293 matches
-
fosfolipazei C, a mesagerilor reprezentați de inozitol trifosfat și diacylglicerol urmată de creșterea Ca2+ citosolic are drept urmare activarea complementului și eliberarea enzimelor lizozomale, a produșilor toxici ai O2 . Acești produși distrug microorganismele, contribuie la activarea și degranularea leucocitelor și a mastocitelor. Unii dintre ei produc contracția musculaturii netede bronșice însoțită de edem al mucoasei căilor aeriene sau cresc permeabilitatea vasculară și afectează activitatea musculaturii netede vasculare. Formarea puroiului este consecința fenomenelor anterior descrise, acesta fiind un lichid vâscos format din leucocite
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
intestinală, lapte, lacrimi) neutralizează toxine și aglutinează bacterii și ciuperci asigurând protecția mucoaselor. IgD se găsesc mai ales la nivelul membranelor celulare. IgE se găsesc în sânge în cantități mici, cantitatea lor crescând în bolile alergice, parazitare. Se leagă de mastocite și bazofile prin receptori. Anticorpii sunt constituiți dintr-o unitate de bază, un tetramer cu 2 lanțuri ușoare (L) și 2 grele (H). Zonele aminoterminale ale acestor lanțuri se combină cu antigenul specific (FIG 1.28). Legarea anticorpilor de antigene
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
în reacțiile alergice. Alergia este o reacție exagerată la un stimul antigenic la reîntâlnirea cu acesta. Pătrunderea antigenelor se face de obicei pe cale respiratorie sau digestivă și este urmată de producerea unui număr exagerat de IgE care se leagă de mastocite și bazofile inducând eliberarea de substanțe active (mai ales histamină și leucotriene). Alergia se mai poate dezvolta și în cazul în care LT supresoare care inhibă producerea IgE sunt ineficiente. Hipersensibilitatea poate fi imediată și tardivă. Hipersensibilitatea imediată (anafilaxia) este
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
trombocitar cheagul este slab și friabil. 1.3.7.2.3.Factorii anticoagulanți se pot găsi în organism în condiții fiziologice sau pot avea surse exogene. Dintre factorii endogeni care acționează în condiții fiziologice amintim: Heparina substanță mucopolizaharidică secretată de mastocite și depozitată mai ales în ficat și plămâni. Acțiunile sale directe antitrombinică și antitrombo-plastinică sau indirecte prin FV și VIII sunt imediate și intense, dar de scurtă durată. Protamina este substanța cu acțiune antiheparinică specifică. Există pe suprafața endoteliului vascular
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
ciclazei și deci a cAMP, blocarea parțială a receptorilor β adrenergici și hiperexcitabilitatea musculaturii netede la stimuli imunologici, fizici, chimici sau psihici. Există o predispoziție genetică la sensibilitatea față de antigene cu producere crescută de IgE care se leagă la nivelul mastocitelor și bazofilelor cu un antigen specific ducând la eliberarea de histamină cu efect bronhoconstrictor prin receptorii H1. Substanțele adrenergice, glucocorticoizii, teofilina, aerosolii apoși, expectorantele ameliorează simptomatologia prin relaxarea musculaturii netede, reducerea congestiei și secreției mucoase, fluidizarea secrețiilor bronșice (FIG 2
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
cu atacuri ocazionale, nu este necesară o altă medicație. Dacă este prezent astmul persistent ușor (mai mult de două atacuri săptămânal), se recomandă inhalarea unei doze mici de corticosteroizi sau, alternativ, un antagonist pentru leucotriene oral sau un stabilizator al mastocitelor. Pentru persoanele cu atacuri zilnice, se inhalează o doză mai mare de corticosteroizi. În acutizarea moderată sau severă, la aceste tratamente se adaugă corticosteroizi orali. Evitarea agenților declanșatori este componenta cheie a îmbunătățirii controlului și prevenirii atacurilor. Cei mai obișnuiți
Astm bronșic () [Corola-website/Science/310869_a_312198]
-
plexuri subpapilare). Stratul profund numit dermul propriu-zis sau corionul este mult mai gros, este mult mai rezistent și e compus preponderent din fibre colagenice, elastice și reticulare.Pielea este 7% din greutatea corporala. Celulele sunt prezentate de fibroblaști, fibrociți, histocite, mastocite, limfocite și plasmocite cu specificul lor funcțional. Substanța fundamentală afară de mucopolizaharide acide e bogată în apă, conține săruri (mai ales sodiu și calciu), proteine, glicoproteine și lipoproteine, glucoză (care la acest nivel are o concentrație identică cu cea din plasmă
Piele (anatomie) () [Corola-website/Science/304767_a_306096]
-
de exemplu, glutamatul de sodiu și coloranții alimentari) și medicamentele aplicate pe piele (medicamentele topice). De asemenea, exercițiile fizice sau temperatura (prea ridicată sau prea joasă) poate declanșa apariția bolii, provocând eliberarea de către anumite celule tisulare (cunoscute sub denumirea de mastocite) a unor substanțe chimice care induc reacția alergică. Anafilaxia provocată de exercițiile fizice este adesea corelată cu ingerarea anumitor alimente. Dacă anafilaxia se produce în timpul administrării unei anestezii, cauzele declanșatoare sunt anumite medicamente administrate cu scopul de a provoca paralizia
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
în spermă) și medicamentele pe bază de plante. Unele medicamente, printre care vancomicina, morfina și medicamentele administrate cu scopul de a îmbunătăți calitatea radiografiilor (agenți de contrast) provoacă anafilaxie prin distrugerea anumitor celule tisulare, inducând eliberarea de histamină (degranulare a mastocitelor). Frecvența unei reacții la un medicament depinde, pe de o parte, de frecvența administrării acestuia și, pe de altă parte, de modul în care medicamentul acționează în organism. Anafilaxia la penicilină și cefalosporină se produce numai după formarea legăturilor cu
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
medicamentelor injectabile sau înțepăturilor. Potrivit unui studiu realizat pe copii cu anafilaxie, 60% dintre aceștia au avut antecedente de boli atopice. Peste 90% dintre copiii în cazul cărora anafilaxia este fatală au astm. Persoanele cu boli datorate unui număr excesiv de mastocite în țesuturi (mastocitoză) prezintă un risc ridicat. Cu cât perioada de timp dintre două expuneri consecutive la un agent cauzator de anafilaxie este mai lungă, cu atât riscul unei noi reacții este mai mic. Anafilaxia este o reacție alergică severă
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
cauzator de anafilaxie este mai lungă, cu atât riscul unei noi reacții este mai mic. Anafilaxia este o reacție alergică severă care survine brusc și afectează numeroase sisteme ale corpului. Boala se datorează eliberării de mediatori inflamatori și citocine de către mastocite și bazofile. Eliberarea acestora se datorează în mod tipic unei reacții imunitare, dar poate fi indusă de degradarea acestor celule, fără legătură cu o reacție imunitară. În cazul în care anafilaxia este indusă de o reacție imunitară, imunoglobulina E (IgE
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
celule, fără legătură cu o reacție imunitară. În cazul în care anafilaxia este indusă de o reacție imunitară, imunoglobulina E (IgE) formează legături cu materialul străin care declanșează reacția alergică (antigenul). Combinația dintre IgE și antigen activează receptorii FcεRI în mastocite și bazofile. Mastocitele și bazofilele reacționează eliberând mediatori inflamatori cum ar fi histamina. Acești mediatori stimulează contracțiile mușchilor bronhici și dilatarea vaselor de sânge (vasodilatare), sporesc scurgerea de lichid din vasele de sânge și inhibă acțiunea mușchiului cardiac. Există și
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
cu o reacție imunitară. În cazul în care anafilaxia este indusă de o reacție imunitară, imunoglobulina E (IgE) formează legături cu materialul străin care declanșează reacția alergică (antigenul). Combinația dintre IgE și antigen activează receptorii FcεRI în mastocite și bazofile. Mastocitele și bazofilele reacționează eliberând mediatori inflamatori cum ar fi histamina. Acești mediatori stimulează contracțiile mușchilor bronhici și dilatarea vaselor de sânge (vasodilatare), sporesc scurgerea de lichid din vasele de sânge și inhibă acțiunea mușchiului cardiac. Există și un mecanism imunologic
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
și un mecanism imunologic independent de IgE, însă nu se cunoaște dacă acesta se produce în cazul oamenilor. În cazul în care anafilaxia nu este cauzată de un răspuns imunitar, reacția se datorează unui agent care degradează în mod direct mastocitele și bazofilele, provocând eliberarea de histamină și alte substanțe asociate în mod normal cu reacțiile alergice (degranulare). Agenții care degradează celulele includ mediul de contrast pentru razele X, opioidele, temperatura (prea ridicată sau prea joasă) și vibrațiile. Anafilaxia este diagnosticată
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
sau ore de la expunerea la un alergen, este foarte probabil că acea persoană are șoc anafilactic: Dacă persoana a avut o reacție negativă la o înțepătură de insectă sau la un medicament, testele sanguine pentru triptază sau histamină (emise de mastocite) pot fi utile în a diagnostica anafilaxia. Totuși, aceste test nu sunt foarte utile dacă șocul a fost produs de mâncare sau dacă pacientul are o tensiune normală, iar ele nu pot infirma diagnosticul de anafilaxie. Există trei mai clasificări
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
reapar după 8 ore. A doua reacție este tratată în același fel ca și anafilaxia inițială. Pseudoanafilaxia sau reacțiile anafilactoide sunt denumiri mai vechi pentru anafilaxia care nu se datorează unei reacții alergice, ci este rezultatul unei leziuni directe asupra mastocitelor (degranularea mastocitelor). Denumirea folosită actualmente de către Organizația Mondială pentru Alergie este cea de „anafilaxie neimună”. Unii cercetători recomandă să nu mai fie folosite vechile denumiri. Testele de alergie pot ajuta la determinarea cauzei anafilaxiei unui pacient. Există teste de alergie
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
8 ore. A doua reacție este tratată în același fel ca și anafilaxia inițială. Pseudoanafilaxia sau reacțiile anafilactoide sunt denumiri mai vechi pentru anafilaxia care nu se datorează unei reacții alergice, ci este rezultatul unei leziuni directe asupra mastocitelor (degranularea mastocitelor). Denumirea folosită actualmente de către Organizația Mondială pentru Alergie este cea de „anafilaxie neimună”. Unii cercetători recomandă să nu mai fie folosite vechile denumiri. Testele de alergie pot ajuta la determinarea cauzei anafilaxiei unui pacient. Există teste de alergie efectuate pe
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
imunoglobuline IgG, mai ales subclasele IgG1 și IgG4, și IgE. Se remarcă, de asemenea, producția de citokine, din care interleukina 10 și factorul de necroză tumorală α (TNF-α). La nivelul mucoasei colonului, reacțiile celulare de hipersensibilitate imediată (degranularea intensă a mastocitelor și producția de histamină, concentrația forte de IgE) nu sunt suficiente pentru a antrena expulzarea viermilor. La persoanele cu infecții severe, mucoasa intestinală este inflamată, edematoasă și friabilă, crește numărul de macrofage în lamina proprie care produc factorul de necroza
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]