587 matches
-
vede șezând În mijlocul salonului pe masterandul Oliver. Noimann dădu să-l ocolească: nu avea chef să se Întlnească cu nici un cunoscut. Mogâldeața Își Întredeschise ochii, aruncând spre Noimann o privire indiferentă și medicul se liniști. Nu, omul adormit pe un maldăr de bagaje nu era Oliver, ci un necunoscut. De altfel, masterandul Lawrence, Întorcându-se În toiul nopții În salon, făcuse jurământul nemișcării. Picioarele Îi prinseseră rădăcini, Întinzându-se sub linoleum, ramurile Își desfăcuseră frunzișul În aer. Pe creștet, penele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se prefăcea că În locul lor vede niște halate, pijamale, papuci de casă, ciorapi, chiloți, cravate sau costume. Uneori pijamalele se enervau sau chiloții Își ieșeau din pepeni; atunci medicul ridica un păhărel de coniac În cinstea lor. Sau vărsa peste maldărul de rufe o cupă de șampanie... Noimann Îngenunchea pe șine și trenul trecea prin el ca printr-un tunel. „De pământ n-aduce vorbă, nici de văzduh și nici de apă”, completă Noimann, recitind din Khayam. Apa era un element
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
marginea pădurii ca un Andreescu veritabil, traversează câmpul, coboară o pantă nu prea abruptă, apa reîntâlnește, planturos de data aceasta, privirea. Drumul se lasă străbătut de pași egali, reapar forme de locuințe umane (un sat deci) și, Împreună cu ele, un maldăr de cuvinte, reocupându-și drepturi temporar uzurpate. Se Îndreaptă spre casa În care Bobocică și Radu Grințu au rămas să povestească și să bea vin rece. Pătrunde În grădina casei, În casă, În camera În care televizorul se adresează patetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Începea să mi se pară normal să mă terorizez În privința mâncării. Ceea ce făcea să pară și mai ciudat faptul că Penelope a comandat ce mâncam noi de obicei - o omletă din trei ouă cu brânză, cartofi cu ceapă, apoi un maldăr de clătite cu ciocolată și un pumn de unt topit. Își arcui sprâncenele când mă auzi comandând omletă din albuș cu spanac și roșii și două felii de pâine din făină integrală, dar se abținu cu amabilitate de la orice comentariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
totuși, bătălia nu se terminase și că urdia avea Încă destulă forță pentru a reveni. Se adunară, Încet, gânditori, În fomațiunile de luptă fixate În zori. Pe locul luptei se aprinseră făclii. Grupuri de pedestrași Începură să caute răniții sub maldăre de morți. - Care ești viu, măi, acilea? se auziră voci mereu mai depărtate, dispărând În ceața care acoperea iarăși totul. Vasluiul devenea din nou un tărâm iluzoriu, fără puncte de reper, un spațiu noroios apăsat de un văzduh moale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
neutră, nedeslușită. Pran se întreabă dacă Khwaja-sara poate deveni invizibil, dacă puterea de a se îndepărta vederii este o manifestare profundă de androginism. Deja, cu excepția mâinilor, din făptura pe care o avea în fața ochilor n-a mai rămas decât un maldăr întunecat de cârpe. Dibace ca un trișor, Khwaja-sara apucă între degete o perlă mică, pe care o lasă să cadă în pulberea roșie și începe s-o mărunțească. — Asta, îi spune el foarte încet, dar cu o privire grăitoare, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în oraș) și încearcă pe furiș să simtă mirosul oamenilor pe care-i acostează la docuri. Dar nu este destul. Într-o zi, din disperare, îi plătește unui servitor de la hotelul Watson câteva ane să-l lase să adulmece un maldăr de rufe. Omul îl crede pervers, dar este gata să-i ia banii oricum. Cu fața îngropată în niște burra ale unei memsahib din hotel și în cămășile murdare ale sahibilor, găsește o denumire pentru asta. Unt rânced. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
arătos. Ce mândru trebuie să fi fost știind că familia i-a fost continuată de un exemplar ca acesta! Un profil ca al lui Apollo Belvedere! Ideea de continuitate îl face pe domnul Spavin să-și arunce o privire spre maldărele de acte din biroul său, teancurile de hârtii, rafturile cu cărți legate în piele de marochin, amestecul de ceară de sigiliu și panglică roșie, care este viața sa de serviciu. Da, știe aproape tot despre continuitate. Fiecare aspect al existenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
desfăcut gulerul. Star vorbește repede în franceză cu o persoană pe care n-o poate vedea. Gittens îl privește cu o îngrijorare autentică pe chip. — Te simți bine, amice? Ai amețit. Pagină separată Jonathan stă pe pat, rezemat de un maldăr de perne. Da, se simte mai bine, mulțumesc. Acest lucru i se datorează în mare parte lui Star, care a venit să-l vadă. S-a întins pe un fotoliu greoi, poleit, suflând fumul țigării pe fereastra deschisă. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dezastrelor și să facă haz de necaz. Da, așa este. Numai că pe spinarea acestei filozofii unii dintre noi am prins obiceiul sa facem haz și când nu e cazul, și atunci când treburile ne așteaptă și gunoiul s-a adunat maldăr la ușă și nu mai putem ieși din casă. Ce mai e de râs într-o asemenea situație? Să revin însă la spaniol. Domnule, a început el cu o grimasă parcă de disperare, după ce i-am pus o întrebare pe
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
sughițat În lacrimi Înăbușite ca o fetiță căreia un copil rău i-a tăiat capul păpușii. Îmi Închipuiam cum trosnise fiecare os când se frângea, aveam În urechi pocnetul scurt și-n inimă sfâșierea pe care trebuie c-o Încercase maldărul de carne chinuită. Nici măcar tata, cu tot avântul lui către valorificare, nu s-a gândit să mâncăm purceaua aceea. A făcut o groapă adâncă, a stropit cu gaz ca să nu scurme câinii și a Încheiat povestea. În străinătățuri a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rachiul -, tatăl nu zisese mare lucru. Mormăise din când În când la spusele femeii, se ridicase și-și desfăcuse cureaua lată de la nădragi. Intrase În odaie și-și altoise temeinic odrasla. În acea noapte Baronu dormise În pod, pe un maldăr de țoale vechi, pline de praf. Vieru nu pățise nimic. Se dusese acasă vesel ca un cintezoi și povestise cum căpătase el o mărire de notă din partea temutului Director. În mintea lui, gândurile despre unde ar fi putut să cerceteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui să folosim o lingură de lemn, care nu mai era la fel de autentică. Confiscarea vătraiului a coincis cu momentul în care familia Shaw și-a luat o piscină din aia mică, de copii. Instantaneu, Hilda Shaw a fost îngropată sub maldărul de invitații primite de la cei care voiau să-i devină cei mai buni prieteni. Claire, Margaret și cu mine am participat și noi la competiție. Ca de obicei, eu nici măcar n-am intrat pe lista favoriților. Claire și Margaret au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a schimba subiectul, și bunicul oftează din rărunchi. — Maică-ta a făcut săptămâna trecută curat În pod. Și m-am apucat să aleg ce e de aruncat și ce e de păstrat. — Pare o idee foarte bună. Mă uit la maldărele de lucruri de pe jos. Astea sunt de aruncat ? — Nu ! Astea le păstrez. Le acoperă cu mâna, protector. — Și unde sunt cele de aruncat ? Urmează câteva clipe de tăcere. Bunicul Își ferește privirea. — Bunicule ! Nu se poate, trebuie să arunci măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-mă la talmeș-balmeșul din garderoba mea. — Cam așa, spune Lissy. Am văzut-o. Garderoba lui Lissy e Într-o stare și mai și. Constă dintr-un scaun pus În mijlocul camerei ei, pe care toate lucrurile sunt așezate claie-peste-grămadă, Într-un maldăr uriaș. Zice că e doare capul dacă se apucă să pună lucrurile la loc și că, dacă sunt curate, ce mai contează ? — Așa ! spune Lissy cu un rânjet și ia o rochie albă cu mii de ape. Ce-ar dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
care Îmi Întinde un pahar de lichior. — A, mersi ! spun recunoscătoare. Chiar Îmi prinde bine o băutură. — Stai liniștită, că nu intru, spune politicos. Nu, nici o problemă. Stai jos ! Îi arăt În direcția patului, dar acesta e acoperit de un maldăr de haine. Iar taburetul de la măsuța de toaletă e ocupat de un teanc gros de reviste. La naiba, trebuia să fac un pic de ordine. — Rămân În picioare, spune Jack cu un mic surâs. Ia o gură din ceea ce pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
New York. Mă las abătută pe marginea patului. Nu‑mi spune fiindcă vrea să‑mi dea papucii. — Nu‑i adevărat! răspunde Suze. Așa sunt bărbații, Bex, omit mereu să‑ți spună diverse. Așa sunt ei făcuți. Își croiește drum pe lângă un maldăr de CD‑uri și se așază cu picioarele încrucișate pe pat, lângă mine. Frate‑meu n‑a zis nimănui când s‑a lăsat de droguri. A trebuit să aflăm din ziare! Și tata a cumpărat o dată o insulă întreagă, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
dreptate! Ar trebui pur și simplu să am încredere în Luke, nu? N‑ar trebui să plec urechea la bârfe și zvonuri. — Exact. Suze se întinde după un teanc de plicuri. Uite‑ți scrisorile, apropo. Și mesajele. — A, mersi! Iau maldărul de scrisori cu o zvâcnire de speranță. Pentru că nu știi niciodată, nu‑i așa, ce se poate întâmpla în timp ce ești plecat. Poate unul din plicurile astea conține o scrisoare de la un vechi prieten pe care nu l‑ai mai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
iau alții. Așa că asta e un fel de... asigurare. — Scoicile n‑or să mai fie la modă niciodată. Dar ar putea! E ca vremea. N‑ai de unde să știi. Suze clatină din cap și‑și croiește drum spre ușă printre maldărele de chestii de pe podea. — Ai două ore și când mă întorc vreau să văd o schimbare. Cameră schimbată - viață schimbată. Hai, dă‑i bătaie! Dispare și eu mă așez pe pat, uitându‑mă nefericită în jur. Bine, OK, poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ori de câte ori întâlnea vreo troiță sau o biserică. Așa îl descoperi Dante Negro. Îngenuncheat dinaintea unei icoane, concentrat în rugăciune, cu fața îngropată în palme. PAGINĂ NOUĂ 30 Ceva mai devreme, Iancu văzuse căruța de poștă cu surugiul beat stând pe maldărul de fân, suduind tare cele patru gloabe și clătinându-se în goana lui nebună pe ulițele pustii. Chiar dacă primise ceva de acasă, știa că trebuia să mai aștepte o zi sau două până când se îndurau să-i dea scrisoarea. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Devușka! Spune, bre, că nu-ți fac ’nica: ești măritată? Dacă ești, un’ ți-i inelul? - și arată iar, cu arătătorul dreptei inelarul stângii - cu verighetă. - N-o fi știind ce-i arăți, zice mama, Între timp Întoarsă cu un maldăr de haine. O fi crezând că o-ntrebi unde i-i verigheta... - Da chiar asta o și-ntreb, doamnă! - Și, dacă-i nemăritată, ce să-ți răspundă? - Că-i nemăritată - semplu!, zice Moș Iacob. - Dac-o fi știind ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
i le-ai luat? - Unde merge n-are nevoie de haine, are grijă Statul. E drept, așa ceva n-are Statul În dotare... Nu văd ce arată, dar aflu atunci când mama, mânioasă, Îi zmulge din mână sutienul. Abia după aceea ia maldărul de haine. Trântește ușa, Încuie de două ori - verifică. Abia face doi pași că iar se aud bătăi. - Ce vrei? Ce mai vrei? - V-am adus și vata, se aude glasul jandarmului, de afară. Stricați orzul pe gâște, doamnă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
adevăr americană, va crede că sunt alcoolică pentru că beau după-amiaza. Cu ce-ar trebui să mă Îmbrac? Aceasta era, desigur, Întrebarea cea mai importantă. M-am cățarat pe scară, către budoarul meu. Lângă salteaua de dormit, pe care se aflau maldăre de pilote și pături, exista un paravan verde făcut de un prieten de la școala de artă și pictat În stilul lui Keith Haring. Culorile era cam prea vii - păreau astfel mai ales dimineața - , dar mă ajutau să mă Încarc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
spună ceva; apoi, mormăind ceva ce n-am reușit să prind, a trecut pe lângă mine atingându-mă ușor și a dispărut prin ușile principale. L-am privit lung, surprinsă. Hotărât lucru, lumea se purta ciudat zilele asta. Rachel stătea lângă maldărul de salteluțe, aranjându-le În teanc după terminarea cursului. Tocmai ținea una În mâini și, judecând după figura ei, l-ar fi troznit cu dragă inimă pe Jeff cu ea, dacă ar fi fost făcută din materiale mai solide decât plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
rândul meu să tresar, căci nu-mi dădusem seama că Andy, prietenul lui Fliss, era și el de față. Privind În direcția În care vorbise, am realizat că fusese la vedere tot timpul, chiar dacă ascuns, de la brâu În jos, de maldărul de valize din piele aranjate artistic. Dar Andy era o ființă atât de măruntă și de firavă Încât era ușor să nu-l observi, mai ales dacă se Întâmpla să stea lângă ea. Probabil că era deja obișnuit cu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]