334 matches
-
primit texte importante de la Gasparini (despre slavi), Marie Delcourt, Stella Kramrish, van Buitenen, Milton Singer, Lanternari etc. Dar cel mai mult mă interesează „review-articles”. Pregătesc unul despre mit (lucrări apărute după război). Nu vă tentează nimic în această direcție? (Gnoză? Maniheism? Iran?...). Dragă Stig, mai am mii de lucruri să vă spun. Dar mă grăbesc pentru ca să vă ajungă această scrisoare - pentru a afla că veniți și că nici o catastrofă nu amenință Șbiataț noastră disciplină la Chicago. Omagiile mele dnei Wikander. Christinel
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
al suedezilor, cu rezerva că asemănarea nu poate fi completă. Pe lângă marile monografii - tratatul de fenomenologie a religiilor, publicat în 1945 și cunoscut grație traducerii germane, istoria religiilor Iranului antic (Les religions de l’Iran, Payot, Paris, 1965) și a maniheismului, seria publicată în Actele Universității de la Uppsala „King and Saviour” (I. The Great Vohu Manah and the Apostle of God. Studies in Iranian and Manichean religion, UUÅ, 1945:5; II. Mesopotamian Elements in Manichaeism. Studies in Manichaean, Mandaean, and Syrian-Gnostic
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
grea și complicată a creării personajelor. După Dostoievski și Marcel Proust, această artă, știință, a devenit Într-adevăr extrem de dificilă, cei doi „monștri epici” și Încă alți câțiva și-au „revoluționat” arta și au reușit „să Învingă” sau să relativizeze maniheismul curent și dominant secole la rând În proza europeană, când de-o parte sau de alta se Înșirau „bunii” și „răii”, iar arta avea drept scop În primul rând considerente morale. Odată cu aceștia Însă, arta romanului țintește „mai sus” și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
asupra unui personaj literar complex, aflat În „criză” existențială și morală, o inovație tipologică uriașă care aliază pentru prima oară În istoria romanului modern pulsiunile „negative” cu cele „pozitive” În „cutia caracterială a unui singur individ”, distrugând pentru totdeauna acel „maniheism tipologic” ce făcuse carieră amplă Începând din medievalitate - și care face și azi, În nu puțin opuri epice ce apar mai peste tot! - și propunând acel „personaj amoral”, de fapt insul uman posedat și copleșit adeseori de o insuportabilă povară
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nefericitul Kleist este nu numai unul dintre promotorii romantismului german, dar în splendida sa nuvelă Marchiza d’O eu am găsit, înainte de Dostoievski, semnele clare ale unei tipologii în contradicție, până azi, față de cumintele, mai mult sau mai puțin nuanțat, maniheism pe care, un secol și mai bine după el, nu puțini autori gravi îl folosesc, o știință a personajelor absolut revoluționară, pe care amintitul Fiodor Mihailovici o duce la culme! El însuși neînțeles și, din această pricină, acceptat de critica
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu-i decât o resurgență a Luminilor și a Tenebrelor, o logică infantilă ca cea a westernului cu gust de melodramă. Ideea că ambele părți ar putea fi la fel de rele l-ar aduce la disperare pe justițiarul occidental. Poate că maniheismul nostru nu-i decât o viclenie a ego-ului, o atitudine inspirată din vanitate. În loc să lase lucrurile să curgă, să se facă și să se desfacă, așa ca la asiatici, fanfaronul intervenționist simplifică lucrurile ca să-și poată umfla mușchii în public
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
unele forțe subterane puțin cunoscute sunt acelea care-i permit unei credințe să devină o forță bahaii, disidența rătăcitoare a unor elite cultivate, lipsită de ancorări naționale, aduc în această privință și în mod oarecum tragic, o probă a contrario. Maniheismul a fost cât pe ce să prindă în China. Pentru că niciun neam nu și l-a însușit, el s-a volatilizat. Ce s-ar fi întâmplat cu șiismul dacă safavizii din Iran nu l-ar fi proclamat religie de stat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ori între: amoralism machiavelic (politica este doar despre putere și interese, morala este o problemă privată), purism (politicienii sunt absolut ticăloși, politica este o cloacă murdară), absolutism (politica și politicienii ori sunt foarte buni, ori foarte răi, tertium non datur), maniheism de grup (ai noștri sunt buni și onești, ai lor sunt răi și ticăloși), transfer religios (cutare este bun creștin și milos, eventual „vizitat” de Duhul Sfânt”, deci bun politician), transfer excesiv din morala pentru viața privată (politicienii trebuie să
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
regim de adevăr. În această capcană au căzut mulți nevinovați, unii din ignoranță despre acea lume, alții din interes pentru vâlvă, rating și vânzări, alții ca să își lichideze colegii, concurenții și oponenții sau alții, intelectuali proeminenți, dintr-o predilecție pentru maniheism, esențialism, ispită metafizică pentru absolutism: orice persoană care a semnat indiferent ce la securitate poartă cu sine o esență securistă până în mormânt sau, prin extindere și foarte curând, orice persoană care a fost membră de partid poartă cu sine o
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
și contraproductivă într-un trecut față de care ei nu empatizează de loc. Nu este al lor. Trecutul lor o să fie ceea ce le facem noi astăzi. Un singur gând m-a consolat: anume acela că, probabil, epuizăm și ultima redută a maniheismului: pe cea morală, după cum, ceea ce a urmat alegerilor din 1996 a dus în scurt timp la epuizarea maniheismelor politice și a așeptărilor mesianice. Amurgul maniheismelor ne va ajuta să judecăm oamenii individual, pentru ceea ce au făcut și fac. După cum ne
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
decât cele publice la nivel național. Pe scurt, trăim din plin, pe de-o parte, bolile copilăriei, pe de altă parte, pe cele ale senectuții. Sindromul „buricul universitar al pământului” este atât de răspândit în lumea noastră încât, de atât maniheism și atâta „luptă dintre generații”, cei nou descinși probabil vor pleca sau vor învăța tehnici subterane de acces între deținătorii „pâinii și cuțitului”, spărgând cu (ne)răbdare rândurile întâi-stătătorilor adesea contrareformiști, iar aceștia din urmă vor număra pe sub birou anii
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Iorga. În Ciocoii vechi și noi există astfel două realități literare extrem de inegale, denumite de Paul Cornea „romanul” lui Dinu Păturică și „romanțul” lui Gheorghe. Pornirea justițiară a lui F., sesizabilă în orice rând al scrierii, ajunge ostentativă în acest maniheism rigid: eroi satanici și eroi serafici, primii incriminați violent, nestăpânit, cu inclemență, ceilalți idealizați până la apoteoză. Epicul suportă, de asemenea, o schematizare maximă, până când ultima scenă o întâlnește, demonstrativ, pe prima. Subsumate tendinței apăsat pedagogice, mereu în consonanță cu sentimentele
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
povești”), așază în cadru o Moldovă pentru care slăvitul Ștefan cel Mare rămâne icoana tutelară. Supusă presiunilor turcești și pătimind din cauza năvălirilor hoardelor de nohai, țara e măcinată pe dinăuntru de veșnicele lupte pentru putere. Într-o viziune atinsă de maniheism, boierii, care, cu rare excepții, apar ca fiind lași, vicleni și trădători, îi poartă gând rău cârmuitorului. Tocmai de aceea, voievodul caută și găsește un sprijin în oamenii din popor, păstrători ai multor temeinice virtuți. O anume derivă în schematism
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
Într-una comercială, la Echenoz. Pentru Martin Page, cel din Libelula, există o artiști funciari, al căror mediu de creație și existență este libertatea. Societatea, de cum reușește să-i cumpere pentru a-i etala În vitrină, Îi ucide. Nu numai maniheismul scriitorului deranjează - așa moderat cum se manifestă el, mascat de imageria loufoque - dar mai ales inadecvarea registrelor de limbaj la condiția socială a personajelor. Puteți aprecia ușor dacă povestea spusă lui Fio de bunica ei - jitană, repet - are parte de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
speriatul” etc. În momentul apariției acestor proze, a fost remarcată ca merituoasă atitudinea antilirică, sarcastică a autorului, care venea să se opună idilismului cotropitor al sămănătoriștilor. Dar bună parte din nenumăratele „chipuri și suflete” încondeiate de C. sunt de un maniheism inflexibil, iar în pagină se răsfață frecvent întâmplarea măruntă, anodină, faptul divers, o anecdotă, ceva hazliu sau chiar vulgar. În caracterizarea drastică a lui G. Călinescu - C. „nu e un scriitor, ci un bun foiletonist” - temeiul e greu de contestat
CAZABAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]
-
a funcționării acesteia și curiozitatea sa rămâne nesatisfăcută. I-ar place să intre în sala de mașini a ascensoarelor, dar este condamnat la imagini fragmentare. Legea mecanică îi rămâne incomprehensibilă. Descoperire Americii este pentru Karl descoperirea unei ordini riguroase, cea maniheismului industrial care este și luare la cunoștință a repetiției și a reproducerii în era industrială (prin hublouri el descoperă arhitectura cu mii de ferestre, care îi dezvăluie legea seriilor). În casa unchiului (a doua figură paternă a povestirii) el se
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ncadrează activitatea Comisiei pentru Adevăr și Reconciliere și a Fundației Memoria. Avatarurile CNSAS nu oferă perspective prea promițătoare. Activitatea de excepție a Fundației Academia Civică și a Memorialului Sighet este `n același timp esențială și `ncurajatoare. Vezi și Adrian-Paul Iliescu, „Maniheism politic și eșec instituțional”, `n A.-P. Iliescu, Mentalități..., 2002, pp.13-60. 102 Soții Jelavich scriu că noile state „au devenit monarhii constituționale cu sisteme administrative extrem de centralizate. Concentrarea puterii `n capitală a `nsemnat adesea distrugerea sistemelor de guvernare locală
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cu Securitatea care continuă să ne joace, iar Ea - Ea, lovitura de teatru, declară gravă, rigidă, impecabila: "am fost tot timpul la curent"... (cu "activitatea" soțului, se înțelege). Cuplul rezista, cu prețul perpetuării minciunii! Fără a fi o adeptă a maniheismului, nu cred că o "poeta protestatara" autentică ar putea reacționa așa. Ar însemna să se nege pe șine, ar însemna o sinucidere. Cred că nici "rațiunile inimii" (și nici cele ale dosarelor) nu pot face un artist adevărat să aleagă
Între legea dosarelor si legea inimii by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18156_a_19481]
-
ale cărui opere au modificat substanțial gândirea europeană. Opera sa constituie o punte de legătură între filosofia antică și cea medievală. În tinerețe a studiat retorica. Impresionat de ""Hortensius"" al lui Cicero s-a profilat pe filosofie. A urmat întâi maniheismul, apoi scepticismul și în final neoplatonismul. După convertirea sa la creștinism (387) prin Ambrosius de Milano a devenit în 396 episcop de Hippo Regius, în nordul Africii. Teologia sa a influențat gândirea lui Martin Luther, care inițial aparținuse ordinului augustinian
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
și Cartagina. Aici a intrat pe drumul păcatului, după cum spune în Confesiuni, adică a dus o viață carnală și a avut un fiu din flori. Înainte de a se creștina, a fost adeptul mai multor culte și orientări filozofice, în special maniheismul și a tratat problema diviziunii clare între bine și rău, fiind preocupat de problema originii răului. În anii 373 - 383, Sf. Augustin este profesor de Retorică, întâi la Tagaste și apoi la Cartagina. În această perioadă, s-a ocupat de
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
Acesta este momentul convertirii sale, hotărâtoare în acest sens fiind influența episcopului Ambrozie, care l-a și botezat, în noaptea de Paști a anului 387. În 389 revine la Tagaste, unde întemeiază o comunitate monahală. Se dedică studiului Scripturilor, combaterii Maniheismului și a altor erezii. În 391 devine preot la Hippo Regius, iar în 395 Episcop. Moare în 430, după treizeci și cinci de ani dedicați activității episcopale. În acest moment, Imperiul Roman era deja supraextins și muribund, iar vandalii se pregăteau să
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
și Roma. Această răspândire în aria geografică mediteraneană a favorizat posibilitatea transmiterii mesajului creștin atât în limba greacă, cât și în limba latină. În primele trei secole ale erei creștine (e.c.), în pofida apariției crizelor interne (pe teme doctrinare: gnosticismul, marcionismul, maniheismul, docetismul, nestorianismul, montanismul, pelagianismul ș.a.), crize care au dus la apariția unor Biserici cu caracter autonom, creștinismul a continuat răspândirea sa atât în imperiu, cât și în afara lui. Această răspândire n-a fost oprită nici măcar de persecuțiile dezlănțuite de unii
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
respect deosebit pentru musafiri, tot ce face gazda, este pentru a-și mulțumi musafirul. În conepția iranienilor, "musafir este omul care a intrat în casă și nu cel care a ieșit pe ușă"! Iranul este patria a numeroase religii (zoroastrismul, maniheismul, mazdaismul, yazdanismul, credința Bàbì și credința Bahà'ì), iar religia a avut dintotdeauna un rol important în cultura iraniană. În zilele noastre, versiunea Shia a culturii islamice are o mare influență asupra culturii și a identității iraniene. După anul 1979
Cultura Iranului () [Corola-website/Science/308139_a_309468]
-
totuși și în prezent o formă renăscută a acestuia, cunoscută sub denumirea de „Neo-maniheism”. În orice caz, majoritatea mențiunilor scrise de către fondatorul acestui curent religios s-au pierdut cu trecerea secolelor. Câțiva învățați au argumentat că anumite influențe subtile ale maniheismului s-au infiltrat în doctrinele creștinismului catolic, prin intermediul lui Augustin de Hipona, care, înainte de a fi creștin, fusese maniheist. Maniheismul a luat naștere în secolul III d.Hr., iar în următorul mileniu a cunoscut o vastă arie de răspândire, fiind
Maniheism () [Corola-website/Science/306512_a_307841]
-
de către fondatorul acestui curent religios s-au pierdut cu trecerea secolelor. Câțiva învățați au argumentat că anumite influențe subtile ale maniheismului s-au infiltrat în doctrinele creștinismului catolic, prin intermediul lui Augustin de Hipona, care, înainte de a fi creștin, fusese maniheist. Maniheismul a luat naștere în secolul III d.Hr., iar în următorul mileniu a cunoscut o vastă arie de răspândire, fiind îmbrățișat de populațiile din nordul Africii, până în China. Textele originale au fost redactate limba aramaică. Pe măsură ce curentul se răspândea spre
Maniheism () [Corola-website/Science/306512_a_307841]