355 matches
-
a scării iar cu mâna stângă și piciorul stâng de cealaltă parte; cățărare în spirală; cățărare cu șerpuire printre treptele scării. La scara oblică și orizontală se pot executa variantele de la banca de gimnastică oblică. Cățărările la scara de frânghie (marinărească) sunt simultane cu cele de la scara fixă și scara de gimnastică. Scara de frânghie poate fi verticală, oblică și orizontală. E. Cățărare la cadrul de gimnastică Acesta poate fi vertical sau oblic. La cadrul vertical se pot executa: variantele de la
BAZELE TEORETICE ŞI METODICE ALE GIMNASTICII by Tatiana DOBRESCU, Eleonora CONSTANTINESCU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/421_a_928]
-
ca cineva să apuce să facă vreun comentariu vizavi de asta, ușa dormitorului s-a deschis cu un scârțâit și iat-o pășind afară pe Armanoush Tchakhmakhchian un pic timidă, un pic amețită. Purta niște blugi spălăciți și un pulover marinăresc destul de lung și de lălâi ca să-i ascundă formele trupului. În timp ce-și făcea bagajele pentru zborul spre Turcia se gândise Îndelung ce haine să-și ia cu ea și sfârșise prin a le alege pe cele mai modeste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de grâu, sare, piper și boia dulce. Se curăță toate, se călesc în ulei, apoi se adaugă puțină apă și se fierb bine. După ce a fiert, se toarnă peste peștele curățat și prăjit și se decorează cu verdeață tocată. PEȘTE MARINĂRESC 750 gr. de filé de șalău, un ardei gras alb, un ardei gras roșu, un morcov ras, trei roșii tocate, două cepe tocate, 200 ml de vin alb, 200 ml de ulei, o legătură de țelină tocată fin, piper, boabe
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
înainte...”. Până la urmă aproape tot echipajul le cânta în strună acestor reprezentanți. Chiar dacă unii dintre marinari părăsiseră pe furiș vaporul, iar alții, în loc să cânte, doar se prefăceau mișcând din buze. Foarte puțini nu cântau deloc. Așa că se încingeau niște coruri marinărești de mai mare dragul. — Ca pe „Potemkin”... — Să zicem... Numai că pe „Potemkin” deznodământul a fost tragic. Marinarii români nu voiau asta... Nici prin cap nu le trecea să se revolte, ei voiau să salveze vaporul. Înțelegi? Vaporul culturii... — Înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
lentilele ochelarilor. Pe Lulu am legat-o cu sfoară fosforescentă de un picior și i-am dat drumul în iarbă. Nu, evident că n am lăsat sfoara liberă, celălalt capăt e înfășurat de glezna mea și legat cu trei noduri marinărești de degetul mic. E mai sensibil, și-o simt dacă se îndepărtează. Oameni nu prea sunt în parc și e liniște. Mă pot bucura în voie de lectură. Recunosc, mint din nou. Nu mint când spun că nu prea sunt
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mergea docilă după grec, cu pași mărunți, de sălbăticiune Înfometată, pe străduțele Înguste ale Marsiliei, ce coborau În port; cum apoi urca niște trepte Într-o clădire Întunecoasă din preajma depozitelor, alunecînd cu mîna pe o balustradă dintr-o funie groasă, marinărească; apoi urmărea În sinea sa, cu mereu aceeași furie tulbure, pasul ei hotărît spre ușa de la etajul trei (grecul stătea În capul scării, ca s-o Încurajeze). După care, scena se muta pe străzile Marsiliei, unde Marieta, fardată violent, stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe vas și te minunezi prostește de toate uneltele străinilor. — E adevărat că mă minunez când văd lucruri noi, dar mă gândesc ce mult ne-ar folosi dacă am aduce pe pământul nostru tot felul de lucruri străine precum uneltele marinărești. — Asta e treaba cârmuitorilor. Sfatul Bătrânilor hotărăște dacă să primească sau nu unelte noi. De când a ajuns un mucos ca tine să se amestece în treburile cârmuirii? Tânăr cum ești, ți se pare că tot ce e nou e și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
căpitan să le ducă la împlinire. De pildă, dacă marinarul de cart adormea, era legat de mâini și se arunca apă pe el. Le mai povesti că dacă nu se îndrepta nici așa, era biciuit, după cum cerea un vechi obicei marinăresc. Vinovatul trebuia pedepsit în fața tuturor celor aflați pe vas. De aceea, Montaño îi rugă pe japonezi să iasă și ei pe punte. Pedeapsa avu loc pe puntea învăluită de ceață unde se adunaseră și mateloții, și negustorii japonezi. Mai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
doborâți de șuvoiul de apă ce se năpustea în jos pe scări. După patru ore, corabia ieși în sfârșit din raza furtunii. Valurile erau agitate, dar nu mai treceau peste bord. Pe punte zăceau într-o vălmășeală de nedescurcat unelte marinărești zdrobite și rămășițele unui catarg doborât. Câțiva mateloți dispăruseră, iar în cală se scurgea de ici-colo câte un geamăt. Cabina cea mare nu mai putea fi folosită până când apa nu avea să fie scoasă de acolo, așa că negustorii istoviți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
acoperiți încă de zăpadă... În cea de-a doua furtună San Juan Baptista a suferit pagube destul de mari. A pierdut o pânză și o barcă de salvare, cala a fost inundată, iar pe punte s-au împrăștiat în dezordine uneltele marinărești stricate de furtună. Eu însumi am fost rănit la cap, dar nu e ceva grav. Marinarii spanioli și mateloții japonezi trudesc cât e ziua de lungă să arunce apa peste bord. Însă toate acestea nu înseamnă nimic față de suferințele îndurate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
prin vinele mele, iar Domnul vrea să folosească acest sânge pentru Japonia... Luna strălucește. Marea sclipește în noapte. La ora zece se sting toate lămpile din locurile unde nu e nevoie de lumină, dar pe puntea luminată de lună uneltele marinărești se văd limpede una câte una. „O, Doamne, fă-mă un conducător trebuincios pentru binele Japoniei! Așa cum ai folosit sângele Tău pentru mântuirea omenirii, folosește sângele meu pentru mântuirea Japoniei!” În timpul nopții, starea celor doi răniți s-a înrăutățit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
interesa câtuși de puțin. Am fost nevoit să vorbesc ca un adevărat purtător de cuvânt al japonezilor care nu cunoșteau limba și am arătat pe îndelete ce câștiguri mari ar aduce negoțul cu Japonia pentru Nueva España. De pildă, uneltele marinărești, praful de pușcă, fierul, cuprul sau cuiele care erau aduse în fiecare an din Sevilia în Acapulco puteau fi dobândite din Japonia la un preț mult mai mic, în timp ce japonezii voiau să cumpere la un preț bun mătasea, catifeaua și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de o momeală, urmărind de fapt cu totul altceva. — Și ce urmăresc? întrebă un episcop ca un vultur pleșuv negru, sprijinindu-și bărbia cu mâna. Ce urmăresc japonezii în afară de negoțul cu Nueva España? — Vor să ne fure iscusința și drumurile marinărești pentru a traversa Oceanul Pacific. Fără îndoială că au aflat toate acestea în timpul călătoriei lor până aici. Printre episcopi se răspândi rumoare. După ce se liniștiră, privirile lor alunecară de la părintele Valente la Valesco. Acesta stătea pe scaun cu chipul împietrit. Ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și chimic. Țapii n-au înțeles experiența și au crăpat în adâncul oceanului. La 10 ianuarie, Crowhurst trimite o cablogramă glumeață și sibilinică: „Participat party furtunos cu Sirenele în patruzeci care mugesc”. (Patruzeci este numele vânturilor din Oceanul Indian în jargonul marinăresc.) Telegrama lasă să se creadă că Crowhurst, care a trecut de Capul Bunei Speranțe, navighează acum în jurul Africii. Realitatea este foarte diferită: navigatorul solitar se găsește la câteva sute de mile în larg de Rio de Janeiro. Crowhurst își desfășoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
La finala Celtic-Rangers au venit 134.000 de oameni care au văzut, pentru prima oară de la 1904 încoace, cum Celtic îi dă 4 goluri, în Cupă, rivalei strămoșești Rangers. Dar la 0-4 tabăra lui Rangers continua să cânte în cor marinăresc, beată de durere, bere și whisky. Apoi a invadat terenul și „au spart” câteva capete de catolici de la Celtic, respectând scrupulos legea stadionului: „la noi poți răni, dar nu ucide...” Poliția a operat 79 de arestări, și dacă n-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
eram pregătit. Este o operație simplă, îmi spuse doctorul lăsându-se pe spate în scaunul său, care, dacă stau să mă gândesc, semăna destul de mult cu cel al lui Gabor, mare și ergonomic, dar asemănarea se oprea aici. Tunsoarea scurtă, marinărească a lui Miller, rară și blondă ca părul unui bebeluș, îi dădea un aer de inocență neverosimilă. Nici un om matur nu poate fi atât de inocent. Halatul său alb, apretat părea sterilizat. Ochii lui, în spatele unor ochelari cu ramă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cluburi de dans și, parțial, amfetamină; pentru spațiul anglo-saxon termenul evocă tineret, muzică, energie debordantă, haine și accesorii la modă, rebeliune Împotriva ordinii sociale acceptate În acea perioadă. 1 Dans popular scoțian cu mișcări vioaie (În 4/4) 2 Dans marinăresc 1 Vechi dans țărănesc englez, executat de dansatori Îmbrăcați ca Robin Hood și alți eroi populari. 1 Colegiu privat prestigios, asociat cu bogătașii, cu orientare liberală și de arte, inițial pentru femei, integrat În 1969. Campusul școlii este o grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
avea nici o ironie. - Nu chiar... spuse voievodul, fâcând câțiva pași prin iarba moale și Înaltă a poienii. O nouă lecție de umilință, se pare... Alexandru, tu vezi locul ăsta? - Dacă n-am cumva halucinații și nu sunt Într-o cârciumă marinărească de pe malul Bosforului, ne aflăm chiar În ținuturile Voronețului, Într-o poiană largă, mărginită de brazi, În fața unei chilii de lemn În care se află un călugăr deloc impresionat de sosirea domnitorului Moldovei. Greșesc? - Nu... Altceva voiam să spun... Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
la provă scrutând marea fără să scoatem un cuvânt. Ea nu mi-a răspuns la nici una din întrebările puse. Eu bagaj, cum bine știi, nu prea aveam, așa că rucsacul meu era gata de drum în mâna mea. Cu fesul ăla marinăresc pe cap și cu tricoul vărgat era și mai frumoasă, parcă era un manechin dintr-o prezentare a lui Jean-Paul Gaultier. Vântul îi spulbera pletele ce-i ieșeau de sub fesul de lână, iar lacrimile i se prelingeau pe obraji, împreunîndu-se
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
O moarte de glonț rămâne mult mai eficientă decât orice înfometare.” Dar nimic, nici chiar ironia lui Sponsz, nu mai putea opri revolta să fie dusă până la capăt. În vreme ce Haddock îi lega pe cei doi cu cel mai puternic nod marinăresc pe care mările îl văzuseră vreodată, Tintin și Maketero anunțau gărzile borduriene că predarea armelor era unica lor opțiune. Totul se sfârșise - ca un castel de cărți de joc, imperiul bordurian se prăbușea sub ochii lor. Soldații își lăsau armele
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Începea acum să-l terorizeze. Să fi fost doar o simplă metaforă? Noimann s-ar fi obișnuit cu ea. El avea Însă de-a face cu o imagine palpabilă. Piciorul metric se metamorfozase Într-un picior marin. Într-un nod marinăresc. Iar camera lui devenise ca o corabie ce naviga, clătinându-se pe valuri, pe mări necunoscute, străbătând distanțe astronomice, fără a se mișca din loc. Iată că valurile Îi aruncau peste bord moluște În mână... Era poate și acesta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mergea docilă după grec, cu pași mărunți, de sălbăticiune Înfometată, pe străduțele Înguste ale Marsiliei, ce coborau În port; cum apoi urca niște trepte Într‑o clădire Întunecoasă din preajma depozitelor, alunecând cu mâna pe o balustradă dintr‑o funie groasă, marinărească; apoi urmărea În sinea sa, cu mereu aceeași furie tulbure, pasul ei hotărât spre ușa de la etajul trei (grecul stătea În capul scării, ca s‑o Încurajeze). După care, scena se muta pe străzile Marsiliei, unde Marieta, fardată violent, stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
escaladează spre cerebel, alunecă-n stomac, unde mă scurmă aciditatea, circulă prin duoden, zgândărind vreo două zgaibe pe-acolo și se instalează în rotule. Tocmai când două cupluri se încolăceau, se răsuceau, se înnodau și se deznodau ca o sfoară marinărească, în mijlocul unui ring improvizat, la-la-la-ala-la, săreau de pe un picior pe altul, parcă le cădeau brațele ca un sul de hârtie, fâlfâiau, și mie mi-a trecut prin minte sau chiar am zis „uite, bărzoii!”, ca pe la patru-cinci ani, chiar dacă eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
îi plăcea să aprindă candele avea mâini aurite, aducea venit mânăstirii cât stupina și gaterul la un loc. Dumnezeu știe cât era partea leului. 58. Livada mânăstirii Fântânele, cuibul de rai pentru domnișoara Cătălina. Între 4 gutui bătrâni, un hamac marinăresc, peste hamac o pătură fină din păr de cămilă, peste pătură un cearșaf de atlas. Domnișoara avea obiceiul să se reculeagă în fiecare weekend de pe la 16 până la asfințitul soarelui. Trabucuri havana, whisky scoțian, pișcoturi franțuzești, ciocolată elvețiană, muzică jazz, reviste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
că mă va conduce la o masă mai retrasă în spatele dormitorului lui. — O să-ți țin pumnii. Adriana era foarte concentrată să se uite la un bărbat înalt, lat în umeri, îmbrăcat cu o cămașă albastră în carouri și niște pantaloni marinărești călcați la dungă, care venise la biroul de la recepție. Gilles îi urmări privirea până la ușă în timp ce prindea în folie și ultima șuviță de păr și făcu un gest cu mâinile care vroia să spună “Voilà!” — Am terminat, iubito. Asistenta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]