594 matches
-
Daniel Cristea-Enache Există încă o imagine deformată asupra istoricului literar, văzut, minimalizator și caricatural, ca un șoarece de bibliotecă devorând cărți și executând fișe de lectură. Cu cât numărul acestora e mai mare, tinzând spre maldărul de informații adunate sârguincios, cu atât profilul istoricului pare mai prăfuit, fără aderență la realitatea înconjurătoare și la spiritul viu al literaturii. Erudit la modul inutil și doct până la plictis: așa ne apare, multora dintre noi, cercetătorul bibliotecilor și arhivelor
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
Cronicar 22 Două numere recente ale revistei 22 atrag îndeosebi atenția din maldărul de publicații estivale. Nr. 28 din 10-16 iulie conține, într-un supliment, textele prescurtate ale Colocviului Internațional organizat de NEC în aprilie pe tema Națiune și ideologie națională. E greu de rezumat un întreg colocviu la care au participat intelectuali
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15992_a_17317]
-
într-un picior pe marginea tinetei, care ea un hîrdău cu diametrul de un metru și înălțimea cam tot de un metru, în care deținuții își făceau nevoile. Cine nu-și păstra echilibrul și cădea, era bătut; 9) călăritul și maldărul de trupuri: în timp ce frecai podeaua, un maldăr de 4-5 colegi se aruncau peste tine strivindu-te cu o greutate sub care plămînii explodau; 10) săritul ca broasca prin celulă pînă la epuizare; 11) chinuirea prin însetare: erai lăsat să suferi
Fiziologia supliciului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3878_a_5203]
-
ea un hîrdău cu diametrul de un metru și înălțimea cam tot de un metru, în care deținuții își făceau nevoile. Cine nu-și păstra echilibrul și cădea, era bătut; 9) călăritul și maldărul de trupuri: în timp ce frecai podeaua, un maldăr de 4-5 colegi se aruncau peste tine strivindu-te cu o greutate sub care plămînii explodau; 10) săritul ca broasca prin celulă pînă la epuizare; 11) chinuirea prin însetare: erai lăsat să suferi de sete după ce mai întîi ți se
Fiziologia supliciului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3878_a_5203]
-
de camilhar pe el, fiind iarnă, cu o căciulă pe cap rotundă, turtită, de vidră, cum purta, între cele două conflagrații mondiale, romancierul Ionel Teodoreanu. Revăzându-l atât de prosper, mi-l reamintisem cum ședea el la Universitate pe un maldăr de ziare vechi, într-un fel de uniformă veche, școlărească și cu beretă, proptit într-un cot, ca unul din războinicii doborâți în Lupta cu titanii, cum se vede pe basorelieful de la Vatican... Va să zică, nu mă înșelasem. Era chiar el
Magna Carta Apud Domine 1215 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10348_a_11673]
-
perechi de schiuri, o stivă de cutii de carton inscripționate „Crăciun” și colecția de obiecte care urmau a fi reparate cînd vreun membru al familiei avea să aibă timp: un birou nefiresc de roz căruia-i lipseau mînerele sertarelor, un maldăr de pături vechi, un Sf. Francisc de ipsos ciobit care ar fi trebuit să împodobească peluza, un pește-spadă pe suport (ăsta de unde naiba mai apăruse și oare de ce îl păstraseră?) și, așezat pe un raft, ca o lună stinsă, un
Michael Cunningham Pînă la căderea nopții () [Corola-journal/Journalistic/5276_a_6601]
-
mângâi m-a trezit de-a binelea frica în vremea aceea iubirea era o jucărie nouă pe care o demontai a doua zi să vezi de ce cântă de ce clipește din beculețe de ce scoate flăcări ai acum într-un colț un maldăr de rotițe motorașe păpuși fără cap și măruntaie le ștergi de praf cu tandrețe și le muți dintr-o parte într-alta de dimineața până seara și nu mai rămâne timp de nimic cam atât jumătate din viață îmi aduc
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/11090_a_12415]
-
edituri, sub Ceaușescu) că are „un iz mistic”. Inutil să adaug că aștept cu nerăbdare să aflu cum îl cauți pe Dumnezeu. Extrem de interesante revistele și tăieturile din presa literară, ce mi-ai trimis prin australianul Terence Maloon. În acest maldăr se afla un exemplar din Dilema lui Pleșu. Am notat adresa revistei și am trimis lui Pleșu o evocare a verii bucureștene în anii ’30. N’am primit nimic de la el (poate că era în vacanță). Am trimis lui Barbu
Alte scrisori către Arșavir Acterian () [Corola-journal/Imaginative/13490_a_14815]
-
s-a putut renunța la el după ce a adus țării atâta glorie? Ezitând să constate trista evidență, și-a trimis copiii, Klaus și Erika, să inspecteze situația la München, să salveze ce se putea lua din fostul domiciliu, să sorteze maldărul de manuscrise, documentele depozitate. A căpătat de la curierii ad-hoc un raport alarmant, că nu mai persistă o cale de întoarcere, că trebuie să îndure ipostaza de proscris, să hoinărească de aici înainte cu cortul, să fie hărțuit ca o pradă
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
vor reveni, ca pușca, în ultima scenă, că nu degeaba sîntem la Cehov - n.m.), pe care o țigancă le descărca din portbagajul unei Dacii, gingașele înfrigurate devenind marfă informă trîntită pe asfalt. M-am temut că l-am pierdut definitiv, maldărul de crizanteme îmi bara drumul; mai bine, de fapt ce venisem să caut în dimineața verzelor și-a rădăcinoaselor murdare?" Obiectivul camerei care, forțat de miopie să se apropie, străpunge lucrurile pînă mai încolo de căptușeală, sfîrtecînd suprafețele satinate, nu
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
trezit în zori Se sfarmă mut patriarhale porți de lemn Pe când blajine Tunete îți dau fiori. Tăcerea odăii se răsucește-ncet în sine, Uimită Umbra se rătăcește, sfioasă, în lumină Și´apoi sărută întristate Nopți senine Descătușată-n chinuri sub maldăr de rășină. Timpul, istovit, se zbate, năruit, în nemișcare Clipa nezămislită e amăgită în surghiun, Iar Universul rătăcit, se zbenguie fără suflare În mintea scăpărătoare a unui biet nebun. Pe malul lacului, străvechi, de secetă ucis, Nălucile Rusalcelor nu contenesc
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93386]
-
nu era dispus să cedeze prea ușor intențiilor meșterului. Cu toate acestea, omul nu s-a dat învins. A luat-o de la capăt, cu puteri sporite parcă. Spre ziuă abia, istovit de-a binelea, s-a așezat pe un maldăr de vreascuri. A adormit îndată. Când s-a trezit din acel somn, soarele își strecura razele în atelier. Parcă ar fi vrut să știe ce face Biscornet și dacă opera lui a reușit. Nu, opera tot nu reușise. Legenda spune
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
narval; un scaloian și o oglindă acoperită cu pânză albă; o cutie de lemn plină cu "planete de tânăr"; o pereche de "cizme spaniole"; un aparat cu pompiță de colectat sputa; câteva fire de cenușă din cuibul păsării Phoenix; un maldăr de ceasloave, scrisori vechi și dagherotipuri; mecanisme perpetuum mobile cărate din bunkerul bunicului lui Vanghele; o mărgea de bufonită găsită în țeasta unei broaște râioase; mantaua străpunsă de glonț a generalului Dragalina; o întreagă apotecă plină cu balsamuri și poțiuni
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
invitației. Directorul își continuă pentru câteva minute lectura, apoi dădu un telefon, își aprinse o țigară și deschise un dosar, parcurgând și subliniind aproape o pagină. Am înțeles că m-ați chemat, domnule general... Directorul se ridică brusc, strânse un maldăr de hârtii, le așeză într-o mapă de piele, apoi îi făcu semn unui subaltern, apărut pe neobservate în birou, să se apropie. Ia-le de aici, eu așa ceva nu semnez, nici pentru mama! Domnule director, știu și cei de la
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
România merita să intre în NATO. După părerea mea, merita încă de acum 5 ani. În 1997, la Madrid, am fost respinși de America. Greu de spus pe ce bază, de vreme ce tot atunci a fost admisă Ungaria, pe baza unui maldăr de promisiuni din care până astăzi n-au fost onorate nici măcar o treime, determinând Casa Albă să regrete că nu are la îndemână o procedură sumară de excludere a Ungariei din Alianță. România avea în 1997 aceeași populație, același potențial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ce-a scris, nici din ce-o mai scrie acest personaj. Orice propoziție simplă sub semnătura lui, „După noapte, a venit dimineața”, poți să fii sigur că e falsă - după noapte a venit tot noaptea, o nesfârșită noapte polară, ascunzând maldăre de scârnă înghețată. La Breban și virgulele put... Pe domnii critici Eugen Simion și Nicolae Manolescu îi voi citi, îi voi asculta și voi striga la domniile lor în continuare - nu pierd speranța că într-o zi vor ajunge să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
în harababura, dezordinea și murdăria de peste noapte, de la închidere, cu urmele proaspete ale celor plecați, și mai singur, ca un paznic al singurătății oarbe și deznădăjduite. Ridică fața spre ea, și-atunci văzu cana de cafea de lângă el și ziarele, maldărul de hârtie foșnitoare care-i absorbea toată atenția. De obicei primea ziarele noaptea, nu aflase niciodată de unde și prin cine -, le vedea numai în fiecare dimineață dinaintea lui, adunate în teanc sau răvășite pe tejghea ca pe-o masă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lume, risipită să-și caute copiii și să-i strângă lângă inima ei... Cârciuma arăta ca-n urma unui cutremur, măturată de-un uragan. Invalidul, căzut pe podea, părea că doarme în propria sa baltă de sânge. Pe tejghea, în locul maldărului obișnuit de ziare, o singură revistă veche, înnegrită de vreme, aproape scrumuită, cu o ilustrație mare, înfățișând un domn elegant, lungit pe-un pachet, cu o pălărie de pai de orez lângă el, îngropată-n următorul text: Era frica încarnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
treabă închiriase două căruțe, care veneau însă până la gura de jos a văii, de unde sacii erau puși pe spinarea cailor, nefiind drum de car. Doru porni cu caii și căruțele în jos și veni tocmai a doua zi, cu un maldăr de ziare pe zilele din urmă pe care le pierduse, și din mai multe publicații. Ioanide trase cu coada ochiului la jurnale, între care unele lui cu desăvârșire necunoscute, fără a face o cât de mică observație. Doru nu șezuse
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ușa și-și acoperi ochii cu mîinile, dar imaginea celor văzute rămăsese după pleoape; un ghem de mădulare cu trei fețe cumplit de inexpresive, și gura lui Sludden deschizîndu-se și închizîndu-se, de parcă ar fi mîncat ceva. își căută paltonul prin maldărul de pe masă, cînd o voce nedeslușită îi spuse: — îmi dau seama că noi doi nu am ajuns deloc să ne înțelegem deloc. Gloopy stătea rînjind în gol în cadrul ușii. Picioarele îi erau lipite și mîinile strînse pe lîngă corp, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Mașina mergea repede prin oraș, dar Lanark era prea preocupat de sine să mai observe ce-i în jur, în afară de faptul că putoarea atotcuprinzătoare deveni mult prea puternică atunci cînd traversară apa pe un pod nou și splendid din beton. Maldăre de pungi negre de plastic umflate erau împrăștiate peste noroiul crăpat. — N-avem unde altundeva să le aruncăm, zise Sludden posac. — La televizor ai spus că acești saci sînt impermiabili la miros. — Sînt, dar se sparg ușor. Ajunseră într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Urcă o scară îngustă, acoperită cu un covor gros și deschise încet o ușă. Camera era mică și avea trei fotolii în fața unui televizor plasat în colț. Două păpuși îmbrăcate în două tipuri de uniforme zăceau pe podea, într-un maldăr de arme de jucărie din plastic. Pe o masă era întins un joc de monopoly, alături de cîteva desene. Alexander stătea pe brațul fotoliului din mijloc, mîngîind o pisică încolăcită în fotoliu și uitîndu-se la televizor. Fără să se întoarcă, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ceva. M-am opus din toate puterile să intru-n scara 5, mai sinistră pentru mine decât o vizuină de balaur. Când m-au apucat de mâini și-au vrut să mă târască cu forța, m-am trântit peste un maldăr de lemne pline de cuie, și m-am zgâriat puțin la un picior. Până la urmă, înfiorat, am spus că merg și eu pe terasă, dacă urcăm pe la scara noastră, a mea și a lui Jean, căci Luci stătea la scara
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
după cum se știe, are obiceiul să nu lipsească de la nici o bucurie, mare sau mică, râde și, cu razele poznașe și vesele, mângâie obrajii copiilor și al bunicii și alungă orice lacrimă. Sorin, cel mai mic nepoțel al bunicilor privește la maldărul de cadouri pe care buna le așază peste tot. Clipind din ochi ștrengărește, băiatul întrebă: Ei, bunică, ce zici, care este cel mai frumos dar? Chipul drag al bunei se luminează iarăși. Toate sunt frumoase, îi răspunde bunica. Vă mulțumesc
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
lapovița asta de martie, zăpada mieilor, pentru că parcă în sezonul ăsta ne aflăm. Jean are un rucsac absolut imens, bumbăcit am putea spune, legat strâns. Un rucsac de câțiva metri cubi. Sau poate exagerăm, dar exagerăm cu folos. Plus un maldăr, o croznie de schiuri. Nae află că Jean vine tocmai din Elveția, unde a fost la un fel de specializare și s-a întors cu schiurile astea de acolo. Mai așteaptă să vină un transport săptămâna viitoare. Că evețienii ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]