409 matches
-
mult. Ca să se înțeleagă despre ce e vorba, e necesară o scurtă incursiune istorică. Personajul literar, acela de roman îndeosebi, are, la rândul lui, o istorie deloc liniară. El a fost, rând pe rând, inventat, copiat de pe realitate, simplu și maniheist conceput, complex, clar, indescifrabil, banal sau misterios. Totul a depins de atitudinea autorului. De fapt, de concepția lui. În Arca lui Noe am schițat trei formule de roman în funcție de interpretarea (implicată, de cele mai multe ori) pe care romancierii au dat-o
Romanul și umanismul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6254_a_7579]
-
vedem. După căderea comunismului, literați străini pe care am avut prilejul să îi întâlnesc îmi vorbeau despre credința lor că noua literatură, proaspătă și iluminatoare, nu putea veni, în Europa, decât dinspre țările estice, foste comuniste. Noi suntem secătuiți și maniheiști, spuneau ei, cu referire la bătrâna Europă occidentală. Noutatea nu poate veni decât din Est. Așa credeam și eu. Dar, numărând, de pildă, manuscrisele de sertar publicate, după decembrie 1989, în România, acestea încap pe degetele de la ambele mâini, doar
AIUD LA VENEȚIA by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16685_a_18010]
-
Pavić privitoare la idioritmici și cenobiți din romanul său Peisaj pictat în ceai, scris în cheie masculină. De fapt, Pavić urmărește destinul femeii într-o lume a bărbaților, descrie modele de comportament și tipuri de femei în contrast cu lumea bărbaților tranșată maniheist în învingători și învinși, și întrevede pentru ea posibilitatea de a fi în afara sau deasupra acestei diviziuni: de a fi o terță persoană. Un al treilea pantof, cum spune Pavić. Pe cît de lirică pe atît de erotică, narațiunea lui
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
tip arbore sau rădăcină, carte fixă, centrată, închisă și ordonată, funcționând în chip genealogic, urmând principiul logicii binare și constituind binecunoscuta emblemă axis mundi. Mai degrabă decât să ofere o imagine a cărții totalitare, unitare sau bazate pe o logică maniheistă a construcției, M H. Simionescu ne propune o imagine a democratizării scrierii, a practicilor minore și a strategiilor de rezistență rizomatică, o recontextualizare a marginalului și a diferenței, în dauna promovării identicului, a nediferențiatului și a standardului. Această perspectivă culturală
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
din cuvintele lor s-a văzut simpatia pentru scriitor, dorința ca el să dea noi creații. Scrie, tovarășe, scrie înainte, îi urau cu toții, iar la despărțire i-au spus: Te așteptăm, tovarășe, cu noi scrieri"(pag. 223). Pe scurt: formalitate maniheistă a discursului, care distinge, aseptic, binele moral de răul capitalist după un calapod previzibil; Generalitate a motivelor de laudă și universalitate a nodurilor în papură. Sunt lucruri știute. Dar, dincolo de ele, ce se înțelege - în mod esențial - de aici ? Că
Impresionismul socialist by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8929_a_10254]
-
o personalitate puternică nescutită de derapaje, de tentația absolutismului. Dragostea față de mama sa ne descoperă o altă dimensiune sensibilă a personajului, iar regizorul nu caută explicații pentru contradicții, ci le redă; ele ne oferă un personaj complex, care depășește logica maniheistă a oricărui film polițist, cu cele două tabere a bunilor și răilor. Ridley Scott, Martin Scorsese, Francis Ford Copolla, John Huston, Sergio Leone etc. niciunul nu a ratat un film cu gangsteri de la Bandele din New York la Cîrtița, recentul Glob
Frank and Richie: o istorie cu gangsteri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8992_a_10317]
-
un moment de cotitură, cînd, probabil, se privește într-o oglindă, personajul hotărăște să renunțe a-și mai consuma din aurul ce i s-a dat în loc de creier. Se retrage la țară și trăiește muncind cu brațele. O alternativă cam maniheistă, de care proletcultiștii ar fi fost mîndri. Cred că și bigoții. A ales, din nou, greșit. A sărit, fără vreo pregătire, la polul opus. E lipsit de simțul nuanțelor. Dar cum l-ar putea avea, cînd în loc de creier are aur
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
XX cele două motoare cu viteză diferită ale omenirii (în interiorul lor stilistica a fost destul de largă, pînă la variantele extreme comunismul și fascimul) și destui sînt și astăzi cei convinși că politica nu poate fi gîndită în afara termenilor acestui binom maniheist. Firește la nivelul vieții politice (chiar și în peisajul autohton postrevoluționar) au existat grupuri care se autodeclarau "a treia cale", dar care nu au convins niciodată că ar fi o alternativă viabilă la bipolaritatea stînga vs. dreapta, iar membrii lor
Fascinația terțului inclus by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10569_a_11894]
-
Czesław Miłosz îl prevestise încă din 1953. Critica sistemului nu mai părea insuportabilă cenzurii, câtă vreme sistemul însuși încetase să mai fie asociat cu sovietismul pe care naționalismul începuse a-l repudia. Toată discuția iscată în ultima vreme de radicalismul maniheist al Hertei Müller ar fi avut alt curs, mai normal, dacă s-ar fi avut în vedere literatura însăși din comunism, și nu comportamentul scriitorilor. Curajul și lașitatea au sens, când vorbim despre literatură, dacă luăm în considerare opere, nu
Miza în artă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5952_a_7277]
-
cu trup și suflet, iar alături se află Henry Sturgess (Dominic Cooper) un vampir pocăit care-și trădează specia hrănindu-se totuși cu sângele corupt al ticăloșilor și nu cu cel prețios al clasei muncitoare într-un sens larg. Rezolvarea maniheistă a conflictelor nord vs sud, oameni de bine vs vampiri, aboliționiști vs stăpâni de sclavi etc. se află în miezul fabulei democratice. Un anumit manierism împinge vampirismul către o formă de reacționarism desființat de inițiativa politică a lui Abe, iar
Ultimii „bampiri“, Abe și agheasma constituțională by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4325_a_5650]
-
suflet, deși erau resemnați ca umiliți, perdanți ai unei zile și plini de zgura nedreptăților, precum cei modești ca statut social. Trenul pierdut de „proști“ deraiază, iar în momentul opririi camionului, de curiozitate, la locul incidentului, se produce confruntarea simbolică, maniheistă și cam tezistă, a ruralului obidit dintotdeauna cu brutalul conductor care-l umpluse de sânge, nu cu mult timp înainte: „Pentru câteva clipe, privirile celor doi se încrucișează precum săbiile într-un duel, unul se uită cu asprime și mustrare
Longevitatea în altă formă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3198_a_4523]
-
Schlink combină în acest Debauer toate spaimele și toate cedările germanului middle class din ultima jumătate de secol. Gabriel Chifu pune în pagină cu extremă acuitate întreaga dispoziție schizoidă a României comuniste, înclinată să demonizeze și să beatifice. Să judece maniheist, pentru că istoria, neagră, cere asemenea judecăți. Bordea și Cadar sunt prototipurile acestei gândiri. Simple emanații ale ei. Dacă ultimul reprezintă „jumătatea pozitivă” a cuplului, n-aș spune totuși că rolul său e numaidecât unul fast. Martiriul său a fost fără
Întoarcerea acasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2497_a_3822]
-
consacrate luptei dintre bine și rău pe scară mondială, rolul vechilor agenți imperialiști și spioni, cu care fusesem îndopați cîndva, fiind preluat de NKVD, KGB și ejusdem farinae. Acestea sînt clișeele universale, cel mai ușor de copiat într-o lume maniheistă care are întotdeauna nevoie de idoli, de băieții săi buni (the good guys) și de diavoli (the villains).
Universalitatea clișeelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11379_a_12704]
-
care dirijau epurarea vocabularului, construind chiar două clase opuse de cuvinte și expresii, unele așa-zicînd pozitive, acceptate, corecte, recomandate, altele, negative, de nefolosit, incorecte, condamnate. Political correctness din SUA de azi n-a mers pînă la o astfel de subtilitate maniheistă, dar are tot veacul XXI la dispoziție să egaleze în imbecilitate cenzura comunistă a limbii. Ați uitat legea cu tovarășe a lui Ceaușescu? Dar înlocuirea de către cenzori în poezie a unor cuvinte ca moarte și doliu? Dar interdicția de a
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13832_a_15157]
-
evitare a oricărui scenariu de acest fel, pare o dorință de a păstra deschise cât mai multe opțiuni, dar simultan o neputință de a lua o decizie rațională. Anul trecut, un distins intelectual din România îmi descria o țară împărțită maniheist între NOI, "pro-occidendalii" cei buni, și EI, răii, foștii securiști și comuniști nostalgici. Domnia-sa a încercat să-mi explice de ce eforturile de a constitui alternative sunt inutile; în epoca tranziției, românii nu mai au timp de nuanțe, triază lucrurile
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
ele sunt prezente de fiecare dată activiștii, securiștii, regizorii obtuzi ai unui spectacol absurd care trece în ochii tuturor drept o farsă. Până și acele imagini au ceva teatral, buf, însăilat, de spectacol ieftin de brigadă artistică unde sunt expuse maniheist virtuțile și păcatele capitale. În rest, glumele se țin lanț în întreprinderea unde lucrează Emilia, și acest umor salvator oferă fața umană a regimului, alimentează estalgia și creditează un început de mitologizare. Emilia o spune simplu în chip de concluzie
Estalgie și puțină uitare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3275_a_4600]
-
centrul geografic al continentului nostru, la Mariampole, în Lituania. Așadar, ceea ce te cucerește de la bun început în demonstrația lui Schlögel este dezinvoltura cu care sunt împinse la o parte o serie de stereotipii. Autorul ocolește în primul rând tentația clasificării maniheiste, în alb și negru, a atributelor bătrânului continent: nu în imaginea idealizată (de leagăn al umanismului, cămin al democrației, sediu al toleranței), nici în aceea "demonizată" (de spațiu al atâtor cruzimi care au culminat cu cele două războaie mondiale, cu
Un bazar de mașini și foarte multe cărți by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12472_a_13797]
-
al globalizării și al piețelor libere.” Constatarea e gâtuită de sentimentul tristeții în fața mentalității triumfaliste a „bravei lumi noi”, de aroganța celor care și-au fixat țeluri în viitor, dar ignoră disprețuitor lecțiile istoriei. Lumea noastră e dominată de „entuziasme maniheiste”, de graba de a rupe orice legătură cu trecutul. Omul nou al proiectelor utopic-politice ale secolului al XX- lea a triumfat și glasul lui se aude tunător: „trecutul nu are să ne învețe nimic interesant.” Plasat cu fața spre viitor, omul
Brave old world (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5663_a_6988]
-
angajare îngustă, uneia sau alteia dintre cele două tabere, fie prin propagandă pentru "învingători", fie prin pamflet împotriva triumfalismului găunos. A simțit, în anii aceia de lipsuri și frustrări, cu instinctul sigur al artistului incoruptibil, că adevărul vieții depășește opozițiile maniheiste și că în societatea spaniolă postbelică nu existau "învingători" și "învinși", ci toți spaniolii erau niște convalescenți în căutarea izvoarelor profunde ale unei reconcilieri ce avea să se petreacă peste decenii sub egida monarhiei. Cele două romane care pun premisele
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
Sîrbu adresate familiei (surorii și mamei sale), între anii 1967-1970. Ele sunt interesante și pentru biografia scriitorului, dar și pentru reconstituirea și înțelegerea atmosferei din epocă. Mai cu seamă generațiile noi, care n-au trăit acele vremuri și văd lucrurile maniheist, au de câștigat din parcurgerea acestor documente: perioada era mult mai nuanțată decât ne-o reprezentăm grăbit astăzi. De pildă, scriitorul pe care-l identificăm cu victima era, în același timp, jucat cu piesele sale la teatrele din țară, avea
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5031_a_6356]
-
contrariul său, știa să facă din libertate ipostaza servituții totale. Potrivit lui Tismăneanu, marxismul este o fantasmă oraculară mînată de dorința de a explica exhaustiv lumea. În fine, prin cruzimea cu care și-a eliminat adversarii, marxismul a fost un sistem maniheist, menit a exclude pe toți cei ce nu erau de acord cu el. Vladimir Tismăneanu rămîne un caz aparte de intelectual care pare să nu aibă antipatii și idiosincrazii incurabile. E în spiritul său un ecou statornic al prezumției de
Despre rădăcinile ororii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5131_a_6456]
-
unei crunte ratări de destin în spațiul culturii române, ultragiate de samavolniciile comunismului. Blaga își rotunjise sistemul, Petrovici atinsese deplină autoritate, el, Călinescu atinsese doar pragul marilor înfăptuiri ce-i stăteau în puteri. În consecință, judecată trebuie ferita de simplificări maniheiste. Categoriile tranșante - alb sau negru - nu-l epuizează tipologic. Blamatul semnatar al "cronicilor optimistului" comitea, cu bună știință, "sacrilegii" unul după altul. În ședințele deschise ale Institutului, în plin proletcultism, își lua libertăți și o distanta superior-ironică vis-à-vis de directivele
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
fotbal a României sau împuțitul București sînt doar insule de țigănie într-o mare senină de latinitate! Nu, românii, la grămadă, sînt «țiganii» Franței!”). Unde conduc toate acestea? Spre populismul rasist. Ușor de înțeles, pentru că e compus din categorii simple, maniheiste, populismul, explică Vintilă Mihăilescu, funcționează de minune în vremuri de criză (și de consum cultural scăzut spre nul, am adăuga); la fel și rasismul, depozitar al străvechii strategii a țapului ispășitor. Ce se întâmplă în aceste condiții cu valorile pe
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5234_a_6559]
-
Oișteanu își face o busolă menită a-l orienta în luxurianța temelor e distincția dintre ordine și dezordine, haosul fiind latura malignă a lumii, în vreme ce cosmosul (numele grecesc pentru ordine) e partea benignă. Dihotomia e evidentă, la fel ca viziunea maniheistă pe care o însuflețește, binele fiind totuna cu ordinea, în vreme ce răului îi revine chipul ingrat al haosului. Odată acceptată perechea celor două principii, din a căror competiție se nasc aberațiile lumii, autorul caută ilustrări mitice ale acestor symplegade: o stihie
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
Graiul îngerilor. Reconstituiri, dispute, utopii“), scrise cu alte prilejuri și slujind altor motivații, dau senzația de corp străin în armonia întregului. Prezența lor e oțioasă și aduce a gratuită îndopare a conținutului. Chiar lăsate deoparte, ele nu aduc impietate viziunii maniheiste. O figură ambiguă a folclorului românesc este solomonarul, genul de șaman înzestrat cu puteri nefirești, al cărui rol e de a influența fenomenele meteorologice, împotrivindu-se astfel demonilor climatici. Solomonarul e vraciul cu înfățișare de sihastru cerșetor, călătorind pe nori
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]