1,101 matches
-
să continue aproape indefinit În viitor. Mântuirea eternă a decăzut din poziția elevată pe care a deținut-o mai bine de unsprezece secole În Europa, pentru a fi Înlocuită de noua și radicăla idee a progresului material. În timpul Revoluției Franceze, marchizul de Condorcet prezicea cu Încredere: Nu există limite pentru Îmbunătățirea facultăților umane... perfectibilitatea omului este absolut nelimitată... progresul acestei perfectibilități de acum Înainte nu mai poate fi Împiedicat de nici o putere, nu are altă limită decât durata de viață a
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Mystery of Capital, Basic Books, New York, 2000, p. 5. 27. Ibidem, p. 35. 28. Ibidem, p. 6. 29. Ibidem, p. 10. 30. Ibidem, p. 8. 31. Kelley, Donald R., Historians and the Law in Postrevolutionary France, p. 131. 32. Condorcet, marchizul de, Outlines of an Historical View of the Progress of the Human Mind, J. Johnson, Londra, 1795, pp. 4-5. 33. Rousseau, Jean-Jacques, Discourse on the Origin of Inequality, În Rousseau, Basic Political Writings, Donald A. Cress (trad. și coord.), Hackett
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Chandler, Alfred D., The Visible Hand: The Managerial Revolution in American Business, Harvard University Press, Cambridge, 1977. Ciaramicoli, Arthur P., Ketcham, Katherine, The Power of Empathy, Dutton, New York, 2000. Clark, Wesley K., Waging Modern War, Public Affairs, New York, 2001. Condorcet, marchizul de, Outlines of an Historical View of the Progress of the Human Mind, J. Johnson, Londra, 1795. Cooper, Charles, The English Table in History and Literature, Sampson, Low, Marston & Company, Londra. Cooper, Robert, The Post-Modern State and the World Order
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
artistic la Institutul de Arhitectură (1960-1962), desenator tehnic (1962- 1966), secretar de redacție la revista „Moda” (1966-1968). Debutează la o emisiune radiofonică, în 1938, cu piesa de teatru Copiii de la țară și copiii din oraș, iar editorial cu traducerea romanului Marchizul de Saffras de Jules de la Madelène în 1969. A mai semnat Rodica Aznavorian și Rodica Gheorghiu. Scris cu o anumită dezinvoltură, primul roman publicat de S., Joc viclean (1972), prezintă un caz de bovarism împins până la alterarea personalității. Actul de
SFINŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289659_a_290988]
-
turmă - cum mărturisește autoarea -, pentru a restitui adevărurile unei conștiințe marcate de vicisitudinile veacului. SCRIERI: Joc viclean, București, 1972; Nașterea bărbaților, București, 1974; Zona de umbră, București, 1978; Bricheta roz, București, 1985; Oile mele, București, 1999. Traduceri: Jules de la Madelène, Marchizul de Saffras, București, 1969. Repere bibliografice: Viola Vancea, „Joc viclean”, RL, 1972, 30; Dana Dumitriu, „Joc viclean”, ARG, 1972, 8; Mircea Iorgulescu, „Joc viclean”, LCF, 1972, 37; Dan Culcer, „Joc viclean”, VTRA, 1972, 9; Cristea, Domeniul, 348-351; Popa, Dicț. lit.
SFINŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289659_a_290988]
-
urma să-i asigure Rusiei controlul asupra Întregii Peninsule, inclusiv asupra Constantinopolului și a Strâmtorilor . Ca urmare, guvernul britanic a formulat o serie de obiecții la adresa Tratatului pe care le-a comunicat celui rus, prin intermediul unor Memorandum-uri, schimbate Între marchizul de Salisbury devenit secretar de stat la Foreign Office, În luna martie 1878, si contele Șuvalov. Între acestea se numără și cuantumul despăgubirilor de război impuse Turciei, considerate de Înaltul demnitar britanic ca fiind nu numai excesive, ci și vagi
ASPECTE ALE PROBLEMEI ORIENTALE ÎN TIMPUL PRIMEI PĂRȚI A DOMNIEI LUI CAROL I (1866-1878). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by VENIAMIN CIOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1270]
-
1889, p. 278. </ref>. Această frază scrisă de omul politic Ion Șoimescu la 1889 ar putea părea una subiectivă, dar este Întărită și de alte mărturii. Astfel, ministrul plenipotențiar britanic acreditat la București, Frank C. Lascelles, Într-un raport către Marchizul Salisbury, secretarul de stat pentru Afacerile Externe ale Marii Britanii, transmitea faptul că, În urma unei convorbiri cu Alexandru Beldiman, consulul României la Sofia, acesta i-a mărturisit că niște țărani din zona Călărașului, refugiați În Bulgaria și interogați de autoritățile bulgare
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
a institui și de a menține un control deplin asupra acestei provincii de la sud de Dunăre. Problema audierii plenipotențiarilor români la Congres a constituit subiectul ședinței din 17/29 iunie 1878 și a fost susținută de unul dintre reprezentanții Angliei, marchizul Salisbury, care invoca În sprijinul inițiativei sale faptul că emisarii greci s-au bucurat de această favoare, deși nu au participat efectiv la război. Dacă reprezentanții Italiei, Austro-Ungariei, Franței și Imperiului Otoman nu au ridicat obiecții În acest sens, nu
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
de la Bretonne, Charles Baudelaire, Gérard de Nerval, Honoré de Balzac, Marcel Proust, Guillaume Apollinaire, André Breton, B. Fondane, Ilarie Voronca. Călătorul își continuă notațiile impresioniste în Popas lângă Notre-Dame (1981), scriind despre Victor Brauner, Paul Verlaine, Stéphane Mallarmé, Jules Pascin, marchizul de Sade, arătându-se cunoscător al bibliografiei acestuia, într-un comentariu obiectiv, cu detașare critică. SCRIERI: Octombrie, București, 1932; Supremul adevăr, București 1933; Critica criticii, București, 1949; Fronturile de luptă ale lui C. Dobrogeanu-Gherea, București, 1949; Influența clasei muncitoare în
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
modelul epic și prozodic al poemului Luceafărul, adus lui Mihai Eminescu. Între numeroasele proze risipite în periodice, se detașează foiletoanele din „Expresul” și „Curierul”, grupate sub câteva titluri „semnificative” - Romanul unei femei (1930), semnat Giovana, Brăila, cetatea voluptății (1930-1931), semnat Marchizul de Priola, Brăila râde, Brăila plânge (1932), semnat Don Cleofas. Textele intenționează o campanie de „dezvăluire” a vieții secrete a orașului, dar sunt mai degrabă dovada unei înclinații exagerate spre observarea manifestărilor erotice, de preferință în împrejurări senzaționale. Cea mai
BUZNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285978_a_287307]
-
II, 1, document nr. LIV, pp. 220-221; pentru cunoașterea personalității și activității lui Daniel de Fonseca precum și întâlnirea lui cu Nicolae Mavrocordat, vezi A. Pippidi, Hommes et idees..., pp. 237-252; patenta ambasadorului Franței la Constanținopol, Jean Louis d’Usson (cavaler marchiz de Bonnac) a fost editată de E. Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, București (1887-1913), V, p. 444, reprodusă de M.A. Halevy, Medecins juifs d’origine hispano-portugaise dans les Pays Roumains, Paris, 1957 (extrait de la Revue d’Histoire de la
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Ana Maria Matute, Primele amintiri, București, 1968; Oswald de Andrade, Regele lumânărilor, București, 1972; José Maria Sanjuan, Requiem pentru noi toți, București, 1974; Miguel Angel Asturias, Căutătorul de perle, București, 1980; Rubén Darío, Balotul, București, 1979; Ramón del Valle-Inclán, Memoriile marchizului de Bradomin, București, 1987. Repere bibliografice: Edgar Papu, O carte despre dor, LCF, 1973, 5; Mircea Zaciu, O carte despre dor, TR, 1973, 7; Dragoș Vrânceanu, „Sentimentul dorului în poezia română, spaniolă și portugheză”, CNT, 1973, 19; Manuel de Paira
BALAN-OSIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285572_a_286901]
-
Doina Dragnea), București, 1981; Arta transfigurării, București, 1983; Actorul între adevăr și ficțiune (în colaborare cu Doina Dragnea), București, 1984. Traduceri: Jean Anouilh, Cher Antoine sau Iubirea ratată, București, 1971; John Gassner, Formă și idei în teatrul modern, București, 1972; Marchizul de Sade, Filosofia în budoar, București, 1993. Repere bibliografice: Ion Apetroaie, O carte despre teatrul contemporan, ATN, 1967, 4; Margareta Antonescu, Teatrul contemporan, „Romanian Review”, 1967, 2; Valentin Silvestru, Profilul unei generații, TTR, 1979, 6; Mirodan, Dicționar, I, 129-130; Românii
BALEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285583_a_286912]
-
Activitatea acestei comisii a fost întreruptă temporar în iunie 1884, ca urmare a obiecțiilor ridicate de către membrii bulgari ai acesteia. La 24 august/5 septembrie 1885, Percy Sanderson, însărcinatul cu afaceri al legației Marii Britanii la București, expedia o telegramă adresată marchizului Salisbury, secretarul de stat pentru afaceri externe al Marii Britanii. Aceasta cuprindea informații despre dificultățile survenite în stabilirea frontierei româno-bulgare în zona Arab Tabia. În cuprinsul acestui document se preciza că domnul Ion Câmpineanu, ministrul de Externe al României, îl informase
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
mare - teritorii descoperite în buna parte de Portughezi și Spanioli - erau râvnite de alte puteri. Departe de a mai avea un cuvânt de spus în această luptă, Portugalia, că și Spania, își pierdea pe nesimțite neatârnarea în politica externă. Dictatura Marchizului de Pombal (1750-1777) a fost începutul sfârșitului. Pombal a încercat să modernizeze Portugalia, încurajînd "luminile" secolului XVIII și lovind cu cruzime în instituțiile tradiționale. Genial adept al teoriei "regelui absolut" și al tiraniei iluminate, el a instaurat monarhia de drept
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de șefii insurecției să se opună cu orice preț, își continuau opoziția și după cucerirea puterii. În primele zile ale Republicii victimele indignării revoluționare erau ușor de găsit: preoții catolici, călugării, seminariile, mănăstirile. Campania anticreștină dura, în Portugalia, de pe timpul Marchizului de Pombal. Și acum erau greu de convins mulțimile revoluționare, care străbăteau Capitala cântând Portuguesa, că mănăstirile nu sunt prevăzute cu subterane, că seminariile iezuiților nu au fost transformate în arsenale ale monarhiei, că preoții nu sunt înarmați și nu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ai Republicii, tânărul, foarte tânărul Sardinha, se convinge de artificialitatea și caducitatea regimului. Portugalia apucase un drum greșit, trădîndu-și tradițiile și anihilîndu-și, printr-o seamă de creații hibride, propria sa istorie. Răul venea de departe, de la cele dintâi reforme ale Marchizului de Pombal. Dar acest fel de a înțelege istoria nu avea sorți de izbândă într-o Portugalie a cărei cultură și opinie publică erau dirijate, încă de pe timpul lui Alexandre Herculano, exact de forțele antitradiționale: demoliberalismul, masoneria anticatolică și republicanismul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sfârșind cu Finanțele și Economia politică. Și unul și altul duceau o viață studioasă, dar Salazar nu discuta cu bucurie decât cu Cerejeira. Se înțelegeau atât de bine amândoi, încît s-au mutat împreună, într-o veche casă de pe vremea Marchizului de Pombal, pe jumătate ruinată, în spatele Universității, rua dos Grilos. Nimeni nu aflase de Salazar și nu bănuise măcar o parte din calitățile lui, până la următorul episod pe care-l povestesc biografii. Unul din cei mai de seamă profesori de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care avea o pălărie frumoasă, un pardesiu de voiaj, o geantă în mână și care mă luă cu ea până la Putna Sacă, într-un vagon de clasa I cu catifea roșie. Mi s-a părut că încep o viață de marchiz și de milionar. La Putna Sacă am stat vreo lună, veșnic pe vagoanele care stăteau în stație, pe grămezile de saci de grâu aduși pentru transport. Tot în vara aceea m-am dus și la Focșani (era alăturea), în clasa
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de șindrilă. Această sărăcie, sărăcie care începuse mai demult și a continuat și mai apoi, o socot ca un fel de titlu de noblețe. Cu ea mă mândream față de cei ce n-au suferit de sărăcie, cum se mândrește un marchiz cu titlul lui față de un burghez. În clasa a VII-a, am rămas aproape singur, căci prietenii mei erau cu o clasă mai sus (afară de unul, cu care eram mai puțin legat, căci nu era nici cititor, nici intelectual adevărat
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
până și cu Dumnezeu abordat prin prisma obscenităților? Cât de terifiat trebuie să fie sufletul În această vehemență, cât de puțin din ceea ce-i este cu adevărat drag poate vedea În aceste exerciții Sadice. Și chiar și În acel caz, Marchizul de Sade În felul lui dement era un filozof iluminist. Intenția Îi era În principal blasfemia. Dar pentru cei ce-i urmează (fără să fie conștienți) practicile recomandate, ideea nu mai e o blasfemie, ci mai degrabă igienă, plăcere ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dicție perfectă. Mă privi de sus pînă jos, cîntărindu-mă. — Dumneata o cauți pe Jacinta, dacă am auzit bine? Am Încuviințat, uluit dinaintea unor semne de viață inteligentă În acea văgăună de orori. — Pentru ce? — SÎnt nepotul ei. — Iar eu sînt marchizul de Matoimel. O paparudă de mincinos, asta ești dumneata. Spune-mi pentru ce o cauți, sau am s-o fac pe nebunul. Aici e ușor. Iar dacă ai de gînd să-i Întrebi pe nenorociții ăștia unul cîte unul, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
spălându-și mâinile în lighenașele de argint aduse de slugi și sorbind apoi țuica aurie sau votca. Iancu trecea de la un grup la altul. Aproape toată lumea vorbea despre Marioritza. Unii dădeau ca sigur faptul că Marioritza își părăsise soțul, un marchiz corsican, bătrân și putred de bogat, posesorul mai multor plantații de duzi de pe insulă, pentru o aventură la Paris cu o persoană din anturajul împăratului Napoleon. Alții declarau sus și tare că era una dintre cele mai bogate văduve din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Roger Bacon, iar în 1375... Numele Christian Rosenkreutz vă spune ceva? A fost fondatorul societății secrete „Rosa Cruce”. A mai apărut apoi la Veneția, Pisa, Milano, Dresda, Paris, Haga, Sankt Petersburg sub diverse înfățișări și purtând diverse nume: contele Bellaman, marchizul de Montferrat, cavalerul Schvening sau nobilul Jozsef Rakoczi, prinț de Transilvania. Și încă multe altele, desigur, dar mi-ar lua prea mult timp să le înșir pe toate. Important este, Alteță, că eu am avut fericirea și marele noroc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Veneția erau cu adevărat minunate... Tatăl ei o trimisese la un văr din acel oraș. Abia aștepta să studieze artele, să învețe latina, greaca și italiana, să cunoască un alt mod de viață, o altă cultură... Apoi apăruse un tânăr marchiz din Corsica, Fabio. O însoțise prin galeriile colecționarilor, o plimbase prin toate atelierele pictorilor... Era un rafinat cunoscător de artă și un pasionat colecționar de tablouri. O purtase în gondole aurite prin delirantele apusuri ale lagunei. Vizitaseră împreună atelierele sticlarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]