1,226 matches
-
agresiv, cine mi-a furat curelușele de la bicicletă? — Auzi, șefa, nu vrei mai bine să scriu despre Masacrul de Sfântul Valentin? o întrebă Mike Wooley cel plin de fițe pe Stevie, imitând accentul tărăgănat al ziariștilor din Chicago, în timp ce de sub manșetele cămășii i se ițeau curelușele cu pricina. Dar asta s-a întâmplat acum mai bine de o sută de ani. Express s-ar putea să fi ajuns acolo înaintea noastră. Toată lumea din birou izbucni în râs și Fran reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cabaretul au reprezentat spații predilecte de socializare și ecloziune ale noului curent estetizant (referințe utile în Emil Manu, Cafeneaua literară, Ed. Saeculum, 1997). Constantin Beldie înregistra „sociologic” mirajul simbolist al Terasei Oteteleșanu, unde „atîția tineri cu părul lung și fără manșetă la cămașă, debarcau fără nici un gologan în pungă, dar plini de iluzii, din provincia lor urgisită fiindcă bieții părinți nu-i înțelegeau, iar afurisita de școală n-o terminau; orbiți de prestigiul îndepărtat al Capitalei, amețiți de debutul lor îndoielnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
septembrie, Bruno o așteptă pe Christiane În Gara de Nord. Ea luase autobuzul de la Noyon la Amiens, apoi un tren direct până la Paris. Era o zi superbă; trenul sosi la 11 și 37. Christiane purta o rochie lungă cu floricele, și cu manșete din dantelă. Bruno o strânse În brațe. Inimile lor băteau să se spargă. Mâncară Într-un restaurant italian, apoi urcară În garsoniera lui să facă dragoste. Bruno lustruise parchetul, pusese flori În vaze; cearșafurile erau curate și miroseau frumos. Izbuti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mă uit la un bărbat la bustul gol fără să mă ia cu leșin. O să... arunc doar o privire. Da. Ca să-mi ies din păreri. — Acum platca. Iris răsucește cămașa pe scândură și încep iar să calc. Foarte bine... acum, manșetele... Ridic scândura mai mică pentru a călca mânecile și, în clipa în care fac asta, ridic, accidental-cu-intenție, ochii. Sfinte Hristoase. Nu sunt sigură că tot planul-meu-cu-ieșitul-din-păreri o să funcționeze, până la urmă. — Samantha ? Iris îmi ia fierul din mână. Vezi că arzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-ți vorbească urgent. Ceva legat de afaceri ? Trish ridică din sprânceană către mine sugestiv - apoi face un pas înapoi. Și încremenesc de uimire. E Guy. Care se află în bucătăria lui Trish. În costumul său impecabil Jermyn Street, și cu manșete apretate. Mă uit la el, incapabilă să zic ceva, total bulversată. Judecând după expresia lui, și el e la fel de uluit. — O, Doamne, spune încet, mutându-și privirea de la uniforma mea la sucitor și la mâinile pline de făină. Chiar ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Panther nu are efectul scontat de noi pe piață. Connor, ai ultimele analize statistice ? Connor se ridică și mă simt cuprinsă de o ușoară nervozitate, În numele lui. Văd cît e de stresat după felul În care se joacă Întruna cu manșetele. — Așa e, Paul. Ridică un clipboard și-și drege glasul. În cadrul ultimului nostru studiu, 1000 de adolescenți au fost Întrebați În legătură cu batonul de ciocolată Panther. Din păcate, rezultatele nu au fost deloc concludente. Apasă pe telecomandă. Pe ecranul din spatele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nu părea prea uimit. Vreau să spun că... e foarte bine ! — Dar de unde naiba ți-a venit ideea de a face reclamă la o ciocolată pentru adolescenți Într-o revistă pentru babalîci ? — Păi... Nick Își aranjează mai bine butonii de la manșete, fără să privească nici măcar din greșeală spre mine. Evident că a fost și o chestie de noroc. Dar pur și simplu am simțit că e timpul să... facem cîteva Încercări, fie ele și ușor riscante... să experimentăm un pic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pe atât. Își Îndesa mereu În pipă tutunul rebel. Și când tutunul nu se lăsa presat, nu avea destulă forță În degetul mare ca să‑l bătucească. Cum ar putea un asemenea om să fie primejdios din punct de vedere politic? Manșetele hainei Îi atârnau până la Încheieturile degetelor. - Bănuiesc că pe Grielescu Îl avantaja să fie văzut În public cu tine, a comentat Rosamund. Dar așa ești tu, Chick, nu vezi pădurea din cauza copacilor. - Exact aceeași observație a făcut‑o și Ravelstein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
planuri ale craniului său golaș, pleșuv, se mișcă Înaintea mea pe coridorul dintre living‑room și monumentalul lui dormitor princiar. Se oprește În fața oglinzii Încrustate În zidul dintre ferestre - aici nu există oglinzi agățate pe pereți - și Își Împlântează În manșete butonii de aur masiv, Își Încheie nasturii cămășii vărgate „Pupăr În Fundăr” de pe Jermyn Street - spălată de serviciile American Trustworthy și livrată la domiciliu, umflată pe dinăuntru cu hârtie de mătase. Își Înfășoară cravata, ridicându‑și gulerul cămășii care pârâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Îi place ca volumul aparaturii sale muzicale să fie dat la maximum. Telefonul care sună Întruna e lăsat În seama răspunsurilor robotului. Își Îmbracă apoi costumul de cinci mii de dolari, din lână italiană amestecată cu mătase. Trage În jos manșetele hainei și Își netezește creștetul cu vârfurile degetelor. Și poate că se desfată cu gândul că atâtea instrumente Îi cântă serenade și atâția muzicieni Îl slujesc. Corespondează cu companii de CD‑uri de dincolo de Cortina de Fier. Are asistenți care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
șed liniștiți pe scaune, ținându-și mâinile așezate în poală. Pe scaunul din spatele șoferului, oglindită în geamul care îl desparte pe acesta de restul lumii, stă o femeie bătrână, într-un trenci de culoarea timpului. De sub mânecile tocite se ivesc manșetele roz ale unui jerseu și el tocit, dăruit ei de către doamna la care slujea, bonne à tout, cine știe cu câți ani în urmă. Capul și l-a învelit cum a putut mai bine în căciuli și broboade, dar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
perioada Restaurației, spuse el fără prea mare atenție. Am cam acoperit piața. Se arcui într-o plecăciune adâncă și elaborată, a cărei perfecțiune mă făcea să-i și văd coada de brocart a hainei de gală și dantela revârsându-i-se pe deasupra manșetelor. — Totuși, următorul meu rol e Edmund, la Național. Mi-au spus azi de dimineață. —Bravo! Sally îl pupă apăsat și zgomotos. Felicitări! Hugo afișă un aer ușor îngâmfat. — Întotdeauna e bine să-ți planifici ce faci mai departe. Păzea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Brunetti Îi acordă toată atenția sa, așteptând să vadă ce sugestii concrete aveau să urmeze. Ai verificat sursele obișnuite? Numai subalternii intrau În detalii. — O, da, domnule. Acesta a fost primul lucru pe care l-am făcut. Viscardi Își trase manșeta scrobită, aruncă o privire În jos la un fir sclipitor de aur și spuse, Întorcându-se către Patta: — Nu vreau să te rețin de la Întâlnirea de prânz, Pippo. De-ndată de Brunetti Îi auzi porecla, se trezi c-o răsucește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
un zâmbet, unul foarte subțire. — Mă tem, dottore, că aș fi mult mai bucuros dacă ați fi la fel de sigur că-mi veți găsi tablourile. — Puteți fi sigur că le voi găsi, signor Viscardi. — Asta-i foarte Încurajator, commissario. Își Împinse manșeta În sus, aruncă o privire furtivă la ceas și spuse: Dar mă tem că va trebui să mă scuzați. Aștept câțiva prieteni la prânz. Iar apoi am o Întâlnire de afaceri și trebuie neapărat să ajung la gară. — Întâlnirea dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
se sinchisise să rezolve situația. Ceea ce putea duce la accidente regretabile. Chiar citise la un moment dat că un neatent (lumea e plină de astfel de specimene) se împiedicase în propriile șireturi desfăcute și alunecase sub roțile metroului. Stupid. Și manșetele pantalonilor erau pline de noroi, asta însemnând că vizitatorul misterios ajunsese acolo pe jos, după ce lipăise destulă vreme prin băltoacele aflate în plină expansiune. Un impermeabil cenușiu atârna lălâu pe niște umeri înguști, iar de sub borul pălăriei îl fixau doi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
atât de mulat pe gâtul posesorului încât ai fi putut crede că posesorul intenționa să se sugrume, încetul cu încetul. Stinse țigara în scrumieră și își privi Rolex-ul pe care îl purta întotdeauna pe mâna dreaptă. Din mâneca hainei ieșea manșeta cămășii, strânsă de un buton strălucitor. - Mai stăm 10 minute, apoi intrăm la o șuetă! Sper să fie gazdă bună ăsta cu casa. Aș bea ceva înainte să-i sucesc gâtul. De preferat ar fi o tărie. - Nu-i ducem
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Avu o tresărire. Stătea întins pe burtă, cu fața în apă, ca și cum ar fi vrut să o înghită pe toată în urma unui acces teribil de sete. Era desculț, iar pantalonii fuseseră suflecați într-o încercare ciudată de a proteja numai manșetele. Lăsă geanta să cadă pe alee și alergă către el. Îl auzi râzând și pricepu ușurată că nu era vorba despre ceva grav, ci - mai mult ca sigur - de o altă beție strașnică. Abia acum își dădu seama cât de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Magicianul, cine altul?) își sorbea ceaiul și citea ziarul. Deși nu se uitase într-acolo, știa că nu este nimic în ordine. Că are iarăși parte de surprize. Și mai știa, ce absurditate, nici nu privise într-acolo!, că pe manșeta ziarului scrie anul 1944. Dar el era interesat de fantă. Bătu cu pumnul în ușă. Un demers hilar, dacă ținem cont de faptul că Lucia era la serviciu - în acest moment, Magicianul ridică ochii din ziar și făcu un gest
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
era tipărită și data apariției - ziua, luna, anul... Ceva nu era în regulă. Ceasul său arăta o dată și o lună, era chiar sigur că nu se dereglase. Din acest punct de vedere, nu avea niciun dubiu. Însă ziarul avea pe manșetă ziua... următoare. Îl făcu sul și-l înfipse în pieptul bătrânului:Cine sunteți dumneavoastră? Un accident de circulație nu este ceva nou, nu trebuie să fie neapărat chiar acel taximetrist care m-a stropit. De la ce emisiune sunteți, dacă nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
dezbrăcă fluierând blana, coada, coarnele și copitele și săpă grăbit cu un cuțitaș o groapă măruntă, împingîndu-și înăuntru accesoriile făcute sul, învelite în blana cu păr negru, lucind murdar și stins precum floacele unui câine, înnodate strâns cu mânecile fără manșete, și astupîndu-și-le cu mișcările ritmate ale unui parașutist ce-și îngroapă parașuta și stația de emisie-recepție, imediat ce-a fost desantat în teritoriul dușman. Bătători cu talpa bulgării pământului răvășit și scuipă peste ei. Dintr-un buzunăraș cu clapetă, decupat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un prinț. În sala împăraților Persiei am fost primit cu cea mai aleasă pompă, am fost poftit în puful lojilor pentru invitații cei mai de vază, am fost examinat în tăcere. Au șoșotit între ei... O puturoșenie de spirit, cu manșetele veșmintelor tivite cu vapori de pucioasă, cu sceptru de trestie și coroană împletită din gheare de pasăre, m-a fulgerat din scurt: "Prea vrednicule Alcibiade! Ești la curent că nevastă-ta dezvăluiește din formulele sacre și din incantațiile secrete, derbe-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Răposățelul la fund! - Cine, tantelo Dragonela? Era rudă Răposatul cu Sultanul? - Taci, neglijento! Curg scamele de pe tine. Ca paiele la botul vacii... Știi că nu se înghesuia după onoruri. Uite ce guler strâmb ai!... Nu era rudă cu Sultanul. Poftim manșetă! Era amic... Se duceau vara în Alpi, la escaladat împreună. Spuneau că pe colțul primejdios al stâncii, nu se mai uită omul la prieten, dacă-i Sultan sau nu e Sultan. - Ai bocanci buni, ești Sultan... - Ce spun eu și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
așa mare bucurie din prima. El nu era necuviincios. Se răsuci prin pat și își îmbrăcă, în fața portiței, pe dedesubt, un maieu vernil și-o izmană culoarea oului de rață, cu cracii prea lungi, căreia îi îndoi, de două ori, manșetele. Perfect. Îi va strica totuși bucuria dintr-a doua. 370 DANIEL BĂNULESCU "Doinește numai de jale?... sau, din adâncul sufletului, doinește și de viață lungă?" "Ăă... Orișicum... Doinește cum îl poartă inspirația. E, să vedeți, un foarte mare artist..." "Ori
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
servim? Marchizet, madipolon, stambă, americă, poplin? - O cămașă de gata, ceru Stere, dar mai bună... Negustorul le zvârli una peste alta, o duzină: albastre, albe, verzi, tutunii, în dungi, pestrițe, scorțoase, moi ca mătasea, mai largi la guler, străvezii, cu manșetele făcute din două bucăți, cum îți poftea inima. Așa cămăși purta numai jupânul lui. Erau ca firul de păianjen, calde la pipăit, unduioase și miroseau plăcut. Le-ar fi luat pe toate. Le cântări în mână și începu să se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și delicatese, serviciu prompt și conștiincios, vinuri, pelin de mai, bere la orice oră. Între bodegi, parcă despărțindu-le, ca să nu fie prea aproape una de alta, erau alte prăvălii: "La balon" a unuia Marin Bălună, pălărier care călca cravate, manșete artistice și gulere de domni, " La briciul vesel" sau "La minut", cum scria pe a doua firmă, frizerie de lux, tuns, ras și frezat, "La șicul elegant", croitorie, pardesie, paltoane, fracuri, nunti,-botezuri, "Tricolorul", ceaprazărie, șepci, uniforme pentru C.F.R., Poștă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]