1,061 matches
-
insule de mărgean, nesfîrșite arhipelaguri necunoscute, precum și impenetrabilele insule ale Japoniei. Astfel, misteriosul și divinul Pacific înconjoară întregul trup al lumii, preface toate țărmurile într-un singur golf al său și pare însăși inima pămîntului, o inimă cu bătăi de maree. înălțat de aceste valuri eterne, simți nevoia să-ți pleci capul ca în fața fermecătorului zeu Pan. Dar în creierul lui Ahab nu prea încolțeau asemenea gânduri despre Pan, în clipa cînd, stînd ca o statuie de fier în obișnuitul său
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ă Da, domnule căpitan, dacă așa ai vrut... Ă Unele corăbii pleacă din portul lor și rămîn pierdute pentru vecie, Starbuck! Ă Da, acesta e adevărul, tristul adevăr, domnule căpitan! Ă Unii oameni mor la vremea refluxului, alții în clipa mareei joase, iar alții în plin flux; eu mă simt acum ca un talaz uriaș, prefăcut într-o creastă înspumată - și sînt bătrîn, Starbuck. Dă mîna cu mine, omule! își strînseră mîinile și se priviră în ochi - în ai lui Starbuck
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în septembrie sau octombrie, este bine să udați mai degrabă dimineața decât după-amiaza; gerurile nocturne riscă să vă transforme grădina în patinoar, ceea ce nu e deloc benefic pentru plante. Luna Se știe că luna își exercită influența asupra oceanelor, asupra mareelor și chiar, după cum se spune, asupra menstruației femeilor... Or, vegetalele, ca și corpul uman, sunt alcătuite în cea mai mare parte din apă și sunt supuse în mod direct influenței lunii. Oare din acest motiv strămoșii noștri țineau întotdeauna cont
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
în mod exagerat stilul rococo. Din fața casei și de lângă boschetele înflorite din apropiere se întindea, într-o pantă lină, spre stradă, o pajiște verde, frumoasă, de vreo jumătate de pogon, revărsându-se în jurul unui enorm cedru de Himalaya, ca o maree verde, răcoroasă în jurul unei stânci. Trotuarul și aleea erau foarte largi, iar pe alee se găseau trei salcâmi de toată frumusețea. Era o mireasmă puternică de vară în dimineața aceea și vegetația stătea neclintită în aerul încremenit a ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
evocă trecerea de la profan la sacru, de la umbră la lumină și sunt o personificare a revelației celei de-a doua nașteri. Valurile simbolizează mișcarea perpetuă și ritmată. Ele arată capacitatea de adaptare, schimbarea («a fi pe val»), dar și instabilitatea. Mareea reia același simbolism, adăugând periculozitatea, prin rapiditatea sa uneori ucigașă. Spuma, la rândul ei, evocă la modul pozitiv, purificarea prin albeața sa, iar la modul negativ furia și mânia («a spumega»). Plaja este în legătură cu nisipul (vezi acest cuvânt), dar și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
firava pădure Inkster. ― La ce oră e Înmormântarea? am Întrebat. ― La unsprezece. Tocmai se lumina de ziuă. Soarele se ridica de undeva, poate de după fabricile din depărtare sau de după râul Întunecat. Lumina creștea În intensitate, infiltrându-se, năvălind ca o maree și scurgându-se În pământ. ― Ia-o prin centru, i-am spus fratelui meu. ― O să dureze prea mult. ― Avem timp. Vreau să-l văd. Capitolul Unsprezece Îmi făcu pe plac. Am luat-o pe autostrada I-94, peste River Rouge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe noua sa cale! Eu sunt! Eu sunt! Eu sunt! Exist! Trebuie! Perla de conștiință din pliu se sparse și conținutul ei fu revărsat asupra imensității minții mele și o îngloba cu sete. Redeveneam eu. Nebunia fu ștearsă de acea maree. Îmi conservase esența și obiectivele, căci ce ar fi o frunză fără o ramură pe care să o servească și pe care să stea? Timpul mă încerca în fiecare secundă, în fiecare clipă, dar îi rezistam! El îmi rodea identitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dar și auxiliare, venite să se alăture armatei din diverse puncte cardinale, după eliberarea cetății Cenabum Aureliana: trupe care, practic, îi vedeau pe huni pentru prima oară, de vreme ce, timp de două luni, nu făcuseră altceva decât să se retragă din fața mareei invadatorilor. Până în momentul de față, tot ceea ce avuseseră de făcut soldații aceia fusese să înfrunte atacul firav al câtorva mii de heruli și sciri, astfel că „Legiunea Mâța Moartă“ pe care o conducea încă nu fusese angajată în luptă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
adevăr, îi conducea tot atât cât ar fi putut conduce o mare în furtună. Abia avu timpul să se mire de tot ce se întâmpla, plin de spaimă, dar și de exaltare, căci el însuși se simțea cuprins în acea maree. Descumpăniți de năvala acelei hoarde de turbați care împingea înainte și mulți soldați romani ce fugeau, barbarii se opriră mai întâi, apoi rupseră rândurile și dădură îndărăt, dar fură ajunși din urmă, izbiți, străpunși de țepușe și călcați în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
iar gemetele celor căzuți erau acoperite de strigătele de furie ale combatanților, printre care, când și când, se auzea vocea, acum răgușită, a lui Divicone, care, deși îmbrâncit din toate părțile, ținea sus, ca să se vadă bine, crucea, deasupra acelei maree mișcătoare și își îndemna fără încetare tovarășii la luptă, intonând psalmi prin care cerea ajutorul divin. „Dumnezeul meu - striga - fă din ei pleavă risipită de vânt... Urmărește-i cu furtuna ta și spulberă-i cu uraganul tău!“ în acea amestecătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ziua în care-și pierduse părinții. Copleșit, o strânse în brațe pe copilă și o liniști: — Nu, Go-Bindan. N-o să te mai părăsesc. 30 Se sfârșise. încremenit, Sebastianus urmărea ultimele unități dușmane îndepărtându-se peste câmp, precum refluxul unei imense maree. Mâna sa alergă la încheietoarea coifului, dar îi veni greu să desfacă nodul: un tremur nestăpânit i-o străbătea, astfel că fu obligat să lase să cadă sabia, roșie de sânge, și să-și folosească și mâna dreaptă. Ușurat, aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că părea mai goală decât o femeie goală. Dar într-o zi apăru omul de doi metri! În preajma lui i se zburlea puful de pe buze, i se congestionau nările, i se dilata abdomenul spre el, ca într-o mișcare de maree. Și, de-a lungul întregii tinereți, colega de universitate, fina și delicata Elviră, cu frumusețea ei abstractă, model schematic pentru realizări mai concrete, care te-a torturat cu suferința ei tăcută și discretă. Experiența e săracă, dar concludentă. Pe urmă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nisipul ți-a ieșit vreodată din gură iubești ce pescăruși se-opresc de două ori pe aceeași pânză umflată sufletul tău singur pe apă aș vrea să-mi aduci dimineți la pachet nu am timp să trăiesc niciuna din ele maree așteaptă luna pe skype un drum pentru visătorii de sare cât vezi un deșert viu și alb herghelia de nori păzim sărutul ăla de-un giga mi-ajunge cât mai am loc în cap să-l salvez paragraf cu paragraf
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Walsh la telefon. Era tot Nicholas. —Îți vine să crezi? a exclamat. —Lună plină și furtună, am zis, amorțită. Care e probabilitatea să se întâmple amândouă? — De fapt, mai mare decât ai crede, a zis. Știi că luna plină afectează mareea... — Oprește-te! Strici tot efectul. —Scuze. Următorul telefon a fost de la Mitch. —Noroc diseară. Îți vine să crezi că se întâmplă amândouă deodată? am întrebat. — Nu. Trebuie să fie un semn. Sună-mă mai târziu dacă ai nevoie să vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
putea umple vreodată golul din burta sa. Coborând treptele înapoi în casă, se întâlni cu Ammaji care tocmai pornea cu bidonul de lapte, cu sariul alb mototolit în jurul ei. Semăna cu o creatură marină palidă, eșuată pe țărm, însemnată de maree, ridată și încrețită. Ammaji se uită la ochii obosiți ai nepotului său. — N-ai dormit? întrebă. Cum o să reziști peste zi? îl ciupi tandru de obraz, în semn de reproș. 3 În curtea de jos, domnul Chawla se apucă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
se îndepărtă în vârful picioarelor ca să se apuce să pregătească cina lui Sampath. În Shahkot, gătea doar din când în când, în momentul în care inspirația urca din adâncurile subconștientului ei, se năpustea și o înghițea asemeni unui val de maree. Dar cum să împace visele sale sălbatice cu viața pașnică din Shahkot, cu bucătăria minusculă, cu mesele luate pe masa veche, acoperită cu mușama? Mereu, felurile de mâncare pe care le făcea nu erau pe măsura viziunilor sale lăuntrice; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ce pregătise, zâmbea și dădea admirativ din cap, dar ea era neconsolată. Era cu totul și cu totul greșit. Dura săptămâni întregi ca să se calmeze, așezată alături de Sampath pe acoperiș, într-o tăcere deplină. La câtva luni, când valul de maree revenea, evenimentul se repeta întocmai. Domnul Chawla se obișnuise să ridice din umeri în fața ei. Toate tentativele sale timpurii de a o învăța să interacționeze normal cu lumea reușiseră să o impresioneze cam cât reușește apa să impresioneze materialele impermeabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Ossie se folosește de bani spre a cumpăra și vinde bani. Având la dispoziție doar un telefon, el cumpără bani cu bani, vinde bani pe bani. Lucrează printre crăpăturile și fisurile cursurilor valutare, vânzând și cumpărând cu acoperire, călare pe mareea zilnică a cursului. Pentru aceste servicii e răsplătit cu bani. Cu foarte mulți. E frumos și frumos e și Ossie. Am schimbat Sidecar-ul cu Old Fashioned 1. Întotdeauna ajung prea devreme la dineurile astea Le părăsesc târziu, dar niciodată suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
timpului. Îmi beam berea tare care te moaie. Grasul meu amic Fat Paul îmi strecurase o hârtie de zece. Tocmai îmi vâram ce mai rămăsese din ea în Moneymaze, pocherul mecanic de lângă toaleta bărbaților, cu aerul ei sărat ca briza mareei. Automatele astea fac totul pentru tine. Autoreținere. Maxiîntindere. Amestematic. Tu nu faci altceva decât să stau și să-ți aduni banii. * Trei și zece în Shakespeare. Fat Paul strângea paharele și striga Ora închiderii. Nici urmă de Fat Vince - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dând impresia unei gigantice suprafețe de stat pe jos, pe care deja erau întinși câțiva oameni. De-a lungul marginilor camerei erau așezate canapele jerpelite, câteva dintre ele ocupate. O muzică de visare, ambientală, inunda sala în surdină, ca o maree. M-am plimbat puțin în jurul formațiunii din saltele, uitându-mă după Tom și Alice și simțindu-mă în plus; nu era genul meu. Clientela era o amestecătură de New Age și tipi care atunci picaseră după o noapte de dans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lumină se profilau dinspre ușile deschise ale mai multor vecini, chipurile lor Înfricoșate ivindu-se din penumbră. Cele trei siluete Întunecate ale polițiștilor se pierdeau pe scări În jos, iar bocănitul furios al pașilor lor bătea În retragere ca o maree otrăvită, lăsînd În urmă o dîră de teamă și de beznă. Să tot fi fost miezul nopții cînd am auzit din nou bătăi În ușă, de astă dată mai slabe, aproape temătoare. Tata, care Îmi curăța cu apă oxigenată vînătaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
care o mistuia pe dinăuntru, țipetele Penélopei și loviturile ei disperate În acea ușă, care continuau să-i izbească În minte, neîncetat. Încă de pe atunci familia căzuse În dizgrație, iar averea clanului Aldaya se destrăma În castele de nisip dinaintea mareei celei mai furioase lăcomii, a revanșei și a istoriei inevitabile. Secretarii și trezorierii au urzit fuga În Argentina, Începutul unei noi afaceri, mai modeste. Ceea ce conta era să plece cît mai departe. Departe de spectrele care bîntuiau coridoarele vilei Aldaya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
chiar În acea cămăruță. Am vrut să-l opresc, Însă Julián era deja În prag și privea Înăuntru, absent. M-am alăturat lui. Încăperea era un simplu dormitor, despuiat de orice ornament. Urmele unui pat Încă se mai zăreau sub mareea de praf, pe lemnul podelei. Un Încîlciș de pete negre șerpuia prin mijlocul Încăperii. Julián a privit acel vid vreme de aproape un minut, deconcertat. Am văzut În privirea lui că recunoștea anevoie locul, că totul Îi părea un truc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
n-am putut auzi motorul ori chemările acelor două siluete În negru care mă apucau de cîte un braț și mă tîrau grăbit spre mașină. M-am prăvălit pe bancheta din spate, amețit. Lumina venea și se Îndepărta, ca o maree orbitoare. Am simțit că mașina se mișca. Niște mîini Îmi pipăiau fața, capul și coastele. CÎnd a dat peste manuscrisul Nuriei Monfort ascuns În buzunarul interior al pardesiului, una din cele două figuri mi l-a smuls. Cealaltă s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
scos afară. Urâtul: Nu!... nu e voie să scoți capul pe fereastră, mititelule! (îl trage pic înapoi). Goe (smucindu-se): Ce treabă ai tu, urâtule? (se strâmbă și mimează pe fereastră până-i cade bereta. Începe să (țipe Mamițoo! mam’ maree! tantii! Cucoanele: Ce e? Ce e? Goe: Să oprească! (bate din picioare) Să oprească! Mi-a zburat pălăria! să oprească!!! Controlorul: Biletele domnilor! (Cucoanele dau biletele, apoi ridică din umeri). Tanti Mița: Parol, chiar eu 1-am cumpărat. Controlorul (citește
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]