2,098 matches
-
le-am înălțat cu mările lumii, din cer să le prinzi." (Peste vremi, Cătălina). Autoarea interpretează rolul Cătălinei și în alte poeme. Toate se caracterizează printr-un erotism difuz: "Mi-am smuls cum poate n-a făcut nici o vestală/ Impunitatea mantiei de-azur, regală/ Și-am azvârlit-o în oceane de răceală,/ Mai vulnerabilă în forma de-aer, goală." (Semnul focului); Îmi sunt ochii de iad înverzit/ Și mi-e gura de rană pe rai,/ Roșu-mi arde din noapte trezit
A fost o data o poeta by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10153_a_11478]
-
mai împlinit în această lume decât deșertăciunea? 2994. Deșertăciunea te înțelege doar dacă nu o vei înțelege la rândul tău, altfel va deveni destructivă. 2995. Deșertăciunea este împlinirea singurului adevăr al iluziei, acela de a fi iluzoriu. 2996. Deșertăciunea este mantia care nu va acoperi niciodată trupul împlinirii absolutului. 2997. Deșertăciunea este împlinirea fericirii din această lume. 2998. Deșertăciunea crede doar în propriul său adevăr pe care îl definește ca fiind un adevăr universal valabil pentru tot și toate. 2999. Oriunde
Culegere de înȚelepciune. In: Editura Destine Literare by SORIN CERIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_250]
-
LIVIA CIUPERCĂ Sub mantia protectoare a poeziei - veți constata - „niciodată gândul-idee / nu va trece întristat prin ființa” noastră (Iluzia trecerii), plămadă binecuvântată de o forță îndumnezeită. Traiectul nostru printr-acest areal e-o dulce, perpetuă ispită - „înspre nordul vis al luminii...” (Tăcerea din miracol
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
construita abație benedictină din Cenad. Aici, episcopul a locuit împreună cu canonicii catedrali și cu clericii diecezani, ducând împreună viața monastică a Regulii Sf. Benedict, cântând zilnic rugăciunea orelor - care includea și psalmul apocrif Hymnum trium puerorum - îmbrăcați mereu în cuculla, mantia de cor și de ceremonii, purtată cu sau fără un scapullo peste rasa monahală albă, de lână, cu guler prelung și legată la mijloc cu funie sau curea de piele. Anul 1044 a fost anul în care Ungaria a trecut
Unde și când a fost scris cel mai vechi tratat din România? by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3092_a_4417]
-
Ordinul Sfintei Maria să i se roage Fecioarei, protectoarei cavalerilor teutoni; și lui, Sfanțului Gheorghe, cel venerat pentru ajutorul acordat cavalerilor În timpul cruciadelor sângeroase. Mărțina Îi simte conturul aproape fizic, apoi Îl și vede, din ce In ce mai clar, colo un cavaler În mantie și crucea neagră purtată peste tunica albă. El are barbă crescută și semnul tăieturii de iatagan pus pe diagonală obrazului. Mărțina tresare. Nu mai este prezentă În Acum, dar nici În Atunci. Deși Încă mai aude sunetele instrumentului pe care
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
spuseră prelung și trist povestea înainte. O notă suavă se înălța lină ca o față de madonă melancolică într-un templu curios. Grădina era un templu și madona avea ochi mari și visători, iar părul îi cădea peste umeri ca o mantie regală. O, notele triste, o, madonă părăsită, o, cîntecul uitat!" (Cîntec uitat). „Nopți împovărătoare, nopți de vară monotonă și lungă! Ce trist vă port în suflet în ceasuri de singuratecă rătăcire, cînd visul cade spre amurgurile tragice în cari se
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
prezentat argumente de tip politicianist în scandalul steagurilor secuiești: "Ponta nu și-a ieșit încă din haina de purtător de cuvânt, nu cred că-l apasă foarte tare haina de purtător de cuvânt, nu cred că-l apasă foarte tare mantia de prim-ministru cu autoritate maximală și cu suport parlametar cel mai consistent de după 1989; au funcționat argumente de ordin politicianist: să reacționăm că dă bine la populația din Ardeal pe care noi nu o avem". În schimb, pentru Gușă
Reacțiile liderilor politici în scandalul steagurilor, văzute de Cozmin Gușă by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/39434_a_40759]
-
printr-o lupă incendiază hîrtia. Actualitîți Cripticul sughiț al ceții frontoane curgînd asemenea rîului pietruit cu cearcăne sună ca o trîmbiță osul feroce semințele vechilor seisme încolțesc exasperant de încet și nimeni nu-i nicăieri se preumblă guarzii tăcerii în mantii de-asfalt și nimeni nu-i nicăieri pescarii își aruncă undițele-n meschinul abis al întîmplărilor și nimeni nu-i nicăieri noi ființe zilnic se nasc cum fantoșele din biete petice și nimeni nu-i nicăieri viii și morții din
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10040_a_11365]
-
afară tăcut. În palma vieții cad ca și fulgul, Topindu-mă-n versuri de dor... Ce-n zorii de ziuă îmbracă amurgul În cântec de slavă și nemuritor. Îmi ninge în palme zăpadă Cu fulgii grăbiți, jucăuși Surâd într-o mantie albă Toți pomii de ger adormiți. Iarna pare o dalbă poveste Împletită cu raze de soare... Când lumea solemn strălucește... Cu-n zâmbet sublim în ninsoare. Cluj Napoca 14 februarie 2016 Muzică vie Zăpada de ieri, E albastrul de azi... Ce
NOSTALGIE DE IARNĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373684_a_375013]
-
VENIT IARNA Autor: Marilena Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului A venit iarna cu fața ei albă Croșetându-și haina cu fir de nea, Pomilor le-a pus pe crengi salbă Și o mantie de stele argintii, grea... Totul e alb ca o floare dalbă, Sclipirea fulgilor ce viscolul strunea, A venit iarna cu fața ei albă Croșetându-și haina cu fir de nea, Pe gene se așează fulgi de promoroacă Ce gerul o
A VENIT IARNA de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373730_a_375059]
-
Dornici de senzațional, Petrecăreți se adună, Ascunși sub măști de carnaval, Să se-amuze în nocturnă. Costumați în vrăjitoare Se avântă-n aventură, Cu priviri scânteietoare, Precum ,,Contele Dracula". La tradițional festin, Al serbării-mprumutate Ce e-n noaptea de Halloween, Mantii negre sunt purtate. La mâncăruri asortate Se fac frigărui în sânge. De viteji sunt savurate, Strigoi să poată învinge. Prinși în val de voie-bună, Cu vin roșu precum sânge, Ca stigoi strigă la lună, Duhuri rele să alunge. Dovleci scobiți
NOAPTEA VRĂJITOARELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384754_a_386083]
-
Monica Pillat Te văd plutind... Te văd plutind în fresce și icoane, Cu mantia fluturând asupra lumii, În jurul Tău se-aduna-n stoluri sfinții, Ochilor mei le cresc sfioase aripi Și-o iau aevea-n sus către cupola. Iar dincolo de ziduri, porumbeii Că în ghirlandele de mult pictate, Se-apropie în rotiri fâlfâitoare De mână care-aduce-ndestu-larea, Și
POEZIE by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/13732_a_15057]
-
puternică decât de obicei, Eva era mai aproape de pom dar fără a-l atinge decât cu privirea, a simțit cum tiptil s-a apropiat de ea „Șarpele", reprezentantul Iadului, într-o înfățișare mai frumoasă decât a zilelor noastre, strălucind în mantia aurie cu care era îmbrăcat și având o calitate pe care Adam nu o avea, se târa pe pământ într-o alunecare continuă, neauzită și care, cu vorbe frumos meșteșugite, care nu intrau în limitatul lor vocabular îi spuse cu
ADAM ŞI EVA LUI de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349181_a_350510]
-
îndată lumina ochilor. În raclă fiind, Gerard i-a redat văzul unui preot chior. Una dintre fostele soții ale lui Ahtum, care pătimea de friguri și pe care chiar Gerard o botezase, de cum veni la mormântul lui și-i sărută mantia, se însănătoși. Un copil mușcat de șarpe, grav bolnav, de cum ajunse la mormântul lui Gerard scăpă de dureri. Un canonic al sfântului Gheorghe, bolnav de pedagră, se însănătoși după trei zile. Cel mai interesant caz este însă următorul, descris foarte
Agenda2005-37-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284188_a_285517]
-
trei zile. Cel mai interesant caz este însă următorul, descris foarte plastic în „Legenda mare“: „Un țăran, care avea pe cap o broască râioasă, nedîndu-i-se voie să intre pe poarta mănăstirii, pentru chipul groaznic ce-l avea, ci agățând numai mantia sfîntului mucenic de un băț, o puseră peste broasca rîioasă, trăgînd-o în chip de cruce încoace și încolo, norodul stînd deoparte și căzu broasca pe jos și se însănătoși țăranul. După aceea, fiind adunat la un loc sîngele sfîntului mucenic
Agenda2005-37-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284188_a_285517]
-
anul 325, când împăratul Constantin a cerut deschiderea mormântului lui Iisus la Ierusalim. În 638, acestea au ajuns pe mâinile musulmanilor, aflați atunci la adăpost în Constantinopol, capitala imperiului. Acolo, pelerinii puteau contempla coroana și lancea, biciul de fier și mantia purpurie, lințoliile funerare, rozmarinul, sandalele lui Iisus și un fragment din piatra funerară. În secolele al XI-lea și al XII-lea, în perioada cruciadelor, relicvele din Constantinopol au câștigat din ce în ce mai mult prestigiu în ochii întregii creștinătăți și în special
Agenda2005-13-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283543_a_284872]
-
zile, fiind încărcat cu munci grele și umilitoare. După ce s-a întors în ’52 din temniță și de la Canal, Părintele Daniil a plecat în anul 1955 în Moldova la Mănăstirea Sihăstria - și acolo cine credeți că l-a luat sub mantie, cine a săvârșit slujba tunderii ca schimonah pentru Părintele Daniil? Părintele Ilie Cleopa, da! Părintele Ilie Cleopa l-a și recomandat Mitropolitului, și apoi Părintele Daniil a fost numit stareț la Schitul Rarău. Iar aici, la Schitul Rarău, Părintele Daniil
DIN SERIA „PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” MĂRTURISITORII ROMÂNI AI LUI DUMNEZEU DIN PERIOADA COMUNISTĂ. PĂRINȚII DE LA RUGUL APRINS ȘI de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/384837_a_386166]
-
Articolele Autorului Ani apuși în spatele surâsului tău clipe de iubire revărsate în scurse valuri înghițite de adâncuri abisale: pierdută e fericirea noastră în cimitirul elefanților, printre oseminte ruginite degetele-mi strivesc în fărâme clipele de foc ale iubirilor noastre pe mantia însângerată a iernilor trecute se avântă hulpavi, hămesiți corbi cu ghiare și clonțuri înroșite și devorează clipele amare de vremi colbuite; bătăile inimilor îndrăgostite cândva legate-n buchet cu fierbinți jurăminte se răzvrătesc; se simt azi văduvite de sclipirile jucăușe
APUSUL IUBIRII NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385049_a_386378]
-
Toate Articolele Autorului Motto: Dacă toamna ar desfrunzi note, ce simfonie ! - Maria-Ileana Tănase Miroase-a toamnă și-n toate a pătruns, iar anotimpul meu prin riduri s-a ascuns; i-atâta ruginiu în jur și ,,creditul'' promis, prin vânt, în mantie de seară, l-am trimis. Frunzele-și iau rămas-bun dar se întrec să-și jure credință, c-o să revină-n drept; te-mbrățisez în gând, amintirea-ți petrec, depărtarea suspină și nu pot s-o accept. Nici timpul, flămând, nu pot
NOTE DE TOAMNĂ de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385061_a_386390]
-
o mânăstire, înălțându-se spre culmile munților a rugă către Creator. La un moment dat ușa fierăriei se deschise larg și de afară pătrunse un val rece de zăpadă spulberată de viscol, învăluind-o pe bătrâna moașă, ca într-o mantie de crăiasă. - Gligor, ficioru' mamii, i se adresă moașa precipitată, vinâ câ Veta ț-a adus pi lumi o ghitamai fata, frumoasâ ca șâ ea! - Fatâ? lăsă bărbatul să-i scape un oftat fără să vrea. Dezamăgirea i se putea
DE-AS PUTEA VIATA ÎNTOARCE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385159_a_386488]
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > AMINTIRI DIN IERNI DE MULT TRECUTE Autor: Aron Sandru Publicat în: Ediția nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Iarna, își așternuse peste tot pământul mantia ei argintie împodobită cu diamante și cristale strălucitoare. Pârâurile de munte înghețaseră deja, iar mestecenii, fagii și brazii din zona muntoasă a Țării Loviștei, neclintiți parcă, primeau ca pe o binecuvântare omătul pufos de un alb imaculat, ce se așternea
AMINTIRI DIN IERNI DE MULT TRECUTE de ARON SANDRU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385173_a_386502]
-
mătasea Pe pleoapa adormită, O șoaptă parfumată, Un cântec de caval. Să-mi picure pe buze Nectar de iasomie; Mărgăritare scumpe, Din ochii umeziți. Sclipiri de gingășie Pe trupu-mi vâlvătaie; Izvoare-nmiresmate Să-mi murmure-n dorinți. Desăvârșite clipe Sub mantia tăcerii, O primăvară caldă Ivită dintre munți. Covorul de brândușe Să-mi fie alinarea, Iar pasărea măiastră Să-mi dea aripi spre cer. Referință Bibliografică: În miez de nopți / Florina Emilia Pincotan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2255, Anul
ÎN MIEZ DE NOPŢI de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385224_a_386553]
-
bătând în clocot viu. Copilă când eram, știam că toamna-i moartă Și o vedeam mereu cu sufletul uscat De vânturi seci ce-i pârjoleau prin doruri, Săpându-i prin dârele de lacrimi în obraz. Nesigură m-am ghemuit sub mantia-i de frunze, În tulbura-i neliniște și-n freamătu-i gemut, Și m-am topit prin golul din sufletu-i fierbinte, Ce sta strivit și stors de sânu-i gârbovit. În sufletul de toamnă găsit-am ascunziș, Și-am îngropat pe
ȘI TOAMNA ESTE VIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384398_a_385727]
-
mă va lăsa dimineața pe peronul monumentalei gări din metropola moldavă, Iașul marilor personalități culturale românești, precum Eminescu, Creangă,Sadoveanu. Dimineața, când zorile băteau în geamurile trenului de noapte, mă aflam prin zona Vasluiului. O dimineață rece, învăluită într-o mantie densă de ceață și răcoare, exact ca și în dimineața de șapte martie când vizitam Iașul pentru a doua oară, prima dată fiind la vreo doi ani de la devastatorul cutremur din șaptezeciși șapte. Condițiile existente atunci m-au făcut să
CU TOAMNA BRAŢ LA BRAŢ. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384423_a_385752]
-
ci din întreaga Moldovă, Parcul Copou. Plimbarea prin parc devine pentru oricare vizitator cu o inimă zburdalnică și visătoare, indiferent de vârsta ce o are, de un romantism cuceritor. Doar aleele sunt curate, în rest totul este acoperit de o mantie groasă galben-roșietică, foșnitoare, iar în timp ce ochii avizi de frumusețe se plimbă de la o statuie la alta, să vezi pe cine-l reprezintă, frunzele obosite de timpul petrecut aninate de crengile arțarilor, teilor, stejarilor, sau gorunilor, pornesc într-un zbor lin
CU TOAMNA BRAŢ LA BRAŢ. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384423_a_385752]