711 matches
-
fost restrânsă la cursuri de scurtă durată (cîteva luni). În conformitate cu ierarhia instituțiilor superioare de Învățămînt sovietice, adoptată și de alte țari: școli centrale sau superioare, institute (de cercetare și/sau Învățămînt, pregătire doctorala), academii. Cf. Opoziția sovietică specifică Între teoria marxist-leninistă, ridicată la rang de ideologie științifică, și științele aplicate, Între teoreticieni (generaliști) și specialiști. Natasa Șmatko deosebește Între instituțiile de „pregătire politică” a cadrelor de conducere și instituțiile de „pregătire profesională”. În prima categorie: Academia de Științe Sociale și Institutul
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
firesc la sinteză, elaborând o construcție dificilă, precum Specificul național în doctrinele estetice românești (1977). Noțiunea de specific național este o categorie care a suferit deformări începând cu gherismul, continuând cu poporanismul și sămănătorismul și terminând cu așa-zisa „estetică marxist-leninistă”. Riscul abordării unui asemenea subiect, practic devalorizat prin supralicitare sociologizantă, este asumat și evitat. P. vrea să se pronunțe exact, în scopul reabilitării ideii în cauză, și de aceea partea teoretică are în vedere definirea „semnificațiilor estetice ale specificului național
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288947_a_290276]
-
Ivașcu redevine redactor-șef; trecând, în 1971, la „România literară”, lui îi succede Constantin Mitea. Din 1980, redactor-șef este D. R. Popescu, iar redactor-șef adjunct, Corneliu Leu. Considerându-se continuatoare a „Contemporanului” din 1881-1891, revista abordează, de pe poziții marxist-leniniste, din perspectiva politicii PMR (apoi PCR), problemele întregii culturi. Se publică frecvent articole de atitudine politică, semnate de înalți demnitari, mai ales din domeniul culturii, de personalități literare ca G. Călinescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Cezar Petrescu, Camil Petrescu, Emil Isac, Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286391_a_287720]
-
lui Cristian Vasile, cartea lui Ion Ianoși este esențială pentru "istoricul vieții politice și ideologice de după 1945 în special din perspectiva raporturilor dintre memorie și istorie". Mai mult, Ion Ianoși este printre puținii memorialiști care pune sub semnul întrebării caracterul marxist-leninist al regimului comunist, optând în cazul românesc, fie și indirect, pentru eticheta de stalinist. După 1965, Cristian Vasile observă că profesorul de estetică marxistă s-a transformat într-un intermediar între intelectuali și puterea comunistă. O postură incomodă și contradictorie
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
având scopul de a justifica eliminarea "elementelor intelectuale" provenite din "vechiul regim", considerate a fi "reacționare" sau "tributare mentalității burgheze" și care erau, practic, incapabile de a se ridica la cerințele nobilei misiuni de promovare a "idealurilor comunismului" de inspirație marxist-leninistă. Sunt puse la lucru, în această direcție, două tipuri de articole de presă, așa cum le determină autorul capitolului în discuție: cele "militante", prin care "purificarea" vieții intelectuale românești de "elementele dușmănoase" este solicitată cu claritate și cele "de defăimare", prin
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
sunt reluate, în 1962, cercetările de teren, sub conducerea lui Mihail Cernea, ale căror rezultate vor face obiectul unui volum apărut în 1964 cu un titlu care semnala, totuși, existența sociologiei, deși într-o formă care-și plătea tributul ideologiei marxist-leniniste: Cercetări sociologice de teren, o carte despre care Zoltan Rostaș admite că "a reîntemeiat cercetarea sociologică de teren în România. Există, însă și un moment, important, al "reabilitării la nivel înalt" a sociologiei, iar acesta este dat de discursul rostit
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Întoarcerea la realitatea sufocantă a anilor '50 părea mai aproape ca oricând. La sfârșitul întâlnirii, N. Ceaușescu și-a reasigurat audiența că nu se putea vorbi despre o întoarcere în trecut, ci despre o reașezare a literaturii române pe "pozițiile marxist-leniniste, pe pozițiile concepției noastre de partid"42. Temele obsesive ale discursului lui Ceaușescu au fost cele ale omului nou, societății socialiste multilateral dezvoltate și concepției materialist-dialectice de care toți scriitori erau obligați să țină seama în realizarea operelor: "Vrem o
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
42. Temele obsesive ale discursului lui Ceaușescu au fost cele ale omului nou, societății socialiste multilateral dezvoltate și concepției materialist-dialectice de care toți scriitori erau obligați să țină seama în realizarea operelor: "Vrem o literatură care să stea pe poziția marxist-leninistă, a filosofiei materialist-dialectice și istorice, în care rolul principal în transformarea societății îl are poporul (...). Literatura noastră și realismul socialist presupune tratarea acestor probleme prin această prismă, presupune a ține seama de mase, de popor, a servi poporul. Vrem o
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
democratică despre care să se poată afirma că a contribuit la salvarea caracterului național și a ideii de patriotism. Discriminarea rasială, antisemitismul, umilirea de către autorități, căutarea justiției sociale sunt doar câteva dintre explicațiile pentru adeziunea la comunism în versiunea lui marxist-leninistă de tip sovietic. Numai că odată cu asumarea "revoluției comuniste" apar și primele întrebări, iar apoi chiar îndoieli. Paul Cornea - cel cunoscut de istorici din documentele de arhivă - apare convocat, la 13 iulie 1948, la ședința cu activul Secției centrale de
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
abundă în comparații între situația politică din România comunistă și aceea din Uniunea Sovietică). În 1955, Ianoși își începe cariera didactică universitară sub zodia constrângerilor ideologice: "[ca profesor] plăteam tributul cuvenit "marxism-leninismului""44. Dar, așa cum am mai subliniat, această trăsătură marxist-leninistă a regimului (comunist) - altminteri admisă sau nepusă sub semnul întrebării de cei mai mulți istorici - apare între ghilimele. Ianoși subliniază caracterul impropriu al sintagmei marxism-leninism (sub influența sa anumiți cercetători au pus-o sub semnul întrebării, mai ales atunci când s-au referit
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
în secolul XX. Ion Ianoși (cel de după 1989) admite că a comis o eroare (poate fundamentală), plasându-i pe același plan - editându-i împreună în anii 1970 - atât pe Marx, cât și pe Lenin. Totuși, dacă regimul nu a fost marxist-leninist, cum poate fi el catalogat? Definirea regimului nu este o preocupare a profesorului de estetică și, într-un fel, este explicabil, întrucât avem de-a face cu un volum precumpănitor memorialistic. Și totuși există, indirect, o tentativă de clarificare în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
mai eficientă metodă de control a intelectualității umaniste, în principal a istoricilor și scriitorilor, a fost cointeresarea în politica de distanțare de Moscova. Practicat intens de o bună parte a intelectualității românești interbelice, naționalismul părea acesteia atractiv în comparație cu primitivismul tezelor marxist-leniniste și mai presus de toate reprezenta calea de întoarcere spre o serie de adevăruri istorice ocultate sau negate în perioada inițială a comunismului. Prin distanțarea de Moscova, uneori zgomotoasă, dar întotdeauna limitată, partidul și Ceaușescu își prezentau prestația din politica
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
unei "idei naționale", care să-i mobilizeze și să-i unească, în egală măsură pe români. Înțelesurile cu care Ceaușescu investea termenul de "ideologie", așa cum se întrezărește din discursurile sale și ale apropiaților, nu aveau în vedere doar clasica textură marxist-leninistă a regimurilor comuniste. Format în atmosfera ideologică a stalinismului târziu, în care Marxismul și problemele lingvisticii, Problemele economice ale socialismului, alături de Cursul scurt, reprezentau lecturi vitale, Ceaușescu a păstrat toată viața o fascinație pentru coerența catehetică a stalinismului. Cunoscându-i
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
istoria filosofiei, arăta Jdanov în fața a câtorva sute de filosofi și propagandiști în 1947, înseamnă să înarmăm intelectualitatea, cadrele noastre, tineretul nostru cu o puternică armă ideologică, iar împreună cu aceasta să facem împreună un salt înainte pe drumul dezvoltării filosofiei marxist-leniniste"17. Mai mult, reproșurile făcute de Ceaușescu intelligenției românești la sfârșitul anului 1969 sunt aceleași pe care Stalin le-a făcut literaților la o întâlnire cu aceștia în 194618, anume retardare conceptuală, inadecvare cu necesitățile timpurilor, sprijin insuficient acordat partidului
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
atât de des proclamată de tânărul dictator până atunci, era din nou circumscrisă socialismului. În activitate de formare a scriitorilor din țara noastră, arăta Ceaușescu, nu poate să se meargă decât pe literatura care să se bazeze pe concepția științifică, marxist-leninistă, materialist-dialectică despre lume și viață și că nu pot, în nici un caz coexista, în concepția noastră despre lume, alături și Maica Domnului și concepțiile filozofice ...și că trebuie să considerăm că e ceva normal să trăiască tot felul de concepții
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Nu trebuie să scriem unitar, arăta Ceaușescu. Nici nu se poate..., dar a înțelege problemele unitar, aceasta este o necesitate, tovarăși"69. Din punctul de vedere al încărcăturii conceptuale, discursul lui Ceaușescu nu a adus lucruri noi. Repetând lozinca literaturii marxist-leniniste, materialist- dialectice și istorice, menită să servească poporul și socialismul, Ceaușescu nu făcea decât să repete formulele lui Stalin despre "sarcinile" literaturii sovietice, în contextul conflictului legat de revistele "Literaturnaia Gazeta" și "Zvezda"70. Analogiile pe care le făcea Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
pentru asta a folosit iscusit iluzia libertății și fricile istorice ale românilor. Bibliografie Arhivele Naționale Istorice Centrale (ANIC), Fond CC al PCR, Secția Cancelarie; Secția Agitație și Propagandă. Ceaușescu Nicolae, Propuneri de măsuri pentru îmbunătățirea activității politico- ideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii: 6 iulie 1971. Expunere la Consfătuirea de lucru a activului de partid din domeniul ideologiei și al activității politice și cultural-educative. 9 iulie 1971, Editura Politică, București, 1971. "Raportul Comitetului Central al
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
epoci păgâne stau la temelia poeziei lui Ion Alexandru) precum și numeroase alte curente a căror bună vecinătate și nu numai ea poate constitui o epocă literară"31. Aceste rânduri, care răspândeau un miros de tămâie în spațiul profan al presei marxist-leniniste, nu puteau fi tolerate nici chiar în anii relativei destinderi culturale. Fie cenzorii de la Direcția Presei nu sesizaseră inspirația creștină a rândurilor lui Leonid Dimov, fie, purtați și ei de valul deschiderii culturale a regimului, au trecut cu vederea articolul
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
invazie sovietică, tinerii scriitori, organizați în gărzi patriotice, au fost devotați întru totul politicii partidului 34. În ciuda intervențiilor lui Geo Bogza și Nicolae Breban, Nicolae Ceaușescu a fost neînduplecat, reamintindu-le scriitorilor bătălia grea purtată de către partid, sub flamurile ideologiei marxist-leniniste, contra ortodoxiei: "Noi știm că am dus o luptă în condiții grele împotriva concepțiilor mistice, religioase și de tot felul, în condițiile în care acestea te duceau la închisoare"35. Intrat astfel în colimatorul criticii exercitate de partid, Luceafărul lui
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
fi analizată din perspectiva elementelor dezvoltate în discursul lor disident. Discursul ideologic și creația literar-artistică în perioada Nicolae Ceaușescu Regimul comunist din România a acordat o atenție deosebită creației culturale, văzută drept unul dintre principalii vectori de propagare a ideologiei marxist-leniniste și a viziunii PCR despre noua societate. Astfel, literaturii și artei, în general, le-a fost trasată complicata sarcină de educare a maselor în spiritul preceptelor comuniste și "de formare a omului nou cu o înaltă conștiință socialistă, constructor devotat
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Chiar dacă oferta unei libertăți mai mari de exprimare venea în tandem cu obligația scriitorilor de a-și păstra creațiile în interiorul limitelor stabilite de partid, prin prevederea clară că "în elaborarea oricărui act de creație trebuie să se plece de la concepția marxist-leninistă"5, semnalele pozitive venite chiar de la Nicolae Ceaușescu au creat entuziasm în rândurile scriitorilor, fapt vizibil atât la nivelul producției literare, cât și în privința atașamentului față de partidul comunist 6. Auspiciile încurajatoare sub care a început epoca Ceaușescu s-au risipit
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Bruckner recapitulează moștenirea negativă a burgheziei, diseminată substanțial în aria imaginarului politic. Acest capital negativ este încă odată reinvestit ideologic de către teoreticienii marxiști și cei care-și întemeiează viziunea pornind de la aceste teze. Însă, dincolo de critica societății burgheze din perspectivă marxist-leninistă, există un bagaj suplimentar la care fac apel atât teoreticienii, propagandiștii, cât și scriitorii "pe linie", și anume recuzita retorico-stilistică a criticii decadenței. Din această simbioză estetico-ideologică a unor dicursuri cu vârste diferite, de la cel degeneraționist postdarwinist al unui Spencer
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
investigației științifice, caracterizat prin aceea că pune pe cercetător în contact nemijlocit cu realitatea. Prin cercetare monografică se înțelege observarea și studierea directă a faptelor sociale, a realității economice"16. Articolul lui Murgescu, blindat cu citate din clasici ai ideologiei marxist-leniniste, cu trimiteri la documente sovietice și ale conducerii autohtone, justifica utilizarea monografiei și prin delimitare față de concepția idealistă a fondatorului, ca la sfârșit să constate prudent meritul pluridisciplinarității: Un element pozitiv care reprezintă poate principalul aport al Școlii sociologice de la
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
acestor date. Avântul celor de la cercetări economice nu a durat decât până în 1959, când în Lupta de clasă, revista ideologică a partidului a apărut un articol nimicitor la adresa acestor investigații și a semnificației lor: "Cercetarea monografică, având la bază concepția marxist-leninistă - avertizează autorii - este orientată spre analiza acelor date și fapte care evidențiază mecanismul dezvoltării social-economice. Aceasta presupune o poziție consecvent-științifică din însuși momentul culegerii datelor, capacitatea de a deosebi esențialul de ceea ce este secundar sau neconcludent, de a prinde sensul
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
unei false interpretări a datelor, a faptelor, în scopul apologiei capitalismului. Aceasta este caracteristica metodelor cercetării burgheze și ea se verifică pe deplin și în sociologia gustistă (...). În cercetarea realității, independent de forma sub care aceasta are loc, orientarea științifică, marxist-leninistă este hotărâtoare. Pierderea din vedere a conținutului ideologic al metodelor de cercetare nu are nimic comun cu marxismul, împinge spre subiectivism și empirism, creează teren teoriilor idealiste. Institutului de cercetări economice îi revine o mare răspundere în orientarea corespunzătoare, bazată
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]