772 matches
-
osoase, iar în altele doar cele osoase. Există numeroase clasificări, unele contradictorii. Pe statisticile existente, se poate afirma că aceste tumori primitive de perete toracic reprezintă 2% din tumorile primitive umane, iar din ele peste 50% sunt de părți moi. Malignitatea lor este cuprinsă între 50-80% [50]. Cei mai mulți autori le delimitează în tumori osoase și de părți moi, așa cum le vom trata și noi în continuare. Tumorile osoase primitive Ele includ, în cele mai multe clasificări, atât tumori propriu-zise, cât și afecțiuni non
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92100_a_92595]
-
nivel, datorită faptului că invazia se poate produce subperiostal și subpericondral, prin măduva osoasă, de-a lungul pleurei parietale, sau prin limfaticele spațiului intercostal. O distanță de 2 cm de tumoră este suficientă în cazul tumorilor benigne, tumorilor osoase cu malignitate redusă, dar și în cazul metastazelor [36]. În tumorile maligne primitive există numeroase opinii în literatura de specialitate. Noi recomandăm atitudinea chirurgicală propusă de Seyfer și Graeber în 1989 [62]: toracotomie la nivelul unui spațiu intercostal mai sus sau mai
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92100_a_92595]
-
parietectomie la peste 4 cm de marginile macroscopice ale tumorii a fost de 56%, comparativ cu supraviețuirea de 29% la 5 ani a celor la care parietectomia s-a efectuat la doar 2 cm de tumoră [31]. În tumorile cu malignitate mare, se recomandă extirparea în bloc a pielii și țesutului celular subcutanat, a mușchilor afectați, a fasciei exotoracice, a coastelor și spațiului intercostal, a fasciei endotoracice și pleurei parietale (rezecție completă în grosime a peretelui toracic („full-thickness resection”) [63]. Tumorile
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92100_a_92595]
-
bronho-anastomoză) sau diferite procedee de plastie bronșică (rezecție bronho-plastică), având ca scop conservarea la maxim a parenchimului pulmonar. Cele mai frecvente indicații ale rezecțiilor bronho-plastice și bronho-anastomoze sunt:tumori benigne cu localizare pe bronșiile mari;tumori cu grad redus de malignitate (car-cinoid);cancer bronhopulmonar la pacienți cu rezerve funcționale pulmonare limitate;metastaze endobronșice;metastaze pulmonare cu extensie endobronșică;leziuni traumatice ale bronșiilor mari (rupturi bronșice),stenoze bronșice (congenitale, traumatice, TBC, inflamații nespecifice etc.). Există trei contraindicații importante ale rezecțiilor bronșice:administrarea
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Teodor Horvat, Adrian Ciuche () [Corola-publishinghouse/Science/92108_a_92603]
-
stâng cu invazia originii lobarei inferioare stângi se poate tenta lobectomie inferioară stângă cu RBA în loc de pneumonectomie (fig. 6.81). Indicațiile RBA cu lobectomie sunt: cancer bronhopulmonar (cel mai frecvent), tumori benigne ale căilor aeriene sau cu grad scăzut de malignitate (carcinoid), stenoze bronșice benigne inflamatorii sau post-traumatice (rar), rupturi bronșice posttraumatice (excepțional). RBA cu bilobectomie superioară se practică în cazul tumorilor carcinoide cu localizare și extensie între originea bronșiei lobare superioare și medii, invadând bronșia intermediară; anastomoza se practică ulterior
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Teodor Horvat, Adrian Ciuche () [Corola-publishinghouse/Science/92108_a_92603]
-
Tratamentul infecției manifeste se face prin administrarea intravenoasă de amphotericină, urmată de itraconazol pe cale orală. Infecțiile cu protozoari, în special cu Pneumocystis carinii sau Toxoplasma gondii sunt prevenite prin administrarea, de lungă durată, de trimetoprim/sulfametrol (3 zile pe săptămână). Malignitatea: La pacienții transplantați incidența tumorală este mai mare decât în mod normal, datorită imunosupresiei. Limfoamele non-hodgkiniene apar, tipic, la 3-12 luni după transplantare. Maladia limfoproliferativă post-transplant (MLPT) este asociată cu virusul Epstein Barr (VEB); receptorii VEB negativ au un risc
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLEMENS AIGNER, WALTER KLEPETKO () [Corola-publishinghouse/Science/92112_a_92607]
-
distinct apare hipervascular în faza arterială și hipovascular în faza venoasă. În consecință, un CHC incipient, cu un subnodul de CHC clasic, poate furniza un model de tip nodul-în-nodul în studiile imagistice [3]. Imunohistochimia ar putea ajuta la diagnosticul de malignitate al leziunilor hepatocelulare. Astfel, după unele studii, dacă din combinația dintre trei marcheri GPC3, HSP70 și GS, doi sunt pozitivi, există o sensibilitate de 70% și o specificitate de 100% în detectarea malignității. Totuși, acuratețea diagnostică a metodei nu a
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Resiga, Rareș Buiga, Alexandru Șerban () [Corola-publishinghouse/Science/92127_a_92622]
-
Imunohistochimia ar putea ajuta la diagnosticul de malignitate al leziunilor hepatocelulare. Astfel, după unele studii, dacă din combinația dintre trei marcheri GPC3, HSP70 și GS, doi sunt pozitivi, există o sensibilitate de 70% și o specificitate de 100% în detectarea malignității. Totuși, acuratețea diagnostică a metodei nu a fost bine stabilită în cazul biopsiilor din nodulii hepatici [7]. ADENOMUL HEPATOCELULAR Transformarea adenomului hepatocelular în CHC este rară. Totuși, studii moleculare recente au identificat un subgrup de adenoame cu un risc crescut
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Resiga, Rareș Buiga, Alexandru Șerban () [Corola-publishinghouse/Science/92127_a_92622]
-
evaluați curent) volumul tumoral numărul ganglionilor axilari pozitivi invazia limfatică și vasculară tipul histologic al tumorii grading-ul histologic grading-ul nuclear receptorii steroizilor sexuali (estrogen și progesteron) ploidia (ADN histograma) indicii proliferării (fracția fazei S, indexul mitotic) B. Markeri noi de malignitate (inconstant evaluați) indicii proliferativi (Ki67) PCNA / cicline timidilat sintetaza MIB I topoizomeraza II Histona H3 TGF (a,b) EGF IGF și receptorii lor produșii oncogenelor (c-erbB2, c-myc, p53, int 2) markeri legați de invazie (catepsina D) receptorul pentru laminină stromelizina
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
în procesul cancerogenezei, pot fi identificate, chiar dacă nu întotdeauna clar delimitate, trei stadii succesive: inițierea, promoția și progresia [90, 159, 160,196,444]. Această evoluție în stadii succesive este confirmată de analiza modificărilor moleculare subtile ce au loc, evoluția spre malignitate fiind un proces continuu care astăzi, cel puțin teoretic, poate fi măsurat cu relativă exactitate [21]. Măsurarea aducților carcinogeni ADN, a frecvenței mutațiilor și a modificărilor citogenetice, precum și determinarea prin reacția în lanț a polimerazei (PCR) a expresiei unor protooncogene
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
a ciclului celular. Combinarea acestor leziuni le agravează pe cele inițiale, le amplifică și favorizează instabilitatea genetică, progresia și heterogeneitatea tumorală. Aberațiile în expresia genelor va duce și la modificarea expresiei moleculelor de suprafață, favorizând astfel progresia tumorală spre o malignitate crescândă, caracterizată prin neoangiogeneză, invazie și metastazare. Faza de promoție corespunde unor mecanisme epigenetice care, nu în mod permanent, alterează transducția semnalului, expresia genelor și diferențierea celulară, cu efect de stimulare a proliferării și de favorizare a expansiunii clonale a
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
interesa orice segment al căii de transducție a semnalului normal de proliferare / diferențiere celulară și va avea ca rezultat o destabilizare a genomului. Atunci când leziunile nu sunt corect reparate, evenimentele mutante se vor acumula și precipita, având ca rezultat o malignitate crescută a celulei. Aceste evenimente se desfășoară în timp și suferă o serie de influențe stimulatorii sau inhibitorii mai mult sau mai puțin eficace. Pentru multe localizări tumorale, diferitele etape ale transformării maligne au fost elucidate. Capitolul 3 MECANISME GENERALE
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
variat, unele din aceste variante prezentând corelații clinice și prognostice [138]. Există variante cu potențial malign scăzut (formele tubulare și cele mucinoase) și care au un prognostic foarte bun (rata de supraviețuire la 5 ani este de 90-95%). Formele cu malignitate medie sunt cele medulare și lobulare (rata de supraviețuire la 5 ani este de 70-80%). Cele mai frecvente carcinoame nu prezintă caractere speciale, sunt denumite „ductale” și au o rată de supraviețuire la 5 ani de 60% [363]. Examenul histopatologic
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
evaluați curent) volumul tumoral numărul ganglionilor axilari pozitivi invazia limfatică și vasculară tipul histologic al tumorii grading-ul histologic grading-ul nuclear receptorii steroizilor sexuali (estrogen și progesteron) ploidia (ADN histograma) indicii proliferării (fracția fazei S, indexul mitotic) B. Markeri noi de malignitate (inconstant evaluați) indicii proliferativi (Ki67) PCNA / cicline timidilat sintetaza MIB I topoizomeraza II Histona H3 TGF (a,b) EGF IGF și receptorii lor produșii oncogenelor (c-erbB2, c-myc, p53, int 2) markeri legați de invazie (catepsina D) receptorul pentru laminină stromelizina
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
în procesul cancerogenezei, pot fi identificate, chiar dacă nu întotdeauna clar delimitate, trei stadii succesive: inițierea, promoția și progresia [90, 159, 160,196,444]. Această evoluție în stadii succesive este confirmată de analiza modificărilor moleculare subtile ce au loc, evoluția spre malignitate fiind un proces continuu care astăzi, cel puțin teoretic, poate fi măsurat cu relativă exactitate [21]. Măsurarea aducților carcinogeni ADN, a frecvenței mutațiilor și a modificărilor citogenetice, precum și determinarea prin reacția în lanț a polimerazei (PCR) a expresiei unor protooncogene
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
a ciclului celular. Combinarea acestor leziuni le agravează pe cele inițiale, le amplifică și favorizează instabilitatea genetică, progresia și heterogeneitatea tumorală. Aberațiile în expresia genelor va duce și la modificarea expresiei moleculelor de suprafață, favorizând astfel progresia tumorală spre o malignitate crescândă, caracterizată prin neoangiogeneză, invazie și metastazare. Faza de promoție corespunde unor mecanisme epigenetice care, nu în mod permanent, alterează transducția semnalului, expresia genelor și diferențierea celulară, cu efect de stimulare a proliferării și de favorizare a expansiunii clonale a
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
interesa orice segment al căii de transducție a semnalului normal de proliferare / diferențiere celulară și va avea ca rezultat o destabilizare a genomului. Atunci când leziunile nu sunt corect reparate, evenimentele mutante se vor acumula și precipita, având ca rezultat o malignitate crescută a celulei. Aceste evenimente se desfășoară în timp și suferă o serie de influențe stimulatorii sau inhibitorii mai mult sau mai puțin eficace. Pentru multe localizări tumorale, diferitele etape ale transformării maligne au fost elucidate. Capitolul 3 MECANISME GENERALE
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
variat, unele din aceste variante prezentând corelații clinice și prognostice [138]. Există variante cu potențial malign scăzut (formele tubulare și cele mucinoase) și care au un prognostic foarte bun (rata de supraviețuire la 5 ani este de 90-95%). Formele cu malignitate medie sunt cele medulare și lobulare (rata de supraviețuire la 5 ani este de 70-80%). Cele mai frecvente carcinoame nu prezintă caractere speciale, sunt denumite „ductale” și au o rată de supraviețuire la 5 ani de 60% [363]. Examenul histopatologic
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
cu ganglioni negativi Tipul histologic Din puncdt de vedere histologic, leziunea malignă mamară este foarte diversă , existând forme histologice cu comportamente biologice diferite, din punct de vedere al agresivității. Astfel, carcinoamele ductale au agresivitate ridicată, carcinoamele medulare și lobulare au malignitate intermediară, iar cele mucinoase, tubulare, papilare, au potențial malign scăzut. Relația dintre IDVL și invazia ganglionară. Gradul de agresivitate poate fi tradus și prin prezența invaziei ganglionare (număr de ganglioni invadați, micro sau macrometastaze, blocuri ganglionare). Relația dintre tipul histologic
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
între formele histopatologice ale cancerului de mucoasă orală; 4) baza indurată a leziunii și suprafața neregulată, cu muguri cărnoși, fetidă și sângerândă la microtraumatisme; 5) apariția tardivă a sensibilității dureroase locale; 6) apariția adenopatiei regionale de însoțire, cu caractere de malignitate (ganglioni fermi, puțin mobili pe planurile adiacente, nedureroși). Pentru precizarea diagnosticului și stabilirea configurației biologice actuale a pacientului este necesară o explorare complementară țintită reprezentată de: ¾ biopsia incizională a leziunii cu examen histopatologic; ¾ explorări biologice sanguine (TS, TC, HLG, IP
Chirurgie oro-maxilo-facială: prezentări de cazuri clinice. In: CHIRURGIE OROMAXILOFACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE by VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/730_a_1027]
-
tumoră benignă de parotidă; 2) statisticile indică pentru adenomul pleomorf o frecvență crescută între tumorile benigne parotidiene; 3) absența adenopatiei locoregionale de însoțire; 4) absența paraliziei de nerv facial de partea tumorală (prezența sa ar fi fost un semn de malignitate tumorală parotidiană); 5) absența modificărilor tegumentare locale (ulcerația tegumentului suprajacent tumorii ar fi indicat o tumoră malignă parotidiană); 6) rezultatul CT (descriere sugestivă de tumoră benignă, fără adenopatie de însoțire). Deși diagnosticul pozitiv este bine susținut de elementele prezentate, CHIRURGIE
Chirurgie oro-maxilo-facială: prezentări de cazuri clinice. In: CHIRURGIE OROMAXILOFACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE by VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/730_a_1027]
-
cronică intraglandulară (exclusă imagistic); 5. Tumora malignă parotidiană (semne clinice sugestive: creștere rapidă, paralizie de facial de însoțire, tendință de ulcerare la tegument, adenopatie locoregională de însoțire); 6. Tumora parotidiană cu celule acinoase (va fi exclusă histopatologic; are potențial de malignitate). Diagnosticul definitiv rămâne cel enunțat ca diagnostic pozitiv iar diagnosticul de certitudine va fi aflat după obținerea rezultatului examenului histopatologic definitiv al piesei operatorii. Evoluția cazului fără tratament poate consemna degenerarea malignă (carcinom ex-adenom pleomorf în 5-15% dintre cazuri) sau
Chirurgie oro-maxilo-facială: prezentări de cazuri clinice. In: CHIRURGIE OROMAXILOFACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE by VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/730_a_1027]
-
Există numeroase studii care cercetează o posibilă legătură între telefoanele mobile sau leziunile de la nivelul craniului și apariția tumorilor cerebrale, însă nu poate fi încă dovedită o legătură clară între acești factori. GENETICA Cel mai bun indicator de benignitate sau malignitate poate fi găsit în modificările genetice mai mult sau mai puțin evidente apărute la nivelul proliferării celulare. Una dintre tumorile cele mai frecvente, meningiomul, prezintă o serie de modificări cromozomiale. Inițial s-a arătat implicarea cromozomului 22, cromozom care joaca
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
von Recklinghausen [2]. În consecință, meningioamele spontane pot prezenta mutații de diferite tipuri ale genei NF2 de pe cromozomul 22q cu acțiune supresoare [3]. Mai multe alte modificări genetice au fost descrise în meningioame fără a exista indicii de creștere a malignității. Astfel, evoluția spre o malignitate crescută este corelată cu o agresivitate crescută la nivel molecular. O schemă a acestei evoluții este prezentată mai jos [4]. O progresie similară a fost descrisă și pentru glioblastomul secundar. Acest termen a fost propus
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
meningioamele spontane pot prezenta mutații de diferite tipuri ale genei NF2 de pe cromozomul 22q cu acțiune supresoare [3]. Mai multe alte modificări genetice au fost descrise în meningioame fără a exista indicii de creștere a malignității. Astfel, evoluția spre o malignitate crescută este corelată cu o agresivitate crescută la nivel molecular. O schemă a acestei evoluții este prezentată mai jos [4]. O progresie similară a fost descrisă și pentru glioblastomul secundar. Acest termen a fost propus din motive clinice și morfologice
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]