691 matches
-
Și să fie bună o astfel de perspectivă? 3.6. Lumea virtuală ca refugiu și sursă de însingurare Întârzierea peste măsură și permanentizarea conexiunii la lumea virtuală, manifestată la mulți adolescenți și tineri, generează o formă de dependență cu urmări maladive. Setea de conectare la universul digital substituie în oarece privință înclinația originară a subiectului către transcendență. Se ipostaziază o nouă formă de religiozitate, una falsă, rece, sărăcăcioasă, problematică. Omul, prin natura sa, nu se mulțumește numai cu ceea ce are în
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
simțit întotdeauna foarte apropiat. Poezia din această perioadă evocă, în vocabule dure, de o intensă coloratură autohtonă și cu puternice accente simboliste, realități crude (Birjarul, Serenadă, Legământ, Revoltă), dar se lasă ademenită și de stări nostalgice sau de dezolare, aproape maladive (de aici persistența unor motive ca destrămarea, prăbușirea, dispariția). Prevalează însă poezia socială, I. rostind un protest contra nedreptăților vremii și manifestând un vibrant atașament față de ținutul natal și față de dezmoșteniții soartei. „Sângerarea rănilor în suflet” este metafora caracteristică a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287638_a_288967]
-
fantasmagoric este Demoniaca (publicat în foiletonul „Rampei”, 1922), etalând o orchestrație de efecte tari: scene de magie neagră, rituri de o înfiorătoare cruzime, incantații sinistre. Un senzualism neînfrânat, febril inundă cadrele unei narațiuni aventuroase, pendulând între iubirea pătimașă și ura maladivă. O ereditate blestemată, ca și energia funestă a unei ambiții diabolice antrenează spre glorie și spre pieire eroina, principesa Nocturna, care sub diferite întruchipări se întâlnește mereu, prin timp și spațiu, cu Satan, cavalerul Întunericului înfățișându-se ca un irezistibil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
reviste, ca și Roza Covrig. Șt. Cruceanu plânge cu emoționante Lacrimi; Maria Cunțan are o grație tandră și tristă. A.C. Cuza are un spirit mușcător. Davidescu și-a jurat să întinerească prozodia. Traian Demetrescu a avut o sensibilitate ascuțită și maladivă care s-a concentrat în strofele din Senzitive, cu toată acea melancolie pe care o mai exprimă carp sau Cruceanu. Al. Gh. Doinaru, născut în 1882, la Tescani, are deja un frumos bagaj literar. Iuliu Dragomirescu cântă înflăcărat patria. Pe
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
frecvența, amplitudinea, energia, planul de efectuare etc. Astfel: Gesturile rare, "moi", de mică amplitudine (strânse pe lângă corp) pot să denote: atitudine defensivă, teamă; nivel scăzut al mobilizării energetice, ca urmare a oboselii, a unei stări depresive, sau a unei stări maladive, stare de indiferență, plictiseală, apatie; apartenența individului la tipul temperamental melancolic; tendința la izolare etc. Gesticulația bogată, impetuoasă, largă (uneori, de o amplitudine periculoasă pentru cei din jur) este caracteristică tipului constituțional picnic, iar dintre tipurile temperamentale, colericului și, în
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
După ce ai fost șef al unui serviciu secret, nu cred că mai ai ce căuta în politică. Trei: Nu în ultimul rînd, eu cred în sinceritatea mărturisirii-spovedanie publice a lui Robert Turcescu. Cred că are un fond sensibil, dar nu maladiv, iar în conjunctura creată, cînd probabil fie a fost amenințat cu șantajul, fie obligat să facă ceva în care nu credea, a avut un proces intens de conștiință și a răbufnit, hotărînd să se elibereze din universul concentraționar în care
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
din rețeta naturalistă practică 77 a prozatorului, pentru care mediul afectează în chip decisiv atât personajele, cât și intriga țesută între acestea 78. Din nou, naratorul face apel la tehnica sugerării prin acumulare, înregistrând fluxul unei gândiri deja atinse de maladiv și surprinse la frontiera dintre veghe și vis, atunci când succesiunea de idei din ce în ce mai vagi pune stăpânire pe psihic: "o moliciune plăcută cuprinse nervii omului, și gândul începu să depene pe fusul conștiinței bolnave (subl. mea) mai rar și tot mai
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
l-ar fi lovit cu hotărâre: "Fratele îi trase un pumn strașnic în furca pieptului, așa că Stavrache șovăind nu-l mai ajunse cu mâinile și se prăbuși ca un taur, scrâșnind și răgând". Natura răspunde pe aceeași notă a haosului maladiv: "Viscolul afară ajuns în culmea nebuniei făcea să trosnească zidurile hanului bătrân". Legat fedeleș, Stavrache renunță, în cele din urmă, la luptă, dar și cei doi adversari se văd constrânși să se resemneze în fața implacabilului întâmplării. "N-am noroc" sunt
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
la șir dinaintea unei brutării. [...] degetele de la picioare parcă nu erau ale ei și parcă se înfipseseră în picioare ca niște cuțite". Rapid, se încatenează o altă scenă, de dată mai recentă, consumată într-un tren. Peisajul, înregistrat cu acuitate maladivă de eroină, pare desprins din bolgiile dantești, cu o natură supusă de frig, la cheremul elementelor: Pe câmp, arbori zgribuliți erau strânși cobză în lanțurile albe și înflorate ale gerului; era un întreg convoi de copaci cocoșați și striviți de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
spirit tragic, nu are alternativă. Preparativele sunt transparente: "Înfiorată, ea-și îmbrăcă paltonul îmblănit din dulapul în care mirosul impur nu putuse să pătrundă. Îți acoperi capul cu șalul și porni zorită spre ieșire". Abia acum, în pragul unui suicid maladiv, realizează femeia că singurul ei amant, cel pe care l-a dorit permanent și care nu poate fi concurat de nici un bărbat în carne și oase, este cel reprezentat de puritatea înghețată: "afară o aștepta Frigul tare, limpede, curat de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ceea ce, în faza inițială a percepției, era frumos și acceptabil, probabil chiar sublim. Angoasele general umane, incomprehensiunile, rutinele, automatismele și derutele noastre sînt cuprinse în prozele lui Poe într-o manieră sintetică (sublimată), și, categoric, parabolică. Diotima modernă sugerată în maladiva și mortuara Morella, omul care își ucide conștiința, codificat de bizarul William Wilson, ultra-senzitivul Roderick Usher (depersonalizat ultimativ, aidoma naratorului povestirii Prăbușirea Casei Usher, de consumul secret de opium), Dupin care descifrează crime absurde și haotice, mergînd pe regula unității
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ținutului și locuitorilor săi este ilustrată de prezența copleșitoare a culorii negru în orice formă de viață. Primim informația înfricoșătoare că băștinașii nu au nici măcar "albul" ochilor, iar dinții le sînt, de asemenea, negri. Din apele insulei răzbate o întunecime maladivă și cîteva incidente la care Pym asistă confirmă presupunerea că albul reprezintă aici un pericol vital. Blana animalului polar vînat de către echipaj cu ceva timp în urmă, adusă la bordul corabiei, stîrnește un val de îngrijorare printre autohtoni. Ei vor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
prozatorului este aceea de reluare a personajelor în mai multe romane (care devin, prin urmare, piese dintr-un puzzle uriaș, cu sens lizibil numai pentru inițiații în lectură). De asemenea, unii exegeți au remarcat faptul că imaginarul (cel mai frecvent, maladiv) joacă un rol crucial în narațiunile lui Ellis și, ca atare, orice eveniment (prezen tat ca "real" în roman) trebuie privit cu circumspecție. Ideea a dus la aprecierea controversatului American Psycho (interzis, în unele țări și chiar în unele state
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de sînge dintre soți (ascunsă cu cerbicie în Statele Unite) nu îi împiedică pe protagoniști, într-o fază inițială, să dea naștere unor copii sănătoși, Milton și Zoë (a doua generație de greci americani). Milton se căsătorește, în linia automatismului ancestral maladiv, cu vara sa primară, Theodora, (Tessie), concepînd cea de-a treia serie de Stephanides în America, formată dintr-un băiat și o fată (devenită, mai apoi, băiat). Ace(a)sta din urmă, Calliope (mai tîrziu, Cal), naratoarea/naratorul textului, este
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
viață unor personaje nu doar distincte, ci de-a dreptul antagonice, demonstrează că G., mai mult decât în scrierile anterioare, are calități de constructor și, în egală măsură, de analist. Protagonistul, tânărul prinț Dimitrie Balș, ins de o remarcabilă (aproape maladivă) sensibilitate - bogat, generos, dar și extrem de naiv -, devine victima unei soții versatile, avidă de avere, lipsită de scrupule, care, în final, reușește să-l anihileze, determinându-l la autoexilare. Este, de fapt, o meditație asupra modului în care uneori răul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287250_a_288579]
-
sunt considerate, în bună măsură, crize de încredere, generate de "profețiile autorealizatoare" ale indivizilor. Cu alte cuvinte, cînd ești pesimist provoci o criză, cînd ești optimist realizezi un avînt, ori mie mi se pare că tocmai optimismul debordant, irațional, speculativ, maladiv și disperat al foarte multor jucători, chiar dintre cei mai importanți, a generat criza. O aserțiune corectă aici este necesitatea unui comportament moral. Într-adevăr, acesta a fost sublim, dar a lipsit cu desăvîrșire. Se face trimitere la Mancur Olson
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
de Universitatea "Ovidiu" din Constanța, suspendat fiind în lipsă din funcția de decan. Rod al acelui exil și război este și un terifiant pamflet pe adresa urbei Tomisului (p. 92), fotografie a complexului maxim numit provincialism: "acest fel de orbire maladivă a facultății de evaluare, un fatum exasperat pentru toți, un jeg, o râie, un sabat al formelor fără fond" (...). Așadar Marin Mincu, slătinean ca Ionesco și muntean ca Heliade, își atribuie ca primă vocație poezia (zece volume), urmată de critică
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
în tinerețe, studiile continuate la Lisabona grație unei burse fiind doar pretextul pentru a reveni în țara peste a cărei imagine se suprapune obsedant imaginea unei singure ființe. Se configurează o adevărată Arcadie personală, regretată și căutată într-o manieră maladivă: "în loc să trăiesc, modern, comod și liniștit, în Lisabona americanizată de astăzi, m-am aruncat în căutarea puținelor urme de Lisabonă veche" (p. 80), pentru a salva "o anumită idee a mea despre Portugalia" (p. 101). Scrisorile rezumă întreaga viață a
Fericire portugheză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7338_a_8663]
-
și noi fenomenul „postumelor" scoase la iveală cu ghiotura de văduvele sau de progeniturile unor scriitori dispăruți. Margerie Lowry avea însă o scuză specială, simbioza întru creație dintre ea și soțul ei fiind probabil unică în istoria literaturii: când inhibiția maladivă l-a împiedicat să mai pună creionul pe hârtie, Malcolm scria cu mâna ei, împărtășeau toate senzațiile plăcute și neplăcute, de la gustarea unei băuturi noi până la prăbușirea în nevroză, nici măcar impulsurile de autodistrugere nu aveau o țintă precis delimitată. Margerie
Adresant: Confreria Lowry by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6297_a_7622]
-
surpinzătoare, nonconformistă a Norei Iuga, binecunoscută din toate aparițiile publice ale scriitoarei. La un asemenea nivel de identificare este firesc ca și sexualitatea intensă (în mod evident, doar în imaginar) să fie trecută în contul septuagenarei autoare ca o obsesie maladivă. Un lucru pare să fie clar: Nora Iuga nu pare să fie unul dintre acei romancieri care, înainte de a se apuca de redactarea propriu-zisă își fac o listă de personaje și un plan teoretic. Pare mai degrabă omul care se
Jocurile și capriciile minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7365_a_8690]
-
admira un păun din vecini ("Prea mic față de atîta penaj..."); cînd prietenul înaripat este furat, păstrează cîteva pene într-o cupă de bronz". Precum un soi de contrapunct al ființei pe care ne-am deprins a o vedea fragilă și maladivă, este consemnată figura, din anii liceali, a unui Bacovia "gimnast, excelînd în exercițiile la bare, la verigi și la paralele", care "făcea scrimă, înota, patina elegant pe Bistrița înghețată". În spirit balzacian, prozatorul-biograf se oprește atent asupra decorului în care
Radu Petrescu despre G. Bacovia (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16660_a_17985]
-
infrastructura acestei creații, îi pune la îndemînă propriile sale imprescriptibile criterii, a căror respectare duce la o autenticitate morală. Nu e nevoie de specificarea unor valori, căci acestea se subînțeleg în decurgerea naturală, demnă a trăirii, care, străină de "nepăsarea" maladivă, ca și de literatura la modă, ține a se respecta pe sine: Cine mai crede în versurile plăsmuite la urechile fandosite/ ale garderobelor zgomotoase? Poate cei ce știu că, ușoare fiind,/ pot duce pînă la capăt nepăsarea, boală ce nu
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
văzul țării, slăbiciunea deplorabilă a societății civile ș...ț. Societatea actuală mi se pare mai bolnavă ca niciodată, nimic nu s-a clădit durabil, totul mi se înfățișează ca o imensă farsă de un mahalagism strident și periculos." Pesimismul lui maladiv merge până la a fi speriat de gândul "că aș putea cumva împlini 80 de ani tot într-o astfel de lume neîntremată." Mai senini și tonici se dovedesc plasticienii. Ion (Hans) Stendl, care a împlinit și el de curînd 70
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7145_a_8470]
-
ceea ce pare la prima vedere de o amuzantă lejeritate devine o mise en abîme a unei societăți a indiferenței. Există și o altă serie de filme care plonjează în abisal, filme ale anxietății, filmele-experiment, psihedelice și ușor macabre, cu ceva maladiv aducând în discuție lumea paralelă pe care imaginea o poate crea, o imagine care nu se are decât pe sine și în care nici cuvintele, nici povestea nu contează, fragmente luminiscente desprinse din întuneric și întoarse acolo. Aici aș aminti
Filmul de piatră (ediția a II-a, 6-9 ianuarie, Piatra Neamț) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5834_a_7159]
-
fiica - în cătunul Utzbach. 280 de locuitori. Mirosul predominant, cel de la cocină. Zgomotul permanent, ca un fundal sonor inepuizabil, grohăitul porcilor. Acesta e cadrul în care Bruscon, genialul, perorează. Poliloghia lui nu este altceva decît o formă de înfățișare a maladivului. Remarci stricte legate de regie, de teatru, decor, teorii, reflexii ce-i privesc pe Spinoza, Metternich, Nero, Stalin, Hitler, amestecul ciudat al replicilor din comedia Roata istoriei cu filosofii și metafizici personale, indicațiile, observațiile îl au de cele mai multe ori ca
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]