326 matches
-
II, "Păresimile", Edițiunea Academiei Române, Institutul de arte grafice "Carol Göbl", București, 1899, III+310 p. 21. "Poesii poporale despre Avram Iancu"," adunate și publicate de...", Editura autorului, Societatea tipografică bucovineană în Cernăuți, Suceava, 1900, IV+103 p. 22. "Inscripțiuni de pe manuscripte și cărți vechi din Bucovina", "Partea I. Inscripțiunile de pe manuscriptele și cărțile din districtul Câmpulungului", Editura autorului, Societatea tipografică bucovineană în Cernăuți, Suceava, 1900, II+112 p. 23. "Portretul lui Miron Costin, mare logofăt și cronicar al Moldovei", Academia Română, Institutul
Simion Florea Marian () [Corola-website/Science/297541_a_298870]
-
București, 1899, III+310 p. 21. "Poesii poporale despre Avram Iancu"," adunate și publicate de...", Editura autorului, Societatea tipografică bucovineană în Cernăuți, Suceava, 1900, IV+103 p. 22. "Inscripțiuni de pe manuscripte și cărți vechi din Bucovina", "Partea I. Inscripțiunile de pe manuscriptele și cărțile din districtul Câmpulungului", Editura autorului, Societatea tipografică bucovineană în Cernăuți, Suceava, 1900, II+112 p. 23. "Portretul lui Miron Costin, mare logofăt și cronicar al Moldovei", Academia Română, Institutul de arte grafice "Carol Göbl", București, 1900, cu o stampă
Simion Florea Marian () [Corola-website/Science/297541_a_298870]
-
în prezent. Acea carte conținea o colecție de documente, dintre care "Notiția" era ultimul și cel mai mare document, ocupând 164 de pagini ce reuneau mai multe documente anterioare, printre care și unul din secolul al IX-lea. Heraldica din manuscriptele ilustrate ale "Notiției" se pare ca imită sau copiază exemple numai din pierdutul "Codex Spirensis". Cea mai importantă copie a "Codexului" este aceea făcută pentru Pietro Donato (1436) și ilustrata de Peronet Lamy. Pentru fiecare jumătate a imperiului, "Notiția" enumeră
Notitia Dignitatum () [Corola-website/Science/317013_a_318342]
-
lucratu aciastă sfăntă biserică, eu Mihăilă și cu Dumitru Ho(l)te(i) de la începu(t) pă(nă) la sfărșitu, 1783 mai 2"". Pe baza spuselor unor martori oculari, preotul folclorist Simeon Florea Marian (1847-1907) afirmă în lucrarea ""Inscripțiuni de pe manuscripte și cărți vechi din Bucovina"" (Suceava, 1900) că Biserica "Înălțarea Domnului" a fost construită în Vama de Jos, la numai câțiva metri de o altă biserică de lemn, mai veche, care se ruinase. În apropiere de biserică, a fost construit
Biserica de lemn Înălțarea Domnului din Vama () [Corola-website/Science/317172_a_318501]
-
Bogdan în lucrarea "Orașul Iași (monografie istorică și socială)" și de H.Dj. Siruni în manuscrisul " Darea de seamă a Expoziției de artă armeană din 1930", precum și în "Cronica armenilor din Țările Române", Partea I (sec. X-XIII). Siruni preciza că manuscriptul era rău păstrat. În prezent, această evanghelie se află la Muzeul Episcopal din București. În afară de această evanghelie, Biserica armenească din Iași mai avea la începutul secolului al XX-lea și alte cărți vechi, dintre care N.A. Bogdan citează următoarele: Pe
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
care descrie istoria anglo-saxonilor de la creștinzarea Angliei până la mijlocul secolului al XII-lea. Analele au fost scrise prima dată la sfârșitul secolului al IX-lea, probabil la Wessex, în timpul domniei regelui Alfred cel Mare. S-au făcut copii multiple ale manuscriptului, care apoi au fost distribuite mănăstirilor din Anglia, acestea fiind apoi completate cu date noi de către acestea. Este prima istorie a unei țări vest-europene în limba maternă. Au supraviețuit 6 exemplare complete, plus 2 fragmente.
Cronica anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318188_a_319517]
-
educați mai întâi în limba anglo-saxonă, iar cei care excelau, să fie educați apoi în limba latină. De aceea, multe din textele care s-au păstrat sunt de fapt manuale sau alte texte educaționale. În total sunt ca. 400 de manuscripte care conțin texte anglo-saxone, 189 dintre ele fiind considerate de o valoare deosebită. Aceste manuscripte au fost considerate ca fiind extrem de valoroase de către colecționari începând din secolul al XV-lea, atât pentru valoarea lor istorică cât și pentru frumusețea estetică
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
limba latină. De aceea, multe din textele care s-au păstrat sunt de fapt manuale sau alte texte educaționale. În total sunt ca. 400 de manuscripte care conțin texte anglo-saxone, 189 dintre ele fiind considerate de o valoare deosebită. Aceste manuscripte au fost considerate ca fiind extrem de valoroase de către colecționari începând din secolul al XV-lea, atât pentru valoarea lor istorică cât și pentru frumusețea estetică a literelor cu spații egale între ele și elemente decorative. În special următoarele patru manuscripte
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
manuscripte au fost considerate ca fiind extrem de valoroase de către colecționari începând din secolul al XV-lea, atât pentru valoarea lor istorică cât și pentru frumusețea estetică a literelor cu spații egale între ele și elemente decorative. În special următoarele patru manuscripte sunt de valoare deosebită: Cercetările din secolul al XX-lea și-au concentrat atenția asupra datării manuscriptelor, deoarece cercetătorii din secolul al XIX-lea aveau o tendință de a le data mai vechi decât a putut fi stabilit. Cercetările s-
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
pentru valoarea lor istorică cât și pentru frumusețea estetică a literelor cu spații egale între ele și elemente decorative. În special următoarele patru manuscripte sunt de valoare deosebită: Cercetările din secolul al XX-lea și-au concentrat atenția asupra datării manuscriptelor, deoarece cercetătorii din secolul al XIX-lea aveau o tendință de a le data mai vechi decât a putut fi stabilit. Cercetările s-au ocupat și cu locul în care au fost scrise, ajungându-se la concluzia că existau 7
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
exerciții de gramatică, medicină, geografie și nu în ultimul rând poezie. Cu puține excepții, toți autorii sunt anonimi. Poezia anglo-saxonă este de două feluri: cea pre-creștină, germanică, care este eroică, și cea creștină. În principal, s-a păstrat în 4 manuscripte mai mari. Poezia engleză nu a moștenit de la anglo-saxoni un set de reguli poetice anume sau un sistem poetic definit. Întinderea în timp a făcut ca înțelegerea poeziilor să fie dificilă, iar faptul că unele cuvinte aveau două sau chiar
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
A locuit în mănăstirea din Whitby în Northumbria în secolul al VII-lea. Doar o singură poezie, alcătuuită din 9 versuri, numită de obicei "Imnul lui Cædmon" se mai păstrează. Este totodată cel mai vechi text în limba engleză (din manuscriptul "St Petersburg Bede') Aldhelm, episcop de Sherborne (d. 709) este cunoscut datorită lui William de Malmesbury (d. ca. 1143), care a scris că Aldhelm recita poezii laice în limba maternă acompaniat de harpă. O bună parte a prozei lui în
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
de 325 de versuri "Bătălia de la Maldon" sărbătorește earl-ulu Byrhtnoth și oamenii lui care au pierit în lupta împotriva vikingilor în 991. Este considerat unul dintre cele mai frumoase, dar atât începutul cât și sfârșitul s-au pierdut, iar singurul manuscript a fost distrus parțial de un incendiu din 1731 (există însă o copie integrală). Tema principală a poemului este loialitatea ostașului față de domn și conducător, ceea ce este și una dintre temele centrale ale poeziei anglo-saxone. O cuvântare caracteristică și binecunoscută
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
adevărului” era popular în Anglia anglo-saxonă, această poezie fiind unul din motive. "Guthlac" erau de fapt două poezii despre Sfântul Guthlac, un sfânt englez din secolul al VII-lea, iar "Juliana" este povestea martirei virgine Juliana de Nicomedia. Parafrazări biblice „Manuscriptul Junius” cuprinde tre parafrazări din Vechiul Testament. Acestea erau rescrieri ale unor paragrafe biblice în limba engleză veche, nu neapărat o traducere, ci parafrazări, uneori în formă de poezie care avea valoare de sine stătătoare. Prima și cea mai lungă este
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
cruce, unde crucea este personificată, ea putând astfel să vorbească. Visătorul se hotărăște să creadă crucea, visul terminându-se du o viziune a raiului. S-au păstrat și o serie de poezii-discuții. Cea mai lungă este "Iisus și Satana" din „Manuscriptul Junius”, care are ca temă conflictul dintre Iisus și Satana timp de 40 de zile în deșert. O altă poezie de acest fel este „Solomon și Saturn”, păstrată în mai multe fragmente de text. Saturn este portretizat ca un magigian
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
de nume. „Cartea Exeter” are o colecție de 95 de ghicitori. Răspunsul nu este dat, unele dintre ele sunt cunoscute și sunt folosite și în ziua de astăzi, dar unele au răspuns necunoscut. Există și versuri scurte scrise pe marginea manuscriptelor, care dau sfaturi practice. De exemplu, sfaturi ca să nu-ți moară animalele, ce trebuie făcut dacă nașterea este întârziată, apicultură etc. Cel mai lung este cunoscut sub numele de "Nine Herbs Charm" („Efectul miraculos al 9 plante medicinale”). și este
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
Blickling", din „Cartea Vercelli”, care au fost datate în secolul al X-lea. În afară de hagiografiile scrise de Ælfric, mai există unele despre sfântul Guthlac în „Cartea Vercelli”, despre viața Margaretei de Antioka, și despre viața Sfântului Chad de Mercia. În manuscriptul sunt 4 biografii: Cei șapte tineri din Efes, "Sfânta Maria din Egipt", "Sfântul Eustaciu" și "Sfântul Eufrosin". Există multe traduceri anglo-saxone din Biblie. Ælfric a tradus primele 6 cărți din Biblie ("Hexateuch"). Există și o traducere a Evangheliilor, dar cea
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
care sunt reguli sau calcule pentru stabilirea festivalelor religioase, sau tabele pentru calculul mareelor sau al fazelor lunii. În „Codexul Nowell” se găsește textul "The Wonders of the East", care conține o hartă a lumii și alte ilustrații. În același manuscript se găsește și "Scrisoarea lui Alexandru către Aristotel". Deoarece acesta este același manuscript care conține și Beowulf, unii cercetători cred că ar putea fi o colecție de descrieri de locuri și ființe exotice. Ca texte medicale pot fi numite "Herbarium
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
mareelor sau al fazelor lunii. În „Codexul Nowell” se găsește textul "The Wonders of the East", care conține o hartă a lumii și alte ilustrații. În același manuscript se găsește și "Scrisoarea lui Alexandru către Aristotel". Deoarece acesta este același manuscript care conține și Beowulf, unii cercetători cred că ar putea fi o colecție de descrieri de locuri și ființe exotice. Ca texte medicale pot fi numite "Herbarium" de Lucius Apuleius Platonicus, cu ilustrații, găsit împreună cu "Medicina de Quadrupedibus". O altă
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
Leech book" dein secolul al X-lea, care descrie plante, plante medicinale și unele tratamente chirurgicale. O a treia colecție este "Lacnunga" cu descrieri de protecție magică, invocații și magie albă. Texele juridice constituie o mare și importantă parte a manuscriptelor. În secolul al XII-lea ele au fost adunate în două colecții, "Textus Roffensis". Ele includ legile regale, începând cu cele ale lui Aethelbert de Kent și texte care au ca temă diferite lucruri sau locuri din țară. Un exemplu
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
a dispărut odată cu invazia și cucerirea normandică din 1066. Multe predici și opere au fost citite și folosite până prin secolul al XIV-lea, ele continuând să fie catalogizate și organizate. În timpul reformării din Anglia, când s-au răspândit bibliotecile mănăstirești, manuscriptele au fost adunate de învâțați și cercetători. Printre ei au fost Laurence Nowell, Matthew Parker, Robert Bruce Cotton și Humfrey Wanley, de la care se trag numele unor manuscripte. În secolul al XVII-lea a început o tradiție de a compila
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
și organizate. În timpul reformării din Anglia, când s-au răspândit bibliotecile mănăstirești, manuscriptele au fost adunate de învâțați și cercetători. Printre ei au fost Laurence Nowell, Matthew Parker, Robert Bruce Cotton și Humfrey Wanley, de la care se trag numele unor manuscripte. În secolul al XVII-lea a început o tradiție de a compila dicționare literare și referințe despre literatura anglo-saxonă. Primul care a făcut acest lucru a fost William Somner, care a scris "Dictionarium Saxonico-Latino-Anglicum" (1659). Lexigograful Joseph Bosworth a început
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
secolului al XIX-lea au căutat să găsească o cultură națională (naționalism romantic) și s-au interesat cu preponderență de literatura anglo-saxonă. Engleza veche a devenit astfel un obiect de studiu la universități. După cel de al Doilea Război Mondial manuscriptele în sine au atras atenția cercetătorilor. În anul 1957 Neil Ker, un paleograf, a publicat o carte de căpătâi în acest domeniu numită "Catalogue of Manuscripts Containing Anglo-Saxon", iar până prin 1980 toate manuscriptele anglo-saxone fuseseră publicate în engleza nouă. Datorită
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
După cel de al Doilea Război Mondial manuscriptele în sine au atras atenția cercetătorilor. În anul 1957 Neil Ker, un paleograf, a publicat o carte de căpătâi în acest domeniu numită "Catalogue of Manuscripts Containing Anglo-Saxon", iar până prin 1980 toate manuscriptele anglo-saxone fuseseră publicate în engleza nouă. Datorită prelegerilor sale din 1936, J.R.R. Tolkien, cunoscut ca scriitor de literatură fantastică, este creditat cu crearea unei mișcări de a privi engleza veche ca temă a teoriei literare. Aceste prelegeri au fost publicate
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
Vărul ei medic, care o sponsoriză murise de atac de cord la scurt timp înainte de sosirea ei. Căutând de lucru la Asociația Actorilor pe Broadway, cunoaște din întâmplare o regizoare și directoare de teatru (Bridget Cusack) căreia i-a plăcut manuscriptul showului scris la Paris. L-a tradus în Engleză , i-a propus lui Helene Căra să schimbe titlul showului în "B.B." (Bertolt Brecht) și să înceapă repetițiile la teatrul sau din New York: Academy Arts Theatre. Spectacolul(după "o poveste reală
Elena Caragiu () [Corola-website/Science/319521_a_320850]