586 matches
-
de „vibrante” discursuri, „vii” omagii, „sincere” mulțumiri. Ce emoții, ce trăiri! „Vai, câte am Învățat de la dumneavoastră,... ne-ați fost ca niște faruri călăuzitoare,... ați jucat rolul unor adevărați părinți,... nu vă vom uita niciodată!”. Minciuni, amăgiri, prostii! O adevărată mascaradă. Suntem În miezul unei farse pedagogice de tot râsul. O situație destul de artificială, care ar trebui să fie regândită sau, cel puțin, unele secvențe ar merita să fie Îndepărtate, pur și simplu. De ce? Iată cum interpretez eu lucrurile. O astfel
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
poetului s-a scris mult. Am reținut din memoriile celor care l-au Întâlnit În plină glorie rândurile Harriettei Wilson. Ea Îl descrie ca pe o apariție ciudată, vânat lacom de toate privirile, dar păstrând o distanță rece, superioară, În timpul „Mascaradei de la «Wattier»”. Evenimentul monden cel mai răsunător din 1814 nu scapă nici penei lui Byron. În Jurnal, el notează detașat, parcă Într-o doară: „Mascarada din 1814 am organizat-o noi, tinerii de la «Wattier», cu Wellington și compania...”. Înainte de a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
o apariție ciudată, vânat lacom de toate privirile, dar păstrând o distanță rece, superioară, În timpul „Mascaradei de la «Wattier»”. Evenimentul monden cel mai răsunător din 1814 nu scapă nici penei lui Byron. În Jurnal, el notează detașat, parcă Într-o doară: „Mascarada din 1814 am organizat-o noi, tinerii de la «Wattier», cu Wellington și compania...”. Înainte de a-l zări pe Byron, care Își joacă la Început, când sosesc invitații, rolul de gazdă alături de ceilalți „clubiști”, Lady Wilson remarcă nepăsarea ostentativă a lui
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
geniului unuia dintre cei mai vestiți croitori de pe Old Bond Street, domnul Weston. Nu mai puțin solicitat e și Stultze, croitorul german de pe Clifford Street, unde - scrie Harriette Wilson, se Îmbracă lumea bună, mai ales atunci când vrea să strălucească la mascaradele de la „Watier”. Nume precum Davidson, Meyer, Schweitzer, Staub, Hermann, Pool, Leger, Baron Împânzesc conversațiile masculine În saloanele din Londra sau Paris. Sunt marii croitori de lux. Uneori ei trec granița realului și intră În romanele lui Stendhal sau Balzac. De
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
În timp ce Okipa Maker Îl imploră pe Lone Man să le fie favorabil. În aceste dansuri apare și Nebunul cel Rău - o figură malefică, distrusă de spirite pentru că a omorât șerpii sacri și a profanat alte obiecte sfinte. Prin dansul și mascaradele sale Nebunul cel Rău (Foolish Evil One) mimează un act sexual cu o mască de femeie (sub care se află tot un bărbat). Okipa Maker Îl alungă folosind pipa magică dăruită de Lone Man. Scena se reia de trei ori
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
John, 2008). Riturile În mișcaretc "Riturile În mișcare" În literatura de specialitate, terminologia, definițiile și tipologiile acestor manifestări rituale nu sunt Întotdeauna convergente. Uneori, termenul procesiune este folosit ca un cuvânt uzual și ca numitor comun, iar termenii paradă, demonstrație, mascaradă, defilare ca etichete pentru diferite tipuri de rituri, toate axate pe o procesiune publică (K. Ashley, 2001, pp. 6-10; G. Fox, 1997, vol. II, p. 625); cel mai adesea Însă, procesiunile, paradele, defilările carnavalești, demonstrațiile apar ca unități ceremoniale autonome
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
marchează opoziția dintre viața normală (bazată pe respectarea ierarhiilor și a normelor) și viața sărbătorească. Acum, prin deghizări sau dramatizări, pot fi inversate atributele de sex, vârstă, poziție socială (oamenii simpli mascați În regi, generali, bogătași) sau de structură religioasă (mascarade, etichetate deseori drept „blasfemii” ale actelor, oficianților, figurilor și simbolurilor religioase); e) rituri de etalare ostentativă a elementelor simbolice: acum sunt prezentate cu mult fast statuile, altarele, icoanele, relicvele și alte obiecte considerate sacre, pentru a fi văzute, adorate, plimbate
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
aceea, acest complex ritualic este deseori prezentat ca un „rit de intensificare”, menirea de a scoate În evidență valorile, normele și simbolurile identitare ale unei comunități. O altă școală de gândire subliniază funcția de contestare a sărbătorilor (În special carnavalul, mascaradele și Charivari): cu aceste prilejuri se instituie „antistructura”, o societate Întoarsă pe dos care neagă sau măcar pune sub semnul Întrebării ordinea consacrată. Adepții primei poziții Îndulcesc această idee prin conceptul supapei de siguranță - sărbătoarea nu distruge ordinea, ci permite
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pot intermedia rituri de divinație, de vindecare, acțiunile șamanice, riturile de trecere, riturile de contestare, numeroase rituri calendaristice (fie agrare, fie vânătorești) etc. Atunci când procesiunile cu măști durează mai multe zile și au un caracter mai complex, putem vorbi despre mascarade. Acestea au numeroase note comune cu manifestările carnavalești. Referindu-se la mascaradele din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, T. Castle (1986, pp. 87-88) susține că acestea ...fac ierarhiile explicite, prin anularea lor dramatică. Ele aduc un tip
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
riturile de contestare, numeroase rituri calendaristice (fie agrare, fie vânătorești) etc. Atunci când procesiunile cu măști durează mai multe zile și au un caracter mai complex, putem vorbi despre mascarade. Acestea au numeroase note comune cu manifestările carnavalești. Referindu-se la mascaradele din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, T. Castle (1986, pp. 87-88) susține că acestea ...fac ierarhiile explicite, prin anularea lor dramatică. Ele aduc un tip de iluminare comică, oferind cunoștințe despre lumea reală, facilitând accesul la nivelul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
agrementat cu dialoguri sau scenete, cu ingenioase jocuri de cuvinte, recursul dibaci la alegorie propulsează această publicistică impetuoasă, efervescentă în zona literaturii. Cu ochi rău, C. țintește, la fel ca în comediile lui, parvenitismul, cosmopolitismul, farsa alegerilor, „binefacerile sistemului constituțional”, mascarada vieții politice. Nu întotdeauna, însă, aprecierile lui poartă semnul negațiunii. Se întâmplă ca, într-un context anume, el să deplore declinul sentimentului religios; altă dată, formulează ritos obligațiile școlii și ale familiei în procesul de educație; în fine, schițează un
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
amator de legături amoroase cu vedetele feminine ale nomenclaturii, se adaptează totuși, ba chiar suportă îngăduitor penibile povești cu „militanți comuniști, idealiști”. În ultima parte a cărții, tonul ironic, degajat al naratorului se convertește într-unul reflexiv, ca să dezvăluie, în spatele mascaradei la care asistase, o crimă odioasă, în care sunt implicate, mai mult sau mai puțin, toate personajele. Din altă perspectivă și într-o manieră originală, C. își aduce astfel contribuția la configurarea unei perioade tragice din istoria românească. La ce
CREMENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286482_a_287811]
-
de acest ecou fără (sunet) timbru, de multe ori e să mintă victoria asupra sufletelor care n-a avut loc. Actori ce-și scriu laudele singuri și cari pun oameni să-i aplaude de câte ori cască gura, unde mai pui și mascarada coroanelor ce pun ei singuri ca să le arunce pe scenă ca să se mintă ei însuși! Ce gust! P. Ghica și critica sa teatrală asupra propriei piese Ce-aduce ceasul n-aduce anul Regenerațiunea criticei teatrale care coprinde (locul), rangul unei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
consiliu, pentru ceea ce părea a fi o întîlnire decisivă. Și, dintr-un motiv pe care nu și-l putea explica, era liniștit fiindcă știa că numai un singur motiv ar fi putut cauționa o asemenea purtare brutală din partea Curții Regale. Mascarada trebuia însă jucată până la capăt. - Slăvit fie Dumnezeul tău, Abate! Sunt Diribal de Carant, consilier regal șef pe probleme științifice... - Știu cine ești, îi tăie Starețul cuvintele. Și mai știu că nu faci decât să încalci vreo trei tratate și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Licurg, despre care, ca toți oamenii acelor timpuri, învățase din Viețile paralele ale lui Plutarh. Mereu, deci, revoluțiile încearcă restaurarea unei situații imaginate ca primordiale, considerată benefică, și care, desigur, este în fiecare caz, diferită și plasată în alt moment. Mascaradă, parodiere ridicolă a trecutului? Câtuși de puțin, măcar din punctul de vedere al revoluționarilor înșiși. Un Hérault de Séchelles, redactorul principal al Constituției din 1793, nu juca câtuși de puțin teatru când se adresa Bibliotecii Naționale, cerând de urgență ca
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
să te acoperi de glorie și să devii credibil dacă îi lauzi pe atenieni înaintea atenienilor? Nu cred deloc că Platon juca teatru, că își înșela voit cititorul și, la modul general, nu cred că restauraționismul revoluționar este o simplă mascaradă, o manieră de a-i impresiona pe cei prea creduli, sau o propagandă ieftină pentru mase. El are legătură cu o caracteristică profundă a spiritului nostru - aceea de a ajunge să crezi cu sinceritate în ceea ce vrei din tot sufletul
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
expună eforturile pe care trebuie să le depună, ca niște fii model ce sunt, pentru a-și însuși realizările părinților. Ori poate că s-au grăbit să aducă elogii vieții interioare. În acest caz, este inutil să mai discutăm: în mascarada jucată pe scenă de vechea, falsa putere în plină falsă reacțiune, autoritățile școlare și elevii se înțeleg perfect, într-o odioasă frenezie mercantilă a integrării. Dar cu siguranță au existat cazuri în care elevii au polemizat cu enunțurile „apodictice” cuprinse
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pahar cu apă și doi biscuiți cu ciocolată. — Cred c-ar trebui să te odihnești puțin. Iau apa, dar nu beau din ea. Deodată, totul mi se pare un teatru ieftin. Și el, și eu, jucăm niște roluri Într-o mascaradă. — Păi și petrecerea? zic Într-un final. Trebuie să plecăm În curînd. — Nu e nici o problemă dacă mai Întîrziem. Sau putem să nici nu ne ducem. Draga mea, bea niște apă, Întinde-te... Fără nici un chef, iau o gură de
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
discurs ținut la Berlin În septembrie 1988: Suprarealismul ca metodă politică umblă nestingherit pe străzile unor orașe, dă năvală În casele noastre odată cu ziarul de dimineață, ne mânjește ecranul televizorului, clanța de la ușă, periuța de dinți 1. Echivalată cu „marea mascaradă” sau cu „bâlciul fără sfârșit”2, cu o „farsă tragică”3, numită „țara carnavalului fără carnaval”4, România comunistă le-a dat cetățenilor săi funestul prilej de a trăi - În termeni reluați obsesiv de Ion D. Sârbu În corespondența sa
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
poetul Conachi, unde câteva grave confuzii de terminologie literară, plus stilul turmentat îi atrag execuția nemiloasă a lui Titu Maiorescu în Beția de cuvinte. Neglijabil este S. ca autor dramatic. Comedia Influinția morale (1869) își propune să ia în râs mascarada alegerilor. În vorbirea personajelor sunt elemente ce prevestesc limbajul caragialesc. Elanuri generoase întru iubirea de neam și țară însuflețesc o piesă ca La Plevna! (1878). În urma raportului elogios al lui Ion Ghica, volumul Dramatice (1879) primește laurii academici. Mai pot
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
1932; Nicolas Ségur, Primăvara voluptuoasă, București, 1932; Petrarca, Rime de dragoste, pref. Al. Marcu, București, 1933, Sonete, pref. trad., București, 1959; Gustave Flaubert, Doamna Bovary, I-II, București, [1940]; Federico García Lorca, Nemaipomenita pantofăreasă, introd. trad., București, 1946; Mihail Lermontov, Mascarada, pref. Mihai Novicov, București, [1948]; Horațiu, Versuri, pref. trad., București, 1961; Vergiliu, Bucolice. Georgice, pref. trad., București, 1963; Giacomo Leopardi, Versuri, pref. trad., București, 1963; Iuvenal, Satire, pref. trad., București, 1966; Vergiliu, Horațiu, Iuvenal, Pagini alese, pref. trad., București, 1969
SEBASTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289593_a_290922]
-
carte prea isteață, CLI, 1935, 11; Delar [George Adrian], D. Lascăr Sebastian printre contemporani, „Gazeta”, 1937, 848; Predescu, Encicl., 771; Isaiia Răcăciuni, „Nemaipomenita pantofăreasă”, comedie de F. G. Lorca, tradusă de Lascăr Sebastian, „Libertatea”, 1946, 708; Sidonia Drăgușanu, Mihail Lermontov, „Mascarada”, „Femeia și căminul”, 1948, 168; Nella Stroescu, „Cu pâine și sare”, CNT, 1949, 138; Cronicar, „Cu pâine și sare”, „Opinia”, 1949, 808; Ștefan Tita, Lascăr Sebastian, RL, 1976, 42; Popa, Dicț. lit. (1977), 500; Dicț. scriit. rom., IV, 205-207. D.Gr.
SEBASTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289593_a_290922]
-
mai natural. Puterea comunistă a generat practici absurde, ce au creat, la rândul lor, prin servitute voluntară, dar și involuntară, realități superlative, grotești, la care individul de masă a consimțit vinovat și s-a supus. Cu toții am participat formal la mascaradele ce au însoțit cultul personalității conducătorului iubit. Unii chiar au intrat în jocul magic al mistificării, simptomatic pentru comportamentul lor: fecioare exaltate, trubaduri pletoși, barzi cu chitară, vrăjiți irecuperabil de urgența exprimării de sine. În acest fel, ordinea lucrurilor ce
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
tot teritoriul țării (într-o formă intenționată de deportare). Procesul se dorește a fi unul public, având loc chiar în IABv, la 3 decembrie 1987. Sentințele fuseseră stabilite aprioric și comunicate completului de judecată: era vorba despre un proces înscenat, mascaradă (în 1987, nota bene, precum în 1950, de pildă), cu muncitori aprobați să participe în sală și cu securiști infiltrați masiv, cu „actori”, „regizori” și „scenografi”. S-a recurs la o selectare și delegare riguroasă a „oamenilor muncii” care să
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
un timp atât de lung - se împlinesc anul acesta 15 ani de la evenimentele amintite aici - a acestor materiale. • S-au descris după revoluție relativ multe despre înscenarea politică și juridică din 1981-1982. A apărut, de altfel, și un roman consacrat „mascaradei” (acesta e titlul cărții scrise de M. Ghivirigă). Cei mai mulți dintre cei care au făcut publice opiniile lor sunt, desigur, victimele directe ale „fărădelegerilor”. Punând degetul pe rănile suferite și, pe cât le-a fost cu putință, pe „buba” sistemului care le-
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]