1,473 matches
-
trăiește într-o epocă în care nici chirurgia, nici farmacopeea medicului nu pot face mare lucru în materie de anestezic sau de antalgic. Atunci când Canguilhem definește sănătatea prin liniștea trupului, el se exprimă mai mult ca un epicurian contemporan cu Magistrul decât ca un medic postmodern, pentru că o boală cum este cancerul, de exemplu, lasă trupul liniștit, dar îl omoară în același timp... Teoria epicuriană a luptei contra suferinței acordă deci cel mai însemnat rol deciziei și voinței bolnavului. Și aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
că Cirenaicul lua în considerare atât viitorul, cât și devenirea, spre deosebire de animalul incapabil să se desprindă de clipa prezentă, cu care discipolii din Cirene au fost atât de frecvent asemănați. Privindu-i cum își trăiesc viața pe indivizii grupați în jurul Magistrului din Grădină, avem dovada unei școli care nu se reduce doar la texte, la documentele și la cărțile copiate de generații de glosatori cu spiritul critic adormit. Primul care transcrie prima eroare strecurată de un compilator rău intenționat sau prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de valoare, operele de artă de mare calitate, ieșite din cele mai pricepute mâini, semnifică un nou mod de a trăi epicurismul. Spiritul Grădinii, dar, probabil, nu și litera: o comunitate existențială de prieteni, desigur, dar fără austeritatea la care Magistrul îndemna cu severitate. Prin această casă excepțională, asistăm la un anumit mod de a trăi epicurismul. Ea povestește trecerea la act filosofică și arată desăvârșirea geniului latin: preocuparea pentru real, pasiunea pentru concret, voința pragmatică. Ce ne spune această vilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Epicurismul se răspândește foarte de timpuriu. încă din timpul vieții lui Epicur, comunitățile înfloresc mai peste tot: la Lampsakos, Mitilene, Apameea și Antiohia în Asia Mică, sau în Egipt, la Alexandria, găsim multe astfel de emanații ale Grădinii. De altfel, magistrul dispune de discipoli cărora le trimite scrisori îprintre care și cele trei păstrate). Regiunea Campania este un punct de pătrundere a acestei gândiri pe teritoriul italic. Poetul satiric Lucilius, de exemplu, evocă niște banchete ateniene la care este vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
este că sosirea sa la vila lui Piso îi permite constituirea unui autentic instrument de lucru filosofic. Acest oriental elenizat romanizează o gândire și îi dă mijloacele de a se metamorfoza păstrând și apoi depășind un anumit număr din învățăturile Magistrului. Traversând lumea mediteraneană de la est la vest, Philodemos aclimatizează o gândire plastică, dinamică și vie. El realizează o ajustare în care se rezolvă misterul alunecării semantice care pleacă de la asceza greacă de origine și ajunge la jubilarea romană senină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mesele frugale. Violența, brutalitatea, cheltuielile nesăbuite nu corespund idealului epicurian, care cere măsură, blândețe și pace. Plăcerea teatralizată de Petroniu nu seamănă deloc cu cea practicată de adepții filosofiei lui Epicur. La o masă organizată pentru a celebra aniversarea nașterii Magistrului - care și-a exprimat dorința în acest sens în testamentul său -, Philodemos mănâncă roadele pământului și ale mării italiene: năut, varză și sardele încă strălucind de prospețime, brânză abia închegată cu sare, lăptuci și măsline. Cu altă ocazie - ficat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și rețete alambicate. Nici vorbă de așa ceva. Physis contra nomos o dată în plus, lecțiile simplității naturale contra prețiozităților artificiale excesive... A găti ține și de exercițiul filosofic, la fel și a mânca; discipolii lui Epicur care practică la fel de bine gândirea Magistrului în jurul unei mese ca și în atmosfera austeră și liniștită a bibliotecii o știu prea bine. în fața acestor mâncăruri sobre abundă conversațiile cu subiecte polemice: ce relații există între bogăție, fericire și virtute? Ce se poate spune despre utilitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
lui Epicur. -7- Constituirea epicurismului campanian. în patruzeci de ani de exercițiu, Philodemos din Gadara, ajutat de Piso, transformă Herculanum și Campania în capitala epicurismului roman. Filosoful și mecenatul îl primesc aici pe Vergiliu, care frecventează cercul prin 49; Siron, magistrul poetului, vine și el la Herculanum, în vilă. Horațiu scrie numeroase versuri legate de modul de viață practicat în vila lui Piso, iar o lectură avizată permite reperarea unei multitudini de referințe la lucrarea Despre moarte a lui Philodemos în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
frecventezi o Venus care să nu te înstrăineze de tine însuți. Autobiografia poetică a lui Catul, în sfârșit, este presărată cu locuri comune epicuriene ale momentului. Filosofia iese din cadrul ei, invadează poezia elegiacă și contaminează viața cotidiană. Epicurismul ascetic al Magistrului atenian cunoaște o nouă viață sub trăsăturile unui epicurism hedonist roman. Philodemos, sirianul educat la Atena și stabilit în Italia, devine autorul și actorul acestei transformări. Vila Papirusurilor funcționează în geografia acestei dinamici filosofice. Alunecarea semantică de la epicurianul discipol al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
nici al doilea epicurism, așa cum n-a făcut-o nici primul, pe care-l umanizează și-l rafinează, nu revendică desfrâul, plăcerea dincolo de orice măsură, indexarea oricărei practici conform satisfacției grosiere a animalelor. Campanienii recuză asceza austeră și dificilă a Magistrului în aceeași măsură în care refuză lăsarea în seama plăcerilor facile. Excesul le convine mai puțin decât definirea unei noi măsuri, a unui echilibru diferit, mai aproape de Aristip. Nici plăcerea redusă la bunuri dobândite în cursul căsniciei, nici cea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ori vreo bulversare a sufletului și a trupului. Epicurismul hedonist roman nu contrazice versiunea ascetică greacă. Philodemos și ai săi nu acționează ca niște trădători, ca niște infideli față de învățăturile lui Epicur: ei le interpretează, le citesc, nu deformează gândirea Magistrului, ci îi ajustează ici și colo spiritul și litera. De unde și colecția de țiitoare a lui Philodemos, care presupune satisfacerea unor dorințe naturale, desigur, dar nu și necesare. Epigramele stau mărturie: filosoful n-a suferit, nici nu și-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
oferă farmacopeea eficace și astăzi, douăzeci și trei de veacuri mai târziu, pentru abordarea cu seninătate a acestei probleme și pentru găsirea păcii. Nu-i deloc uimitor că, în prezența unei terapii active, robuste, Philodemos se mulțumește să reia tezele Magistrului cu privire la acest subiect. Dacă, odată cu trecerea timpului, epicurismul trădează unele inflexiuni, în schimb teoria asupra morții nu s-a schimbat câtuși de puțin. Ea traversează secolele neatinsă, ignorând entropia... Textul pe care Philodemos din Gadara îl consacră morții combină considerațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de altfel... - nu poate subscrie la această opțiune. Tot așa cum epicurismul târziu nu aderă la recuzarea de către Epicur a culturii în general. Opțiunea utilitaristă, net indexată pe făurirea unui înțelept debarasat de orice durere, a lăsat să se creadă că Magistrul Grădinii nu vedea niciun interes în a-și consacra timpul și energia subiectelor depășind cadrul fixat de el. Tentația contra-culturală a primului epicurism, apropiat în această privință de cinism, dispare sub influența filosofului din vila de la Herculanum. în consecință, estetica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de pace și de seninătate acumulat. Plăcerea interzisă coincide cu jubilația care zdruncină starea de tihnă mentală, fizică și psihică la care se ajunge printr-o neîncetată strădanie asupra propriei ființe. Ruptura în raport cu Epicur pare mai clară pe terenul politic. Magistrul îndemna la un fel de secesiune față de lume. El propunea despărțirea de cetate, nu violent, brutal, ostentativ, ci lăsând pur și simplu în urmă viața trivială și agitată pentru a intra în filosofia Grădinii, unde totul e numai calm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
practicarea ei permite întruparea bunăvoinței, calitate majoră a filosofului epicurian; existența ei cimentează viața filosofică și comunitară. Epicur îi considera pe discipolii lui niște prieteni, și viceversa. Pythocles, Herodot, Meneceu, acești responsabili ai unor Grădini împrăștiate în lume, întrețineau cu Magistrul o relație de acest tip. Metrodoros, prietenul cu deosebire îndrăgit, ar fi trebuit să preia moștenirea fondatorului - dacă moartea nu l-ar fi răpit atât de timpuriu. Lucrețiu nu vorbește de prietenie în poemul său. în schimb, pasajele consacrate lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
lui Epicur, iar acest politician veros refugiat la Atena după o tenebroasă afacere de corupere a unor consuli și a unor auguri plănuiește să construiască taman pe ruinele Grădinii un fel de proiect imobiliar menit să șteargă orice urmă a Magistrului pasionatului poet... Deși Epicur manifestă unele reticențe în privința poeziei, suspectată că ar vehicula povești și că ar servi fabulațiilor mitului, Lucrețiu scrie aceste mii de versuri pentru a-l converti pe Memmius la conversația filosofică epicuriană. Doctrina pare amară, seamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
trimit la dorințe, desigur, dar nu intră în categoria inițială. Primele trei nu par nici naturale, nici necesare, iar ultimele trei decurg din niște impulsuri naturale, evident, dar nu și necesare în satisfacerea lor... Cercul campanian îndulcește rigoarea și auteritatea Magistrului. Devenind roman, epicurismul nu trădează spiritul filosofiei, ceea ce este important. Ce putem spune despre acest spirit? O plăcere nu este nici bună, nici rea în sine, ci numai relativ la o finalitate: edificarea autonomiei individuale și producerea ataraxiei. Dacă satisfacerea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ale eticii la Epicur, ele constituie un expozeu clasic asupra a ceea ce se știe despre doctrină: atomii, vidul, mișcarea, simulacrele, reducerea fenomenelor meteorologice și naturale la niște combinatorici de particule. Nimic deosebit, în afara precizării că teoria declivității există și la Magistrul însuși. Nu la Democrit, la Epicur. Ceea ce elimină multiplele ipoteze asupra inventării clinamenului de către Lucrețiu. O dovadă perfectă că inexistența unei descoperiri arheologice nu are valoare de certitudine a inexistenței unei teze. A te apleca asupra filosofiei antice înseamnă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Reprezentativ pentru genul colocviului: și mai rău, și mai bine, multe comentarii, câteva intuiții, o mulțime de compilatori, o mână de cercetători care au găsit ceva... Lucrare evident învechită, dar utilă pentru indicațiile și pistele pe care le oferă. * ** Alături de Magistru, împotriva și în ciuda lui. Pentru o prezentare generală a lui Epicur și a epicurismului: Geneviève Rodis-Lewis, Epicure et son école, Idées Gallimard, 1975 îprima mea întâlnire cu Epicur...), și Jean-François Duvernoy, L'Epicurisme et sa tradition antique, Bordas, 1990. Despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
frământări eterne despre timp, - care „acordă și dezacordă pofta de luciditate”(M.Cozma) - au purces la o discuție maieutică veritabilă, căutând justificarea unor opinii personale prin întrebări și răspunsuri preluate și răstălmăcite. Botoșăneanul Vasile Popovici excelează prin ironia și umorul magistrului care, ca și în „Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea...”al lui Dimitrie Cantemir, discută cu discipolul său - Maria Cozma - problematica serioasă despre timp văzut din perspectivă filosofică și fiecare uzează de argumentele unor titani ai filosofiei - precum Platon, Socrate
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
sinele și cu limitele sale, luptă soldată cu adevărul de netăgăduit că omului, ca ființă, îi este imposibil să se apropie de timpul absolut al Creației divine, oricât s-ar fi vrut un recreator al Big-Bangului...Se simte, astfel, decepția magistrului legată de imposibilitatea de a fi martorul în această viață la un asemenea eveniment, el fiind depășit de timpul fizic necruțător, ce-i deapănă firul anilor... Făcând trimiteri la Biblie despre Facerea, Vasile Popovici ne scoate din atmosfera gravă a
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
poți sfida timpul, devenind eternitate. Reflectând „olecuță”dacă moartea este „o virtute”, M. Cozma afirmă că „Numai moartea poate sfida timpul, pentru că desprinde de pe pământ clipa; o rupe și o lasă să plutească imponderabil în conștiința primului venit”, iar răspunsul magistrului este că „moartea e o virtute când mori nu ca un erou, ci erou”, dar că „În ce mă privește, nu voi cocheta cu moartea, și nici nu mă voi împăca cu datul morții, nici cu veșnicia ei...Numai moartea
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
Onoare al orașului, a avut câteva inițiative filantropice, s-a implicat în câteva activități social-umane remarcabile, care-l onorează și ne onorează, implicit pe noi, colaboratorii Domniei sale. Pentru Conștiința, Memoria publică, voi aminti unele dintre demersurile acestui Mecena, acestui reputat magistru, pentru elevarea vieții cotidiene, cultural-educaționale ale comunității și anume: 1. A acordat burse elevilor sârguincioși de la Liceul din Tg. Bujor, pe care l-a absolvit ca Șef de promoție, precum și câtorva elevi de la Școala gimnazială, din comuna Suceveni, care poartă
MONOGRAFIA COMUNEI SUCEVENI DE POMPILIU COMŞA de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364016_a_365345]
-
de neant, El a știut atunci că totul trece, Că se reduce la petale, se usucă, Pe cine va iubi, tot va muri, iar după moarte-ncepe un alt basm, din fulger fulguia misterul, de ce din fulger, știe el , Messerul, magistrul în Cabala și-n sanscrită, el a văzut un fulger într-o criptă, vorbea cu cineva din altă lume, noi suntem fulgere venite din genune, față de nemișcarea aparentă, trăim o clipă rece ori ardentă, așa cum fulgerul din depărtare nu ne-
VANITAS de BORIS MEHR în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362812_a_364141]
-
doar lector, l-am cunoscut chiar din primul an de facultate. Viitorul mare exeget al lui Eminescu și Blaga ne iniția în studiul folclorului, o disciplină pe care n-am bănuit-o a fi peste măsură de pretențioasă. Ori poate magistrul nostru ne-a determinat să ni se pară astfel. Pe scurt vorbind, crezusem că a ști ce este folclorul înseamnă să ai ceva habar despre unele basme ori balade, despre câteva doine cu specificul lor, așa că ne-am înfățișat la
MĂ SIMT CROCANT de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362951_a_364280]