405 matches
-
vreme, căci erau poze măiestrite, luate din toate unghiurile posibile. Ceea ce te irita Însă era atitudinea ei neplăcut agresivă, pe care i-a surprins-o În toate. Una dintre fotografii Îi reprezenta fața reflectată În oglindă ca și cînd se machia, fără urmă de timiditate. Un chip conștient de faptul că este privit, cu un zîmbet fluturînd pe gura ușor Întredeschisă, ochii voalați, gînditori, privind visători În zare. M-a mai surprins o fotografie de-a ei În halat de casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să apari îmbrăcat în culorile echipelor rivale, alb-roșu (Dinamo) sau alb-vișiniu (Rapid). Nu numai că mesajul tău va fi perceput drept subiectiv de telespectatori, dar există chiar posibilitatea să fii agresat fizic de suporterii echipei gazdă. 5.2. Cum ne machiem În general, machiajul reporterilor de direct este realizat în redacție, de către o echipă de profesioniști, înainte de plecarea pe teren. Cu toate acestea, regulile de bază ale machiajului de televiziune trebuie să fie cunoscute de toți cei care apar pe sticlă
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
machiajului de televiziune trebuie să fie cunoscute de toți cei care apar pe sticlă. Viața unui reporter de direct presupune multe evenimente neprevăzute și în fiecare lună poți avea zeci de cazuri în care poți fi nevoit fie să te machiezi singur, fie să îți refaci machiajul. De exemplu, se întâmplă frecvent să afli despre apariția unui subiect în ultimul moment. În 20 de minute trebuie să fii gata de direct și să ajungi la locație. Adică îți pui sacoul pe
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
Ah, clar. Păi eu târâi trepiedul după mine. N-am nicio problemă și nu fac mofturi. Singurul moment în care nu se poate vorbi cu mine este ora dinainte de direct, când trebuie să mă lași în legea mea, să mă machiez, să-mi construiesc textul în minte. Dar în rest, mă duc, aduc apă, aduc mâncare pentru toată lumea. A.N.: Ai superstiții înainte să intri în direct? Ceva ritualuri sau gesturi pe care le faci mereu? C.A.: Îmi fac cruce
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
o sticlă mare de vin și o revistă OK! în drum spre mine? Chinezească? OK, grozav. Comandă-mi legume cu curry și orez prăjit cu ou. Și câteva pachețele de primăvară“. După o vreme nu mă mai deranjez să mă machiez sau să mă aranjez, pur și simplu deschid ușa în pijamale, îi aduc aminte sus-numitului iubit să nu se împiedice de pisică și îl pup fără prea mult interes. Asta se întâmplă cam cu o săptămână înainte de discursul cu „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
nu m-aș fi străduit deloc și asta e esențial în seara asta. Nu vreau, sub nici o formă, să arăt de parcă aș fi făcut vreun efort. Sunt sigură că toate fetele cu care iese Adam se chinuie foarte mult. Se machiază foarte mult și se duc la coafor. Apropo de coafor, arunc o privire la propria-mi coamă în oglindă și mi se pare că mai bine l-aș suna imediat pe Peter Mark! O oră mai târziu stau cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
treacă dincolo de învelișul ei protector și nu și-a făurit prea mari iluzii. Aproape îi părea rău că-i oferă fetei un fruct înșelător. În ziua în care urma să-și viziteze părinții împreună cu Ovidiu și Sidonia, imediat după ce se machie, Carmina se îndreptă direct către colțul de bibliotecă, unde ținea dicționarul, trase cartea mare pe genunchi și căută la litera "L", foarte preocupată și concentrată, urmări cu degetul, cuvântul "lichea". Îl descoperi și citi de câteva ori: om de nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
masa mea. Am dat afirmativ din cap. Nu mă interesa cine stătea de partea cealaltă a mesei atâta vreme cât citeam. La masa mea s-au așezat două fete cam de aceeași vârstă cu mine. Nu erau frumoase, dar nici urâte. Erau machiate cu gust, bine îmbrăcate și nu mi se păreau a fi dintre cele care pleacă la agățat prin cartierul de distracții la ora cinci dimineața. Probabil că, dintr-un motiv sau altul, pierduser\ ultimul tren. Am avut impresia că răsuflă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Într-o zi când, fără nici un avertisment, Dora a apărut În foaier. Abia săptămâna trecută, ca să fiu mai precis. La Început nici n-am recunoscut-o. Își schimbase Înfățișarea din nou. Acum era tunsă scurt ca un bărbat și era machiată foarte discret. Unghii nevopsite, pantofi cu talpa joasă. Doar rochia mlădioasă ca o briză de vară trăda preocuparea pentru un aspect Îngrijit. Cu un braț atârnând Într-o parte și cu cealaltă mână apucând celălalt braț răsucit la spate, stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai inventiv, cu atât era mai monosilabică. Știam că... Mai știam că În lunile În care nu ne-am mai Întâlnit, a decis să de tundă scurt, lăsându-și părul să revină la culorea sa originală, ștearsă. Știam că se machiază foarte rar, ceea ce Îi dădea un aer bărbătesc - accentuat și mai mult de părul scurt. Știam că vinerea trecută a vizitat Apollo sub pretextul că vrea să vadă filmul pe care-l difuzam, dar, de fapt, Încerca să găsească dovezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vizitat pentru prima oară Fundația cu Dora, Karpse Întreba când ar fi fost cineva dispus să pășească pe urmele celuilalt sex. Ei bine, eu tocmai asta făceam; acest domn tocmai asta făcea. Dacă doream să trec neobservat, trebuia să mă machiez cu un fler matur, normal pentru o femeie la locul ei. Și cum Dora nu mai putea să mă ajute, mi-a luat mai mult de o oră să duc treaba la bun sfârșit. Până să ajung acolo, un munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
economică și culturală, cu condiția să se lepede pe drum de sexualitatea și feminitatea lor. Cel mai adesea purtau costume deux pièces În nuanțe de maro, negru și gri - culorile castității, modestiei și partizanatului. Aveau părul tuns scurt, nu se machiau și nu purtau accesorii. Se mișcau În trupuri defeminizate, desexualizate. Și de fiecare dată când soțiile chicoteau În acea manieră supărător de feminină a lor, profesionistele Își crispau degetele pe poșetele mici de piele pe care le purtau la subsuoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și mușchii i se conturau pe gât și pe brațe, iar picioarele, sub pantalonii scurți, se reliefau pline de forță. Avea părul tuns scurt, abia o idee mai lung decît al unui bărbat. În același timp Însă, purta bijuterii, se machia și se mișca seducător. Vocea Îi era caldă, iar ochii mari și umezi, În special când vorbea despre ființele pe care le studia. În acele momente, devenea aproape maternă. Unul din colegii ei de la Universitatea din Chicago o poreclise „Mama-Natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
un azil la primul semn de senilitate? — Laurence, zise așezându-se lângă el, problema asta cu tatăl Francescăi mă pune pe gânduri. Aș vrea să-mi pun deoparte niște bani pentru o locuință cu îngrijire. Îmi promiți ceva? Chipul plăcut, machiat cu mult gust, al Camillei își pierdu aerul de păpușă aristocratică și lăsă să transpară o teamă reală. Că n-o să mă trimiți la Tawny Beeches. Chiar nu cred că aș putea îndura asta. — Zău așa, mamăă Tonul lui Laurence
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
acest miros cu femeia care stătea singură la masa de disecție. Doctorul Isobel MacAlister purta costumul de lucru: un halat verde pastelat și un șorț roșu din cauciuc pe deasupra, cu părul ei scurt ascuns sub boneta de chirurg. Nu era machiată absolut deloc pentru a nu risca vreo contaminare a cadavrelor și, când Își ridică privirea pentru a vedea cine intrase În morga ei curată, Logan putu să vadă cum face ochii mari. Se opri și Încercă un zâmbet. — Bună. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
din față. Insch era primul. Apăsă butonul soneriei, iar „Greensleves“ răsună de undeva de dinăuntru. După două minute, ușa fu deschisă de o femeie ploeștită și nemulțumită, spre cincizeci de ani, Îmbrăcată Într-un halat roz de baie. Nu era machiată, iar urmele vagi de rimel i se scurseseră dinspre ochi către urechi. Părul Îi era ud, atârnându-i pe față ca sfoara umedă. Expresia iritată Îi dispăru când zări uniforma agentei Watson, aflată În spate. — Doamna Henderson? — O, Doamne. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și șase de ani, chipeș, bogat, credincios alor săi, poate cam nesuferit, dar stăpân pe sine și sigur de succes.) RYDER: Cred că ăsta-i dansul meu, Rosalind. ROSALIND: Bine, Dawson, deci mă recunoști. Știu acuma că nu m-am machiat prea gros. Domnul Ryder, domnul Gillespie. (Își strâng mâinile și GILLESPIE iese, teribil de deprimat.) RYDER: Petrecerea ta este, fără Îndoială, reușită. ROSALIND: Vorbești serios? N-am dat pe-acolo de mult. Sunt obosită. Te superi dacă nu dansăm câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fusul orar al lui Audrey, ceea ce-l obliga să piardă o oră aiurea. Așa că Buzz se duse direct la casa leoaicei, parcă în spatele Packardului ei și sună la ușă. Audrey deschise ușa. Era în pantaloni și pulover și nu se machiase. — Ziceai că nici nu vrei să știi unde locuiesc. Buzz își târșâi picioarele, arătând ca un absolvent de liceu la banchet. — M-am uitat în permisul tău de conducere în timp ce dormeai. — Meeks, nu poți să-i faci așa ceva cuiva cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să se căsătorească. Simți niște crampe în stomac și se uită la ceas: 8.27. Era timpul să dea ochi cu dușmanul. Se întoarse și sună. Claire deschise ușa, zicând: — Exact la timp. Danny observă că felul în care se machiase și costumul cu pantaloni îi estompau ridurile și îi puneau mai bine în valoare rotunjimile decât pudra și rochia de la restaurant. Îi spuse: — Arăți minunat, Claire. Claire îi șopti: — Lasă astea pentru mai târziu. Apoi îl luă de braț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îl interesează prea puțin. Ray Bradbury e de părere că, prin cucerirea spațiului, omul cucerește nemurirea. Toreadorul El Cordobés se oferă să susțină o coridă acolo sus. Coaforul Alexandre din Paris strigă: - Vreau capete fosforescente, părul în culori inedite, ochi machiați cu produse inedite, suntem în mare întârziere! Reclamă cât o pagină de ziar a firmei Bulova Accutron: „Până acum, Bulova Accutron nu era decât ceasul cel mai precis din lume. Din ziua în care Apollo 11 a depus pe lună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ies În oraș ca toate fetele?», «De ce nu mă lași să fac aia și aia și aia?» Un lucru care mi-a plăcut la părinții mei a fost acela că nu mi-au spus niciodată nimic de felul cum mă machiam și de felul cum mă Îmbrăcam, din punctul ăsta de vedere niciodată nu mi-au interzis nimica, puteam să port fuste cât de scurte vroiam; au avut Încredere În mine, și... mi-a plăcut lucrul ăsta. În schimb, Începusem să
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
Însă degetele ei îi mângâiau ușor corpul. Nu pot rămâne. Cum ne întâlnim ca să plecăm împreună? MARIN O SĂRUTĂ. BUZELE EI MOI SE DESCHISERĂ SUB ALE LUI, DAR TRUPUL ÎI ERA ÎNCORDAT. \ SĂ TE COAFEZI SIMPLU ȘI SĂ NU TE MACHIEZI. ÎL VOI PREVENI PE COMANDANTUL BAZEI CĂ VOI FI ÎNSOȚIT DE O DOAMNĂ. EA NU RĂSPUNSE IMEDIAT. O ÎNTREBĂ MARIN ÎN CELE DIN URMĂ. \ N-O SĂ FIU PREA ATRĂGĂTOARE... \ DRAGA MEA, ÎI SPUSE EL CU BLÂNDEȚE, NU MACHIAJUL O FACE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
obișnuite, din mătase și piele întoarsă, Irene a dat buzna în încăpere îmbrăcată într-o pereche veche de blugi și-un tricou de-al lui Naji, mărimea patruzeci și doi, de culoare albastru-pudră. Nu se coafase și nici nu se machiase - ceea ce, în cazul ei, erau niște scăpări nemaiîntâlnite - și așa, lipsită de orice decorațiune, arăta ca de optsprezece ani. Irene era slăbită și se simțea groaznic. Nu pot să dorm, a declarat ea. Vorbesc serios. De când m-a părăsit Naji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
copii cu tot timpul pe care-l aveau la dispoziție. A ajuns să scrie în orele când Sue dormea, după care avea program de scos copiii în parc, de împins căruciorul prin mall fără vreun scop precis, de a se machia chiar dacă toată ziua n-avea să dea cu ochii de alte ființe decât de niște bebeluși. Alice se uita la dinozauri roșii împreună cu fiica ei și cânta despre prietenie, dar fără să creadă în ea. Până în ziua când, după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
tare, iar aerul proaspăt al zorilor o Înfiorase. Se Îmbrăcase Îngrijit, cu o fustă, acum Îi părea rău, și cu o bluză cumva potrivită la cu loare. Se uitase În oglindă și o clipă Îi trecuse prin minte să se machieze, dar rujul găsit În fundul unui sertar era atât de vechi și de neglijat, Încât crăpase ca brazdele după o lungă secetă. N-are a face, Își spusese În vreme ce Își aranja părul, arăta cum nu se poate mai bine, iar ochii
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]