării unui stat mare slav: Principatul Bulgariei la nord și Rumelia Orientală la sud, fiecare cu un guvernator separat; Macedonia, inițial parte a Bulgariei Mari la tratatul de la San Stefano, a revenit sub administrație otomană directă. Muntenegrul a primit orașele Podgorica, Bar, Nikšić și Plav. Rusia a anexat Dobrogea de Nord, pe care a oferit-o României în schimbul Sudului Basarabiei
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
mai frecventă formă de așezare erau așezările întărite de pe dealuri - dar au evoluat forme de artă specific ilire, cum ar fi bijuteriile de chihlimbar și bronz. În timp, ilirii au format o federație de triburi centrată în ceea ce este astăzi Macedonia și nordul Albaniei. Grecii au creat colonii pe coaste pe locurile unor așezări ilire aproximativ pe la 400 î.e.n. Ulterior, cultura elenă cultură s-a răspândit treptat din centrele grecești, în special de la Bouthoe (Budva). Romanii au urmat după aceștia. Impulsul
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
eforturi substanțiale în Hispania. Din 215 î.Hr. românii au practicat războiul de uzură, pe termen lung fiind prielnic. Efectivele ajung la 25 de legiuni, utilizate să apere cetățile litorale și din interior și să-l supravegheze pe Filip V al Macedoniei care l-ar putea sprijini pe Hannibal.Cartaginezii au debarcat în Saridinia și în Sicilia, au ocupat Tarentul și au învins trupele române din Hispania. Simultan, începuse un conflict dintre Romă și Macedonia care durase până în 205 î.Hr. În 212
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
să-l supravegheze pe Filip V al Macedoniei care l-ar putea sprijini pe Hannibal.Cartaginezii au debarcat în Saridinia și în Sicilia, au ocupat Tarentul și au învins trupele române din Hispania. Simultan, începuse un conflict dintre Romă și Macedonia care durase până în 205 î.Hr. În 212 românii au ocupat Capua, iar Claudius Marcellus a cucerit și prădat Siracuza, Arhimede este ucis întâmplător, iar orașul devine capitala provinciei române Sicilia. În 209 î.Hr., românii au ocupat Tarentul și Cartago Nova
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
în 171 î.Hr.. Războiul se încheie prin bătălia de la Pydna din 168 î.Hr., în Grecia, războiul marcând desființarea Macedoniei ca putere elenistica și împărțirea regatului în patru state tributare Romei. Revoltă lui Andricos, fiul lui Perseu, a dus la transormarea Macedoniei în provincie română în 148 î.Hr. În 146 i.en, Corint este distrus de români, Grecia fiind anexată de români. După distrugerea Cartaginei din 143 î.Hr., este creată provincia Africa. În 133 î.Hr., după moartea ultimului rege al Pergamului, Attalos
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Macedonia, în special între trupele bulgare și cele sârbe. La 16 iunie, regele Ferdinand al Bulgariei a ordonat trupelor sale să atace pozițiile sârbe și grecești, declarând în același timp război. Pentru Bulgaria, războiul oferea ocazia de a ocupa întreaga Macedonie și de a domina Balcanii, în timp ce pentru Șerbia și Grecia războiul însemna șansă de a împărți între ele Macedonia și de a împiedica hegemonia Bulgariei. Principalul atac bulgar era îndreptat împotriva sârbilor cu armatele I, a III-a, a IV
Al Doilea Război Balcanic () [Corola-website/Science/303641_a_304970]
-
sale să atace pozițiile sârbe și grecești, declarând în același timp război. Pentru Bulgaria, războiul oferea ocazia de a ocupa întreaga Macedonie și de a domina Balcanii, în timp ce pentru Șerbia și Grecia războiul însemna șansă de a împărți între ele Macedonia și de a împiedica hegemonia Bulgariei. Principalul atac bulgar era îndreptat împotriva sârbilor cu armatele I, a III-a, a IV-a și a V-a, în timp ce armata a II-a era însărcinată cu atacarea pozițiilor grecești de la Gevgeli și
Al Doilea Război Balcanic () [Corola-website/Science/303641_a_304970]
-
linie a frontului la 19 iunie. Forțele bulgare s-au retras imediat de pe pozițiile lor de la nord de Salonic (cu exceptia garnizoanei izolate din Salonic, care a fost copleșită) pe poziții defensive la Kilkis. Planul de a distruge armata sârbă în Macedonia centrală printr-un atac concentrat a eșuat, iar bulgarii au fost opriți. Armata a II-a bulgară din Macedonia centrală,comandata de generalul Ivanov ocupă o linie de la Lacul Doiran la sud-est către lacurile Langaza (astăzi Lacul Koronia) și Beșik
Al Doilea Război Balcanic () [Corola-website/Science/303641_a_304970]
-
cu exceptia garnizoanei izolate din Salonic, care a fost copleșită) pe poziții defensive la Kilkis. Planul de a distruge armata sârbă în Macedonia centrală printr-un atac concentrat a eșuat, iar bulgarii au fost opriți. Armata a II-a bulgară din Macedonia centrală,comandata de generalul Ivanov ocupă o linie de la Lacul Doiran la sud-est către lacurile Langaza (astăzi Lacul Koronia) și Beșik (astăzi Lacul Volvi), apoi pe la portul Kavala la Marea Egee. Armata era de poziții încă din mai (luptase la asediul
Al Doilea Război Balcanic () [Corola-website/Science/303641_a_304970]
-
000 au fost luați prizonieri cu 130 de tunuri. Grecii au suferit și ei pierderi grele, de 8 700 de oameni. A fost bătălia decisivă pe acest front, și cel mai mare succes grecesc din ambele războaie. Pe frontul din Macedonia centrală sârbii au împins forțele bulgare către est prin bătălia de la Bregalnica (30 iunie - 9 iulie). Între timp, în nord, bulgarii au început să avanseze către orașul sârbesc Pirot (în apropiere de graniță sârbo-bulgară), obligând sârbii să trimită întăriri armatei
Al Doilea Război Balcanic () [Corola-website/Science/303641_a_304970]
-
2 919 m. În nordul țării se află un alt lanț muntos, Munții Rodopi, la granița cu Bulgaria. Zona este acoperită de păduri întinse, vechi de secole. Câmpiile ocupă suprafețe mai mari în nord, în special în Tesalia de est, Macedonia centrală și Tracia. Clima Greciei se împarte în trei categorii: Suburbiile sudice ale Atenei se află în zona mediteraneană, iar cele nordice în cea alpină. Localizare: Europa sudică, mărginindu-se cu Marea Ionică și Marea Mediterană, între Albania și Turcia Coordonate
Geografia Greciei () [Corola-website/Science/303887_a_305216]
-
încheiat după căderea orașului Kalamata din Peloponez (30 aprilie), evacuarea corpului expediționar al Commonwealthului Britanic și ocuparea completă a întregii Grecii continentale de către puterile Axei. Atacul inițial german a fost dat împotriva pozițiilor elene de pe „Linia Metaxas” (19 forturi în Macedonia răsăriteană între Muntele Beles și râul Nestos și 2 în Tracia de vest). Atacul a fost lansat din Bulgaria cu un puternic sprijin de artilerie și aviație. Rezistența forturilor a fost eroică, dar nefolositoare până în cele din urmă. Prăbușirea rapidă
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
valea Strumica din Bulgaria, a înaintat prin Iugoslavia și s-a întors apoi spre sud, de-a lungul văii râului Vardar) să depășească defensiva și să cucerească orașul-port de importanță strategică Thessaloniki pe 9 aprilie. Ca urmare, forțele elene din Macedonia răsăriteană au fost izolate și au primit din partea Înaltului comandament grec permisiunea să capituleze. Capitularea acestor forțe s-a încheiat a doua zi, 10 aprilie, în aceeași zi în care forțele germane au traversat granița iugoslavo-elenă lângă Florina (Macedonia apuseană
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
din Macedonia răsăriteană au fost izolate și au primit din partea Înaltului comandament grec permisiunea să capituleze. Capitularea acestor forțe s-a încheiat a doua zi, 10 aprilie, în aceeași zi în care forțele germane au traversat granița iugoslavo-elenă lângă Florina (Macedonia apuseană 0, după ce au învins rezistența iugoslavă din sudul țării. Germanii au străpuns liniile corpului expediționar britanic și ale grecilor din regiunea Kleidi pe 11/12 aprilie și au înaintat spre sud și sud-vest. . În timp ce britanicii erau urmăriți în retragere
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
și să răstoarne regimul. Frontul cu o lățime de aproximativ 150 km, se întindea pe un teren muntos accidentat, traversat de doar câteva drumuri. Munții Pindului împărțeau frontul în două teatre separate de luptă: cel al Epirului și cel al Macedoniei apusene. Planul italian de război cu codul "Emergenza G" presupunea ocuparea Greciei în trei faze. Prima fază era ocuparea Insulele Ionieine și a Epirului. Ar fi trebuit să urmeze, după sosirea unor contingente, străpungerea frontului în Macedonia apuseană și înaintarea
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
și cel al Macedoniei apusene. Planul italian de război cu codul "Emergenza G" presupunea ocuparea Greciei în trei faze. Prima fază era ocuparea Insulele Ionieine și a Epirului. Ar fi trebuit să urmeze, după sosirea unor contingente, străpungerea frontului în Macedonia apuseană și înaintarea spre Salonic, ceea ce ar fi dus la ocuparea întregului nord al Greciei. Faza a treia era reprezentată de ocuparea restului țării. Se spera în plus ca Bulgaria să atace Grecia în Macedonia răsăriteană, ușurând astfel sarcina italienilor
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]