338 matches
-
p. 42) „Iustin a spus: Avem făgăduința că fiind chinuiți pentru Domnul nostru Iisus Hristos vom fi mântuiți. căci această suferință va fi pentru noi mântuire și îndrăzneală la înfricoșatul scaun de judecată universală a Domnului și Mântuitorului nostru”. (Actele martirice, Martiriul Sfinților Mucenici Iustin, Hariton, Harit, Evelpsit, Hierax, Peon și Liberian, V, 6, în PSB, vol. 11, p. 54) „Papil, cel dintâi, a fost întins, fiind pironit pe stâlp, și, pe când se ruga în liniște, și-a dat sufletul. Și
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Iar cei de față, mirânduse, i-au zis: Ce este, de ce râzi? Iar fericitul a zis: Am văzut slava Domnului și m am bucurat, și am văzut totodată deosebirea față de voi, căci eu nu sunt părtaș la răutățile voastre”. (Actele martirice, Martiriul Sfinților Carp, Papil și Agatonica, 37-39, în PSB, vol. 11, p. 169) „Pe când, dar, ostașii sufereau mucenicia, paznicul, care se uita să vadă ce se va întâmpla, a văzut străină priveliște: îngeri s-au pogorât din ceruri și au
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
lor”. (Tertulian, Apologeticul, L, 13-14, în PSB, vol. 3, p. 109) „Cu cât cei ce au crezut în El, care nu săvârșesc nici o nedreptate, sunt uciși pe nedrept și fără judecată, cu atât mai mult Dumnezeu înmulțește numărul lor”. (Actele martirice, Martiriul Sfântului și Prea Lăudatului Apostol Apollonius cel numit și Sakkeas, 24, în PSB, vol. 11, p. 99) „...cu cât erau mai apăsați creștinii, cu atât mai mult creștea și numărul lor și sângele martirilor hrănea din belșug pe atleții
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
-a, cap. VIII, în PSB, vol. 9, p. 173) „Rămâi cu bine și amintește-Ți de credința mea; iar acestea (suferințele martiriului - n.n.) să nu te tulbure, ci să te întărească (îi spune Sf. Saturus ucenicului său, Pudens - n.n.)”. (Actele martirice, Martiriul Sfintelor Perpetua și Felicitas, XXI, 4, în PSB, vol. 11, p. 130) Martirii ne predică Evanghelia prin viața și faptele lor „Conving mai mult (mucenicii - n.n.) decât predicatorii. Dacă, de pildă, eu îți spun că mucenicia n-are în
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
pentru că este Fiul lui Dumnezeu, iar pe martiri îi iubim după vrednicie ca pe ucenicii și imitatorii Domnului, pentru neîntrecuta lor iubire față de Împăratul și Învățătorul lor. Fie ca și noi să devenim părtași și împreună ucenici cu ei!”. (Actele martirice, Martiriul Sfântului Policarp - episcopul Smirnei, XVII, 2, în PSB, vol. 11, p. 39) „Căci lui Hristos ne închinăm pentru că este Fiul lui Dumnezeu, iar pe martiri îi iubim după vrednicie ca pe ucenicii și imitatorii Domnului, pentru neîntrecuta lor iubire
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
pp. 105-106) Păstrarea moaștelor mucenicilor cu scumpătate în locuri de cinste și cuviincioase „Noi am dobândit mai în urmă osemintele lui, mai cinstite decât pietrele prețioase și mai scumpe decât aurul, și le-am așezat la un loc cuviincios”. (Actele martirice, Martiriul Sfântului Policarp - episcopul Smirnei, XVIII, 2, în PSB, vol. 11, p. 39) „... Sfinții ale căror moaște, luându-le în ascuns creștinii, le-au păstrat spre slava lui Dumnezeu și pentru lauda martirilor Săi, căci Lui se cuvine slava și
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
moaște, luându-le în ascuns creștinii, le-au păstrat spre slava lui Dumnezeu și pentru lauda martirilor Săi, căci Lui se cuvine slava și puterea, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”. (Actele martirice, Martiriul Sfinților Carp, Papil și Agatonica, 47, în PSB, vol. 11, p. 170) „Iar slujitorii demonilor înecară în râul Sava pe Sfinții Montanus și Maxima. Valurile apelor traseră la maluri trupurile lor sfințite. Întru ascuns, credincioșii le ridicară și le
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
p. 170) „Iar slujitorii demonilor înecară în râul Sava pe Sfinții Montanus și Maxima. Valurile apelor traseră la maluri trupurile lor sfințite. Întru ascuns, credincioșii le ridicară și le păstrară cu scumpătate, ca pe niște odoare de mult preț”. (Actele martirice, Martiriul Sfântului Montanus, presviterul din Singidunum, un preot daco roman, în PSB, vol. 11, p. 189) „...primiți-le cu atâta bucurie cu câtă vi le-au trimis paznicii lor. Nimeni să nu se îndoiască, nimeni să nu șovăiască; el e
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Patra). Contra lui Celsus, studiu introductiv, traducere și note de Pr. Prof. T. Bodogae, 1984. Vol. X - Sfântul Grigorie Taumaturgul și Metodiu de Olimp, Scrieri, studiu introductiv, traducere, note și indici de Preot Prof. Const. Cornițescu, 1984. Vol. XI - Actele Martirice, studiu introductiv, traducere și note de Pr. Prof. Dr. Ioan Rămureanu, 1997. Vol. XII - Sfântul Vasile cel Mare, Scrieri. Despre Sfântul Duh. Corespondență (Epistole), traducere, introducere, note și indici de Pr. Prof. Dr. Constantin Cornițescu și Pr. Prof. Dr. Teodor
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
rol sacramental, ea nu a fost nicidecum profanată, ea a existat și și-a păstrat sacralitatea ei, dincolo de aspectul văzut de publicul larg. A intrat într-o cvasităcere pentru ca ulterior să izbutească să renască mai întărită. Tot astfel și cripta martirică de la Niculițel sau cea de la Halmyris, care au adăpostit peste un mileniu și jumătate sfinte moaște, pentru ca, la momentul în care Dumnezeu a dorit, ele să iasă la iveală și să resacralizeze spațiul. Deci, în timp, sfințenia nu a fost
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
de un Cioran, în schimb rămânem cât se poate de "înțelegători" față de un Petru Dumitriu sau un D. R. Popescu, față de Maria Banuș sau Nina Cassian, față de Ov. S. Crohmălniceanu sau Paul Georgescu. Strâmbăm din nas când dăm de figuri martirice ale detenției precum Radu Gyr sau ale diasporei suportate până la capăt precum Vintilă Horia sau Horia Stamatu. Mai întâi de toate însă ne umplu de amărăciune șicanele, minimalizarea la care-i supunem din ce în ce mai des pe cei doi corifei ai rezistenței
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
străină”. Amândouă versiuni par poeme suprarealiste. Dar, pentru Origen, obscuritățile de ordin lingvistic au sensul lor, trimit către adevăruri de ordin teologic sau mistic. Nu întâmplător teologul alexandrin își începe scrisoarea către prietenii săi, Ambrozie și Prototet (amenințați cu moartea martirică), cu fragmentul din Isaia (versiunea greacă). Pentru el, pasajul acesta atât de „absurd” trimite la Prima epistolă către corinteni a lui Pavel (capitolul 3,1 sq.), unde credincioșii sunt împărțiți pe diferite categorii în funcție de maturitatea credinței lor. Martiriul devine, dintr-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la poarta veșniciei; frumoși sunt munții României și taina lor de nepătruns! Ca ei ridici pe-adânci istorii credința brazilor ce cresc în duhul nostru românescizvor de suferinți și glorii; cu ei în suflet, în convingeri, ai înfruntat atâtea riscuri martiric ajungând pe piscuri proteguit de-aripi de îngeri; la vârsta multimilenară, ce suie tainic spre sublim, ne-am învățat să dăinuim prin dragostea de Neam și Țară ne-a dat-o Dumnezeu în dar, ca-ntr-ale vulturilor cuiburi și țărmul Mării
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
28 Iulie 1913. Avea doar 38 de ani. Câte visuri! Câte proiecte și idealuri de realizare misionare, ca ostaș al lui Hristos și românismului. Câte lacrimi, așteptări, oftaturi, n-a lăsat în urmă!...în urmă rămânând exemplul românului absolut căzut martiric în lupta cu ateii iadului comunist. Acestor mucenici știuți și neștiuți să le ridicăm altare în conștiințele noastre, și să-i introducem în educația familială, școară și de societizare (nu socializare!) întru regenerare a Neamului Românesc și a omului de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
trebuie să știe că nu există vrăjmași care să biruiască în contra postului și a rugăciunii” - a spus Corneliu Zelea Codreanu. Neamul românesc a trăit și dăinuit pe acest pământ din mila lui Dumnezeu, binecuvântarea Bisericii, rugăciune, luptă, pătimire și moarte martirică. Rugăciunea și pătimirea ne-au dezvăluit ceea ce este dincolo de om. Ele au zădărnicit și vor zădarnici de-a pururi veacuri de întuneric și vor păstra viu sâmburele veșniciei sădit de Dumnezeu în sufletul fiecărui pământean. Trupurile noastre, ale legionarilor, au
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Doamne, Doamne, ce tragedie. Și la ce chinuri ne pui sărmanul suflet. Ce frământare în piepturile a zeci de mii de tineri, țărani, muncitori, studenți!” (Corneliu Zelea Codreanu) Căpitanul ne-a lăst cele mai cutremurătoare temeiuri creștine prin moartea sa martirică. Mărturisirile sale sunt pline de tremur și dureri, așteptând și acceptând senin împlinirea voii lui Dumnezeu, și simțea că drumul vieții sale s-a scurtat, mărturisește el în însemnările de la Jilava, unde a dat uriașul examen: moartea prin ștrangulare. La
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
nu sacrificau zeilor. Apoi, în primăvara 304, a fost dat al patrulea edict, care stabilea uciderea tuturor creștinilor, preoți și laici, care refuzau să sacrifice. În timpul persecuției lui Diocletian (284-305), a lui Galeriu (305-311) și Liciniu (307-324), au suferit moarte martirică și locuitori daco-romani din regiunea dunăreană. Pe linia Dunării, martirologiile consemnează mai mulți creștini victime ale persecuțiilor în cinstea cărora se celebra Natalia, la Sirmium, Singidumun, Bononia, Ratiaria, Novae, Durostorum, în Moesia, Panonia, Dacia. Numele unora dintre ei le cunoaștem
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
daco-romani din regiunea dunăreană. Pe linia Dunării, martirologiile consemnează mai mulți creștini victime ale persecuțiilor în cinstea cărora se celebra Natalia, la Sirmium, Singidumun, Bononia, Ratiaria, Novae, Durostorum, în Moesia, Panonia, Dacia. Numele unora dintre ei le cunoaștem din "actele martirice", precum Breviarul sau Martirologiul siriac, din secolul IV, apoi, Martirologiul hieronymian, datat secolul VII, aflat la originea calendarului catolic de azi, și Sinaxarul Bisericii din Constantinopol, datat secolul VIII, care stă la baza calendarului ortodox din prezent. Printre cei supuși
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Credincioși creștini au fost martirizați, pe vremea lui Diocletian și Maximian, și în provincia Scythia Minor (Dobrogea) în localități ca Tomis, Halmyris, Noviodunum, Dinogetia, Axiopolis, unde s-au aflat inscripții și s-au făcut descoperiri arheologice. Astfel, după unele acte martirice, la Tomis, a pătimit ca martir episcopul orașului Efrem, la 7 martie 300, iar ulterior Macrobiu și Gordian, originari din Asia Mică, surghiuniți aici și arși, la 13 septembrie 320-323, sub Liciniu. Împreună cu ei, au fost martirizați și localnici, precum
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Argamum, Dinogetia, Callatis. Creștinismul era preponderent citadin, dar, în secolul al IV-lea, el începe să pătrundă și în lumea păgână rurală. Începutul convertirii satelor dobrogene se oglindește și în construcția unei biserici în localitatea Telița-Amza, jud. Tulcea și biserica martirică de la Niculițel, jud. Tulcea. Păgânismul era mult mai tenace în mediul rural. În practicile funerare creștine, în Scythia se observă preluarea unor obiceiuri funerare păgâne-de pildă, într-o necropolă creștină de la Tomis s-a aflat o cameră funebră destinată prânzului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
inițiat o persecuție severă împotriva creștinilor de sub stăpânirea sa, despre care vorbește și istoricul bisericesc Sozomen. Numele unor martiri din a doua jumătate a secolului al IV-lea sunt menționate și într-un calendar got (fragment), precum și în alte acte martirice. Printre aceștia, erau menționați preoți ca Verca și Batwin sau Bathusios, un eremit Argyla, în total 26 de martiri, în afară de anonimi. Aceștia au îndurat martiriul la porunca unei căpetenii locale (Vingurich)-se pare că au fost arși de vii într-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
un alt martir din timpul persecuției lui Athanarich avem știri mai bogate, și anume despre Sf. Sava. Pătimirea sa este redată de un izvor contemporan, Scrisoarea Bisericii din Gothia către Biserica din Capadocia, datată 373-374, odată cu mutarea moaștelor sale-actul său martiric. După cum rezultă din izvorul menționat, Sava era de neam grec, ortodox (nicean), care viețuia în abstinență, post și rugăciune într-un sat din Muntenia secolului al IV-lea. Când a început prigoana regilor goți și i s-a cerut să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din 372, prigoana s-a întensificat încât unii creștini (preoți și credincioși) s-au refugiat din "Gothia" (nordul Dunării) în "Romania" (sudul ei). Printre cei refugiați se afla și preotul satului, Sansalas. În ce-l privește, Sf. Sava, cf. actului martiric, s-a îndreptat spre un alt oraș, la preotul Guthicas, pentru a prăznui Paștile împreună. Dar sfântul este silit să se întoarcă în satul său, unde îl întâlnește pe Sansala, revenit între timp, și prăznuiește Paștile împreună cu el și alți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de la Tomis ca "episcopus metropolitanus", mitropolit-Paternus a fost probabil primul mitropolit. În plus, jurisdicția episcopiei Tomisului se întindea nu numai asupra Sciției Mici (Dobrogea), dar și la nord de Dunăre, în sudul Moldovei și estul Munteniei, așa cum rezultă din actul martiric al Sf. Sava. Din înșirarea acestei liste, rezultă că, în secolului al VI-lea, Tomisul era mitropolie: avea mai multe (14 !) episcopii, numeroase basilici și o poziție deosebită.41 Teologi și cărturari din Scythia Minor Alături de episcopii prezentați mai sus
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
primiseră cuvântul lui Dumnezeu, deși răspândirea creștinismului nu se definitivase printre etiopieni, seri, africani, britani, germani, daci, sarmați și sciți. Documentarea istorică se datorează armatei romane care și-a păstrat arhivele, din care s-au inspirat Acta Sanctorum, diferitele acte martirice și celelalte martirologii. Mărturia creștină venită din partea militarilor avea o importanță deosebită. În rândul soldaților romani se propaga deja o religie a castrelor, depășită curând de valoarea celei creștine spre surprinderea autorităților imperiale care, îngăduind existența mai multor culte în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]