659 matches
-
El e manipulatorul unor destine, autoritatea "din umbră" care "face" și "desface" nu doar literatura, ci și viața. Big Brother îmbracă, în romanul lui Murakami, redingota prozatorului tipic, din orice timp și din orice spațiu. Universul său "concentraționar" iese din magma textuală, acoperind treptat și aici avem contribuția ideologică fină a autorului japonez! intervalul existențial. 19Q4 "plasează" o asemenea temă sofisticată, cum spuneam, pe fundalul dinamic al unui thriller psihologic, cu excelente incursiuni metodologice în literatura politică sau în cea sentimentală
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Jutrin-Klener) Se creează astfel o "topofilie" (Bachelard), adesea imaginară, de locuri iubite și protejate de intimitatea noastră, purtată de o limbă neasemuită, căci zidurile de apărare obișnuite au fost dărî mate, iar scriitorii frămîntă, calcă, deformează, combină în voie o magmă de cuvinte care le e deodată accesibilă în puritatea ei sălba tică originară, o comoară pe care îndrăznesc s-o maltrateze, s-o trădeze, s-o îmbogățească. În această perspectivă, unele texte belgiene nu mai sunt walone, nu mai există
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pe criticii literari. Doar că niciodată nu a dus-o mai bine... Niciodată nu s-au publicat atîtea romane, niciodată nu a fost mai limpede supremația unui gen, care și-a permis să spargă toate frontierele și să aspire în magma-i seducătoare deopotrivă teorii științifice, anchete jurnalistice, fapte diverse, viziuni poetice, pasaje diariste, elemente de psihanaliză, sociologie, economie, politică, amestecînd cu voioșie stiluri și mărci pentru a satisface, pînă la urmă, un dat imuabil al naturii umane nevoia de fabulație
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dramatice din tragediile grecești, pînă la climaxul adesea surprinzător, dintr-o perspectivă narativă, nu se poate vorbi de vreo acțiune, sau de vreo evoluție a situațiilor. Un text de Amélie Nothomb e ca un basorelief, care face corp comun cu magma romanescă, nu poate fi detașat cu totul de ea, dar nici nu vrea să-și ia zborul și să plutească autonom, în virtutea vreunui proiect estetic sau a unui mesaj important de transmis. Relieful este exclusiv dat de Cuvînt. Magiciană autentică
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
un vălmășag de forme omenești împleticite capete însângerate, picioare pe jumătate goale agitate prin văzduh, brațe încordate, mâni încleștate". Melanjul corporal împins la paroxism face ca toate componentele să apară indiscernabile; orice tentativă de individualizare a reacției se topește în magma informă a gloatei agonizante: "În răstimpuri, de sub zvârcolirea trupurilor încolăcite, izbutea să se smulgă câte un chip bestial, rupt și plin de glod, care, abia ținându-se pe picioare, apuca o scurtătură de lemn și căuta să dea în grămadă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
creieri". Are loc, simultan, o stranie contaminare dintre silvan/mineral și antropic, dar nu în sensul unei personificări a elementului compozit, ci în direcția unei osmoze între natură și om, prima împrumutându-i ultimului caracteristicile hiperbolizate ale universului vulcanic. O magmă informă învăluie, astfel, colțurile reci și lucide ale minții umane, pe care o convertește într-un vehicul al febrilității absolute: În pieptul ei ardea toată pădurea și bătăile inimii erau bolovani încinși, care săreau din loc și o izbeau în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
orchestra haosului, imprimând velocitate extremă sarabandei: "lighioanele încep să chelălăie și să urle cumplit. Lupii se reped la vale nebunește, luând vulpile în picioare și amestecându-le cu pământul; iar cerbii sar în lături, desfundând cu coarnele stufișul". Toată această magmă însuflețită își încetează, brusc, alunecarea, diseminându-se în coasta unui deal abrupt: "Spuma lighioanelor se tăie în două, în trei și pieri în suciturile văii, iar Stoicea dădu fuga la adăpost într-o ocniță ivită sub deal...". Teribila aventură nu se
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
prăbușirea, ea nelăsând loc turnurii lente a declinului. Frumusețea corpului este recuperată în figura gimnastică a aruncării în gol. În pagina unu este reprodusă o sculptură intitulată Pocăința: un Iisus vertical și o fată culcată la picioarele lui, topită în magma rocii. Mâna lui Iisus se întinde către acest copil-fată, cealaltă mână fiind dusă la piept, în dreptul inimii, într-un arc al îndurării. Trupul său face parte din același aluat într-o continuitate aproape lichidă cu corpul fetei, o comuniune de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să mă enervez și să-mi stric ochii, să-mi amân treburile mele urgente. Și mai ales să simt cum mintea mi se sleiește în contact cu sutele de pagini de clișee stupide, judecăți conformiste, aberații de toată mâna, o magmă în stare să uzeze și creierul cel mai rezistent. Dar ce să mă mai plâng, sunt profesor și asta e o parte din îndatoririle mele. Taximetristul fierbe în suc propriu, zece ore pe zi, mereu pe aceleași străzi desfundate. Minerul
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
deopotrivă, al binelui și răului din noi, „strop de veșnicie”, dar și sfâșietor „cântec” strigăt al tenebrelor. Lectura volumului Cântecul lebedei (2011) ne îndreptățește Vă credem că una dintre dorințele majore ale poetului ni se revelă ca o răscolire înspre magma originară, „pe plaiul sfânt de la izvoarele Ozanei” pentru a vedea „în jocuri de cristale / șuvoiul limpede-al copilăriei...” sau „+ăOăuca împânzită cu turme multe de mioare”, în spațiul divin, acolo unde a cunoscut compania atâtor gingașe necuvântătoare, în ceasuri de
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
par adevărate lecții de înșcolire în sodomism. Asistăm la derularea (mini-secvențe cinematografice desprinse de atmosfera „Moulin Rouge”?!) unor dorințe (spontane, firești), învăluitor, lascive. Par lipsite de vulgaritate, și totuși sunt nocive, amintindu-ne de picturalele lupanarelor din Pompei, în Dșteptarea magmei incandescentului Vezuviu. învăluitoare sunt discretele sonorități ale descripticului care însoțesc scenele erotice. în viziunea lui Radu Țuculescu, dragostea se dorește „caliguleană”, proiectată „în limbile de foc ale iadului”. Interesant este că tot ceea ce înseamnă diabolicus, nu declanșează susceptibilul. „Ziua își
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Zidurile care nconjoară cetatea eternă îmbrățLșeazăși sfințesc în tăcerea lor supremă istoria evreilor, a musulmanilor și-a creștinilor martirizați. Zidurile de piatră, în tăcerea lor, eternizeazăși visurile neîmplinite ale bătrânului tată care, la vârsta de 82 de ani, revenise-n magma străbună singur și trist. Acum fiul are prilejul de a reflecta și de a privi doar în fața pietrei care amintește că odată, cândva, a trăit un om: „în fața pietrei / care a fost, cândva, om”. De aceea, în amintirea „omului” însingurat
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
nimic de la viață. Existența noastră se poate încheia în această apoteoză...” (Scaunele) Copacul este vizualizat în mai multe ipostaze, precum un catarg al răului (desenul de la pagina 54), „care-și împrăștie Iăpturile”, apoi (în desenul de la pagina 58), însăgetat înspre magma străbună, înspre origini, prin câteva schematizări, pentru unele ramuri. Incitantă este viziunea copacului (de la paginile 64-65) cu ramuri-tușe îngroșate îndreptate învolt înspre huma care l-a/ne-a creat, amintindu-ne și de finalul sonetului lui Ion Barbu: „în toamna
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
în trei limbi de către neobosita Sorana Georgescu-Gorjan. în acest volum, cugetările brâncușiene îmbrățLșează o paletă impresionantă de teme și motive artistice, simfonii de dor de viațăși de creație, reflecții despre artăși artiști, înțelegând că el este copacul care, dezrăGăcinat de magma străbună, nu va avea șansă de-a crește decât avântându-se spre sferele senine ale cunoașterii, „creând ca un zeu, poruncind ca un rege și muncind precum un sclav”. și pentru a învinge (merită să reținem), artistul și-a respectat
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
venit în împărăția subpământeană a universului luminii, -mă primiră voioși ostașii. După ce am zburat la o adâncime de cinci mii de metri, sub scoarța terestră, am fost preluat de ghidul orașelor luminii. -Tărâmul nostru este protejat de plăcile tectonice și magma vulcanică. Plăcile au fost consolidate după o nouă tehnologie, stare care nu le permite mișcări sau căderi transversale, longitudinale sau verticale. Magma vulcanică a fost adunată într-un uriaș astru, folosit pentru furnizarea luminii și energiilor utile. De aici începe
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
sub scoarța terestră, am fost preluat de ghidul orașelor luminii. -Tărâmul nostru este protejat de plăcile tectonice și magma vulcanică. Plăcile au fost consolidate după o nouă tehnologie, stare care nu le permite mișcări sau căderi transversale, longitudinale sau verticale. Magma vulcanică a fost adunată într-un uriaș astru, folosit pentru furnizarea luminii și energiilor utile. De aici începe un lanț de orașe ale luminii și purificării. Casele erau construite din cărămizi de cristale multicolore, rubini și diamante, acoperite cu țigle
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
sublimă disperare cosmică. Cum să nu trăim prost, noi, pământenii, când chiar la prima negociere am dat Raiul pe o mușcătură de măr. Marile cărți ascut dinții întrebărilor, nu se hazardează să dea răspunsuri. Irumpe tot mai des din noi magma iraționalului. De unde atâtea pretenții. În definitiv suntem moștenitorii unei căderi. Dincolo de borne urmează libertatea. Sau rătăcirea. Bibliotecile - aceste incubatoare de idei. Suntem precum libelulele care nu pricep de ce sticla le împiedică să ajungă la lumină. Inteligența înseamnă un ghem de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
-ți primenesti la timp utopiile. Performanța presupune competență dublată de tenacitate. Scopul ar trebui să înnobileze mijloacele. Idealurile împlinite devin sălcii. Scriitorul valoros are timp să fie și VIP. Scriu ca să-mi justific zăbava terestră. Talentul și chinul artistului polarizează magma spre sens. Scriu ca să deranjez neantul. Cultivarea talentului poate fi justificarea esențială a existenței. Adun zilnic pietre pentru soclul micii mele speranțe. Talent înseamnă ieșirea din contingent. Scriu cu gândul la agricultorul Ion, dar și la fratele lui, renumit doctor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
tot în craterele din desenele palmei. Trăim în concubinaj cu destinul. Destinul poate fi învins. Nu și mituit. Destinul a venit cu așii pe care noi i-am transformat în valeți. Suntem disputați de hazard, dar și de necesitate. În magma infernului cotidian, disperarea poate deveni destin. Un război, niște boli, câteva guvernări imbecile și vai de capul irepetabilei noastre vieți. Destinul actual al planetei noastre se află la cheremul câtorva butoane. Uneori am impresia că nu ne putem apăra destinul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
istoriei? Istoria - o inutilă meditație despre eșec. Unele popoare par încă sub cloșcă. Revoluțiile ridică prea repede capacul de pe oalele încinse. Când arzi prea multe etape, e greu să nu te frigi. Viitorul omenirii va depinde și de voința imensei magme islamice. Popoarele care se scufundă în filozofie, nu se pot îneca în istorie. Locul intelectualilor de marcă a fost întotdeauna în preajma roților dințate ale istoriei. Marile imperii nu au fost surpate de armatele din afară, ci de viciile din interior
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
decenii, ideile avangardiste ajung prejudecăți. Trecerea în mileniul al treilea mi s-a părut o șampanie banală și călduță. Timpul mută zgura de pe o glorie pe alta. Procreația la om reprezintă speranța spre eternitate. Scriu ca să mai calmez dușmănia timpului. Magma timpului curge. Deseori ca fluviile de câmpie, uneori - ca cele de munte. Eu și cu timpul suntem chit. Nu am făcut mare lucru unul din celălalt. Maestrul îmbătrânește frumos polemizând cu foștii săi ucenici. Prezentul încearcă o mediere între regrete
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pe cititor să te înjure ! Altfel, nu te mai ține minte. Scrie numai când vei fi convins că, fără cartea ta, va pieri lumea. Numai creația mai poate reabilita statutul depreciat al muncii. Scrisul este o încercare de exorcizare a magmei lăuntrice. De regulă, premiile sunt instrumente mediatice. Care nu prea au legătură cu arta. Arta ar mai putea destrăma fibra egoismului din noi. Am început să ne obișnuim cu arta refuzată de fior. Arta pur comercială atrofiază gândirea consumatorului. În
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Arta nu trebuie să învingă anatemele epocii. Poezia se bazează pe erezia emoțională a cuvintelor. Unei cugetări nu - i este permis să fie efemeră, precum unui imperiu. Fără artă, rămâneam în afara marilor tâlcuri existențiale. La origine, orice creație artistică este magmă. Arta ar putea recicla chiar și instinctele. Cărțile valoroase sunt adevărate coloane fără sfârșit. Imperiul cărții se restrânge, dar nu poate dispărea. Arta poate fi un măcel cu tine însuți, ori o banală relaxare. Totuși, cele mai viguroase rădăcini ale
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
chiar la început; poezioarele numite "High-Fidelity" sânt evident din altă carte. Chiar în aceste condiții, volumul rezistă. Asta pentru că, o mai spuneam, poemele lui Iaru sânt "de sticlă", adică amorfe și cu puncte de topire variabile în cadrul aceleiași compoziții, în magma verzuie plutesc și bucăți de sticlă solidă. Motto-ul cărții, foarte bine ales, este din Wells: "- Dar omul nu e sticlă pisată! - Nu, omul e mult mai transparent!" în cele mai bune poeme din carte, aceste bucăți de sticlă netopită
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
lipsa de valoare a modelului. Actul parodic pare să fi fost, în cazul lui Eugen Ionescu, unul involuntar. Rememorând etapele procesului de creație finalizat cu cea dintâi variantă a piesei, cu titlul semnificativ Englezește fără profesor, autorul pretinde că acea magmă interioară de nestăvilit a produs formațiuni de nerecunoscut: " S-a petrecut un fenomen ciudat, nu știu cum textul s-a transformat sub ochii mei, pe nesimțite împotriva voinței mele. Propozitiile cu totul simple și luminoase pe care le transcrisesem cu sârguință pe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]