902 matches
-
ales în vârsta la recăsătorire, în sensul că după 40 de ani femeile își găsesc mai greu un partener, pe când bărbații, după această vârstă, se recăsătoresc în general cu femei mai tinere. Explicația principală ar fi în legătură cu valoarea pe piața maritală. Odată cu înaintarea în vârstă, cel puțin până aproape de pensionare, valoarea bărbaților (situație materială și prestigiu social) crește, în timp ce a femeilor (capitalul erotico-estetic) scade. La aceasta se adaugă și un important factor demografic: în vreme ce până la 40 de ani numărul bărbaților în
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
unii parteneri faptul că întâlnește o familie cu copii gata făcuți și crescuți este un avantaj (Ganong, Coleman, 1994). Sunt autori care remarcă faptul că, pe termen mai lung, recăsătorirea aduce beneficii copiilor și părinților pe linia acumulării de capital marital, a identificării de rol, a lărgirii relațiilor sociale prin noi rude (Furstenberg, Spanier, 1984). Recăsătorirea comportă însă și serioase dezavantaje și riscuri. Primul este probabilitatea de divorț mai mare (în societatea americană, cel puțin). G. Becker (1991) explică aceasta prin
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
a lărgirii relațiilor sociale prin noi rude (Furstenberg, Spanier, 1984). Recăsătorirea comportă însă și serioase dezavantaje și riscuri. Primul este probabilitatea de divorț mai mare (în societatea americană, cel puțin). G. Becker (1991) explică aceasta prin volumul mic al capitalului marital specific, alții prin trăsăturile de personalitate sau prin tensiunile și constrângerile legate de existența copiilor din căsătoria precedentă (Cherlin, 1978). În al doilea rând, indiferent dacă se ajunge la divorț sau nu, existența copiilor dintr-o altă căsătorie, la unul
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
vitreg pentru partenerul lui. În special în asemenea contexte, părinții vitregi simt o criză de autoritate. Cercetări mai extinse și profunde (Furstenberg, Spanier, 1987; Goldenberg, Goldenberg, 1994; Ganong, Coleman, 1994) au dezvăluit complexitatea procesului de recăsătorire, a satisfacției și stabilității maritale și a cauzelor care determină o probabilitate mai mare a disoluției conjugale la aceste familii. Constatări mai relevante sunt: • Așteptările față de noua căsătorie sunt oarecum contradictorii: având deja o experiență maritală și o deziluzie, unul sau cei doi parteneri sunt
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
dezvăluit complexitatea procesului de recăsătorire, a satisfacției și stabilității maritale și a cauzelor care determină o probabilitate mai mare a disoluției conjugale la aceste familii. Constatări mai relevante sunt: • Așteptările față de noua căsătorie sunt oarecum contradictorii: având deja o experiență maritală și o deziluzie, unul sau cei doi parteneri sunt mai realiști, dar în același timp, tocmai fiindcă relația conjugală anterioară nu a reușit, își pun toate speranțele de a-și reface viața în căsnicia ce se profilează. • Perioada de curtare
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de spus în selecția partenerului, au prin caracteristicile și modul lor de comportare o putere extraordinară în de-selecția acestuia (Strong, DeVault, Sayad, 1998, p. 543). S-a constatat statistic că existența copiilor vitregi este un factor major în disrupția maritală (Ganong, Coleman, 1994). Se pare însă că la înclinația mai mare spre divorț contribuie și faptul că deși gradul de satisfacție în familiile reconstruite este aproximativ același ca în cele integrale (prima căsătorie), concepția și atitudinea față de stabilitatea familială la
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Rezidența copiilor sub 18 ani după rase și origine hispanică (în procente) Notă: Nu sunt incluși copiii care trăiesc cu alte rude sau nonrude. DN = date nedisponibile. * Persoane de origine hispanică, de orice rasă. Sursa: US Bureau of the Census, Marital Status and Living Arrangements: March 1998, US Government Printing Office, Washington, DC, 1998. Pe bună dreptate, ne putem întreba, în final, cum pot face față familiile monoparentale diverselor probleme, în special celor de ordin material-financiar (locuință, cheltuieli pentru copii etc.
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Roussel, 1976). Așa cum era previzibil, dată fiind dinamica mediului societal de ansamblu, numărul cuplurilor care stăteau împreună fără a fi căsătorite a crescut continuu din anii ’60, atât ca valoare absolută, cât și ca pondere în totalul populației de vârstă maritală. Astfel, în SUA, în 1990, numărul unor asemenea cupluri era de aproximativ 3 milioane, iar în 1995, mai mult de 3,8 milioane (apud Strong, DeVault, Sayad, 1998). În Marea Britanie, dintre femeile născute în anii ’20, doar 4% trăiau în
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
tineri. Coabitarea apare așadar ca o formă oarecum oficializată social a sexualității nonmaritale și, după cum s-a arătat, ea îndeplinește și alte funcții decât cele erotice, însumând o serie de avantaje psihologice, sociale și economice, fără a fi supusă constrângerilor maritale. Dar ea nu este ferită nici de dezavantaje, comparativ cu mariajul: fostul partener al coabitantului are rețineri în a-i oferi susținere, lui și copiilor comuni, din moment ce „trăiește împreună cu cineva”; nici actualul partener de coabitare nu are aceleași responsabilități față de
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
în Europa preindustrială a facilitat industrialismul și eficiența economică. Spre deosebire de China, India, Japonia și țările arabe, mii de ani, în Europa, sistemul familial nu a fost bazat pe grupuri corporate și pe modelul de descendență uniliniar. Nici tipurile de aranjament marital nu erau atât de severe, destinarea partenerului conjugal din faza de copilărie fiind rară. Și ceea ce e foarte important, pentru faptele antisociale (crime, furturi etc.), individul în cauză era tras la răspundere, mai degrabă decât grupul domestic în întregime sau
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
așa cum remarcă G. Bryjak și M. Soroka (2001), nu trebuie să fii neapărat marxist ca să recunoști că determinația fundamentală este dinspre complexul societal înspre familie. Globalizarea, prin multiplele sale dimensiuni (mass-media, turism, internaționalizarea pieței muncii), va afecta profund și configurațiile maritale și familiale. În țările în curs de dezvoltare, femeia, care era dependentă aproape total de familia consangvină sau de cea de procreare, se va independentiza pe măsura implementării industriei și a mobilității geografice. Creșterea spectaculoasă în rândul femeilor a nivelului
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
eșantion reprezentativ de femei cu vârste între 18-30 de ani din Germania, pe atunci federală, și operând cu același instrument doi ani mai târziu. S-a putut realiza astfel ocomparație între schimbările atitudinale survenite ca urmare a unor evenimente (comportamente) maritale sau de altă natură coabitativă survenite între timp. S-a confirmatdeci caracterul recursiv, dinamic al raportului valori-decizii comportamentale. Cercetări celebre în domeniu - referențiale și pentru cea mai sus citată - sunt cele întreprinse de A. Thornton și colaboratorii (1983), care s-
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
dinamic al raportului valori-decizii comportamentale. Cercetări celebre în domeniu - referențiale și pentru cea mai sus citată - sunt cele întreprinse de A. Thornton și colaboratorii (1983), care s-au concentrat expres asupra lămuririi sensului cauzalității atitudini (valori)-comportament în problematica opțiunilor maritale. Concluziile sunt de aceeași natură: în unele cazuri, valorile și atitudinile sunt buni predictori pentru comportamentul efectiv, alteori nu, și apar mai degrabă ca variabilă dependentă a situațiilor și experiențelor de viață. De exemplu, din investigațiile echipei conduse de sociologul
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
9.2. Schimbări de optică în asistența și terapia familialătc " 9.2. Schimbări de optică în asistența și terapia familială" 9.2.1. De la difuz la instituționalizat-specializattc "9.2.1. De la difuz la instituționalizat‑specializat" Probleme de familie, ale cuplului marital și în relațiile părinți-copii au existat întotdeauna, după cum au existat și soluții (ne referim aici la cultura euro-americană, deoarece în alte culturi, în speță în cele „exotice”, granițele dintre familie și comunitate erau mai laxe). Instanțele care rezolvau aceste probleme
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
educația familiei (informații și discuții despre etiologie și simptomatologia bolii, importanța tratamentului medicamentos, efectul mediului familial); - faza a treia constă în ședințe terapeutice obișnuite - bazate în special pe tehnicile terapiei structurale - ce au menirea de a controla și reduce conflictele maritale și familiale și nivelul general de EE; - în faza a patra, atenția se focalizează pe pacient, purtătorul de boală, dezvoltând strategii care să-i permită o conviețuire optimă cu ceilalți membri ai familiei: se insistă asupra consecințelor actelor comportamentale ce
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
să se suporte reciproc (cât de plină este lumea concretă de asemenea autoterapii!). 9.3.4. Abordarea sistemică și redescoperirea individului: terapia cognitivătc "9.3.4. Abordarea sistemică și redescoperirea individului\: terapia cognitivă" Tratarea familiei ca unitate - terapia de cupluri maritale și grup familial -, a devenit o practică curentă astăzi. S-a produs deci schimbarea radicală de la intrapersonal la interpersonal (vezi 9.2.2.). Să observăm însă că relațiile funcționează între indivizi, că ele se interiorizează în psihicul individual, că cei
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
relația părinți-copii. Sunt posibile trei tipuri principale de triunghiulare: copilul ca „țap ispășitor”, când părinții îl identifică drept sursă a neînțelegerilor. Dacă sunt mai mulți copii, cel mai „obraznic”, mai leneș sau mai... este ales.); copilul ca mediator în relațiile maritale tensionate; triunghiul pervers, atunci când se formează o coaliție între un părinte (de obicei mama) și un copil împotriva celuilalt părinte. Se numește „pervers” pentru că această coaliție costă copilul foarte mult, el nediferențiindu-se psihoemoțional față de unul dintre părinți și blochează
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și TV n-ar fi o sarcină ușoară.) Cu asemenea întrebări nu se obțin răspunsuri utile nici în cercetare și cu atât mai mult în terapie. • Întrebările vagi, generale trebuie traduse în întrebări specifice. Dacă, bunăoară, interesează reacțiile unui partener marital față de un anumit comportament al celuilalt, nu vom întreba: „Și ce stare ați avut atunci?”, ci ne vom referi la cele trei planuri: „Ce ați simțit atunci când... (urmează specificarea concretă a comportamentului)?”, pentru planul emotiv; „Ce ați gândit atunci când... ?”, pentru
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
schimbarea în interiorul lui, având ca bază conștientizarea cauzelor problemei de rezolvat. De aceea, asemenea inventare se brodează pe realitatea comunicațională, interpersonală, pe evaluarea propriilor conduite familiale și ale altor membri. Iată un eșantion dintr-un inventar ce privește problemele cuplului marital (selecție din Beck, 1988): Luarea de decizii Când aveți de luat o decizie, este aceasta o problemă .... .... Suntem în dezacord .... .... Partenerul meu devine furios .... .... Eu devin furios(oasă) .... .... Eu iau decizia .... .... Partenerul meu ia decizia .... .... Evităm să luăm o decizie
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
anumită vârstă, atractivitatea fizică, ce reprezintă un dat esențial în cristalizarea și întreținerea iubirii, scade la modul obiectiv.) Gelozia și infidelitatea reprezintă o cauză și un produs al neînțelegerilor din familie. Însă faptul că relațiile extraconjugale reflectă tensiuni și stresuri maritale nu trebuie exagerat. Mai mult, unii autori americani insistă că asemenea relații sunt ceva foarte normal și că fidelitatea monogamică este, cel puțin în SUA, mai mult un mit decât o realitate (Vaughan, 1989). Dar indiferent dacă sunt considerate normale
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Nu s-a dovedit că dragostea romantică duce la o mai mare intimitate sau că încurajează ori descurajează gelozia. Este clar însă că accentuarea asupra valorii sentimentale de dragoste și asupra intimității nu ne ferește de violență domestică și disoluție maritală (Ember, Ember, 2002). Aș adăuga că și în acest caz controlul statistic al variabilelor, la care se adaugă analiza contextuală, este decisiv. Dacă vom constata, de pildă, că acolo unde există mai multă intimitate există și mai multe tensiuni, nu
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Nayars of Malabor”, în Journal of Royal Anthropological Institute of Great Britain and Ireland, 82. Gough, K. (1971), „The origin of the family”, în Journal of Marriage and the Family, 33. Greenberg, E., Nay, R. (1982), „The intergenerational transmission of marital instability reconsidered”, în Journal of Marriage and the Family, 44. Griffin, W. (1993), Family Therapy, Bruner/Mazel, New York. Gurman, A., Kniskern, D. (ed.) (1991), Family Therapy, Bruner/Mazel, New York. Guttentag, M., Secord, P. (1983), Too Many Women, Sage Publications, Newbury
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Center, Loughborough University, Londra. Levent, R. (1984), Family Therapy, Prentice Hall, Englewood Cliffs. LeVine, R., LeVine, B. (1963), „Nyansongo: A Gusii community in Kenya”, în B. Whiting (ed.), Six Cultures, Wiley, New York. Levinger, G. (1979), „A social psychological perspective and marital dissolution”, în G. Levinger și O. Moles (ed.), Divorce and Separation, Basic Books, New York. Lévy-Strauss, C. (1973), Antropologie structurală, Editura Politică, București. Lewis, M., Feiring, C. (1998), Families, Risk and Competence, LEA Publishers, Londra. Lewis, O. (1961/1978), Copiii lui
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
în S. Chelcea (coord.), Semnificația documentelor sociale, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Nicholas, M. (1988), The Power of the Family, Simon & Schuster Inc. H., New York. Nicholas, M. (2005), The Essentials of Family Therapy, Pearson, Boston. Oropesa, R. (1997), „Development and marital power in Mexico”, în Social Forces, iunie. Oster, S. (1987), „A note on the determinants of alimony”, în Journal of Marriage and the Family, 49-1. Paludi, M. (1990), „Sociopsychological and structural factors related to women’s vocational development”, în Annals
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Didactică și Pedagogică, București. Percheron, A. (1980), „Se faire entende: morale quotidienne et attitudes politiques des jeunes”, în Sagesse et la Désordre, Gallimard, Paris. Pickford, J., Signori, E., Hempel, H. (1966), „Similar or related personality traits as a factor in marital happynes”, în Journal of Marriage and the Family, 28. Pike, K. (1967), Language in Relation to a Unified Theory of the Structure of Human Behavior, Humanities Press, Inc, New York. Pitrou, A. (1977), „Pouvoir familial et changement social”, în Economie et
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]