1,390 matches
-
înainte-mergători din anii cincizeci până în zilele noastre. Citez un paragraf dintr-un studiu determinant al lui Gheorghe Grigurcu ("Petre Stoica, ori surprizele ambiguității", 1986). În el, criticul nuanțează raportul dintre poet și lumea ce mișună în lirica sa, densa ei materialitate. În prim plan, atotputernică pare adeziunea "viscerală" a autorului la un Banat de el însuși reînviat dintr-o epocă revolută, din care n-ar mai ieși, ascultându-și "poemele cu glas de gramafon". Grigurcu pune în lumină și îndepărtarea creatorului
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
Anatol Vieru sînt doar cîteva din aceste excepții care, în ciuda faptului că evită, de la caz la caz, adoptarea unor vocabulare ori sintaxe consacrate, propun fie angajarea unui tip superior de alcătuire a unui context muzical, fie o clasificare subtilă a materialității actului componistic, dictată de gradul de teatralitate al factorului sonor. Tentativele de repunere pe rol a oralității primordiale au totuși vagi șanse de izbîndă atîta vreme cît, spre deosebire de epocile arhaice, bazate pe gramatici comune, imuabile, muzicile conceptuale dezvoltă o permanentă
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]
-
spre social și comentează, în stil când grav, când aluziv și sarcastic, istoria care îl asumă”. Isarlâk-ul lui Mircea Dinescu este un peisaj al contrastelor conciliante și al freneziei senzoriale, al mirajului de o clipă și al realului de o materialitate copleșitoare. Martor la porțile Orientului este tocmai o astfel de poezie în care se presimt aromele, formele și culorile îmbătătoare ale Orientului, cu prisosul lor extatic, cu lipsa de măsură în toate și, mai ales, cu amoralitatea atotprezentă. Viziunea lirică
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
desenate în culori și linii exaltate și dezabuzarea unui prezent ce sancționează și exclude orice recul în spațiul reveriei ori al depărtării mitizante. Înfiorarea de taină și vis a lumii reculese în trecutul său irevocabil și imaginea prezentului confiscat de materialitate și prozaism sunt, de fapt, polii ce conferă tensiune lirică acestor poezii reprezentative pentru lirismul dinescian. „Să-ți tragi realitatea pe piept ca o cămașă”, versul din Proprietarul de poduri rezumă cu pregnanță poetica lui Mircea Dinescu, apetența sa pentru
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
soarele negru, despre femeia zăpezilor și bărbatul deșerturilor, despre cum poți aduce soarele cuiva, despre melancolie și singurătate... Nu toate paginile acestui roman reușesc această performanță, dar sunt pagini - multe - care te țin în priză, prin atmosfera exotică, prin densa materialitate, care te târăsc, pur și simplu, obsesional, într-o călătorie ce este mai mult un parcurs inițiatic și stilistic. Și e o aventură stilistică destul de stranie lectura acestor romane, și abia citind Vasco da Gama navighează ai conștiința clară a
Ceai și rom, praf de pușcă și pește. Levantul baroc by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4069_a_5394]
-
stranie lectura acestor romane, și abia citind Vasco da Gama navighează ai conștiința clară a acestui fapt, a acestei lecturi-derivă, participative, pe care o reclamă și provoacă, de la un punct, scriitura Dianei Adamek. O altă trăsătură stilistică specială ar fi materialitatea la care tinde această proză aparent de atmosferă, barocă, estetă, artificială etc. Un comentator se referea undeva la caracterul sinestezic al percepției în romanele sale, și cred că acesta este unul dintre atuurile sale, alături de caracterul matein, încifrat al tematicii
Ceai și rom, praf de pușcă și pește. Levantul baroc by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4069_a_5394]
-
se referea undeva la caracterul sinestezic al percepției în romanele sale, și cred că acesta este unul dintre atuurile sale, alături de caracterul matein, încifrat al tematicii. Cred că senzația care cucerește, la lectură, este cea a unei curgeri-derive, date de materialitatea legănătoare, muzicală, a scriiturii. Citatul care urmează este o invitație la îmbarcarea într-o călătorie levantină a simțurilor: „Fumul e albăstrui, gustul amărui, peste ele se lasă un nor ușor care se schimbă întruna, căci în odăița plutitoare de lemn
Ceai și rom, praf de pușcă și pește. Levantul baroc by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4069_a_5394]
-
de către Stuart Moulthrop în hipertextele Forking Paths și Victory Garden. Pe de altă parte, romanele tipărite precum Amalgamemnon, Xorandor și Verbivore de Christine Brooke-Rose sunt o simulare a culturii noilor mijloace de comunicare în pagina de hârtie. Astfel, realitatea și materialitatea, inclusiv în sensul temei vieții cotidiene, nu sunt desprinse de virtualitate, ci intră în corespondență cu aceasta. De pilă, volumele de proză scurtă ale lui Adrian Oțoiu (Chei fierbinți pentru ferestre moi și Stângăcii și enormități) mimează, în suport tipărit
Un manifest al virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Imaginative/10458_a_11783]
-
5) din Legea nr. 1/2000, care prevede că «Suprafețele forestiere aflate în proprietate comună, conform naturii acestora, rămân în proprietate indiviză pe toată durata existenței lor». ... 23. Bunurile care formează obiectul acestei proprietăți comune pe cote-părți pot fi divizate în materialitatea lor, însă, spre a li se asigura destinația lor economică de terenuri forestiere, legiuitorul le-a declarat nepartajabile, iar transmiterea cotelor-părți ale formei asociative se poate face numai către alți membri ai acesteia. ... 24. Mai mult, Curtea reține că existența
DECIZIA nr. 102 din 25 noiembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/292427]
-
Cei care au descoperit modelul ideal și succesiunea fenomenului din el sunt creștinii. Creștinismul nu poate fi identificat cu nici un sistem filosofic, monist, dualist, sau pluralist. Creștinismul este pur și simplu. Despre creștinism, Bergson spune că noi îl respirăm. Are materialitatea aerului. Seamănă cu aerul. Noi suntem creștini fără să vrem. Și când suntem atei suntem creștini: că respirăm creștinismul cum respirăm aerul. 23. Creștinismul nu este ideologie, că atunci se aseamănă cu marxismul. Religia este expresia unui mister trăit, or
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
Amintiri > IN MEMORIAM Autor: Ioan Ciorca Publicat în: Ediția nr. 1655 din 13 iulie 2015 Toate Articolele Autorului IN MEMORIAM Truda noastră zilnică și chiar zadarnică aș îndrăzni a spune, ne ocupă tot timpul ce ne-a fost destinat în materialitatea lumii. Pătrunși de „importanța” propriei noastre existenței, uităm să privim în jur, uităm că suntem ființe sociale, uităm că avem nevoie de iubirea celorlalți și că suntem datori să le răspundem cu aceeași măsură. Uităm că totul se sfârșește și
IN MEMORIAM de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384469_a_385798]
-
dreaptă, imperială, încăperea. Ștefan rămâne singur, doar cu acele efluvii de parfum îmbietor care o particularizează doar pe ea și simte un gol în stomac. Ar fi vrut să-i strângă mâna, să-i simtă căldura, să o atingă în materialitatea ei. Ceva nedefinit l-a oprit din elan. Efectiv el, un tip cu zece ani mai mare decât ea, se îndrăgostise de această ființă ca un licean și teama determinată de opunerea ei, și mai grav de respingere totală, îl
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
școală, în autobuz, în trafic, în parcuri, în supermarketuri etc. În opinia mea, răspunzător de adversitatea față de necunoscut, este instinctul de conservare, cu tot acel complex de reflexe necondiționate constituind un arhetip transmis genetic de la primul homo sapiens pomenit în materialitatea lumii, până la ultimul nou născut din actualitate. Acest instinct, ce transcede gândirea rațională acționând independent de voința noastră, ne determină - la primul contact cu o persoană necunoscută - să o privim ca pe un potențial dușman. Pentru a demonstra adevărul acestei
INSTINCTUL DE CONSERVARE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382910_a_384239]
-
loc, amintesc doar că ea a căpătat din ce în ce mai mult un rol creator. Să nu uităm că, înainte de orice, jurnalismul este o artă a cuvântului ca și celelelte ramuri ale literaturii. In jurnalism, cuvintele conțin mărturie, comentarii, critică, ele au identitate, materialitate, pot avea gust și miresme ca și în literatura de creație. Nu de puține ori jurnalistul trebuie să pritocească în adâncuri pentru a scoate la lumina limpezimea gândului întruchipat în cuvânt. Chiar dacă scrierile lor nu devin capodopere, nu putem ignora
CUVÂNT PENTRU SUSŢINEREA INIŢIATIVEI LEGISLATIVE PRIVIND JURNALISMUL DREPT CREAŢIE [Corola-blog/BlogPost/93403_a_94695]
-
Între prostituatele și clienții caselor de toleranță, cine pe cine tolerează, și cum se stabilește intervalul de variație admis Între două fenomene adverse, chemate să conviețuiască pe parcursul unui timp nedefinit? O singură dată, Într-un cimitir din Sighișoara, am simțit materialitatea palpabilă, trupul cald al ideii de toleranță. Mă aflam la limita care despărțea mormintele sașilor de cele ale ungurilor și românilor. De o parte pe coasta de sus a dealului, pietrele funerare se aliniau Într-o ordine perfectă, numele defuncților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și poate nici nu o credeam vinovată, de aceea ei ne strigau „Verfluchte Juden!“ pentru că În ochii lor eram și noi vinovate. Era un timp apăsător, un timp În care fiecare simțea vina În el, o vină fără obiect, fără materialitate, o vină ca o muzică pe care nu o poți povesti, deși o auzi În tine neîntrerupt. Treceam prin aerul acelei primăveri Însoțită de cîntece, mergeam În grupuri pe străzi intonînd „Erika“ și „Die Fahne hoch“ și În lumina difuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
apăru puțină culoare, apoi fața i se făcu albă ca varul, fantomatică. Simțeam că tot sângele i s-a scurs de pe întreaga suprafață a trupului. Până și mâinile îi păliseră. O străbătu un fior. Tăcerea din atelier păru să capete materialitate, așa că deveni o prezență aproape palpabilă. Eram uluit. — Dirk, adu-l aici pe Strickland. Am să fac tot ce am să pot pentru el. — Scumpa mea! zâmbi el. Vru s-o ia în brațe, dar ea îl evită. — Dirk, lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
atât de bogată și unică. Nu era numai maniera de a picta, deși carnația era zugrăvită cu o senzualitate pasionată care avea în ea ceva miraculos; nu era numai impresia de soliditate care-ți dădea în mod extraordinar senzația de materialitate a trupului; mai era și o spiritualitate, tulburătoare și nouă, care-ți călăuzea imaginația pe niște căi nebănuite, și-ți sugera niște spații goale și vagi, luminate doar de stelele nemuritoare, unde sufletul, gol-goluț, se aventura temător spre descoperirea unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cunoaște ca esențial pentru înțelegerea articulării acestor două opțiuni filosofice a priori contradictorii constă în negarea de către Eudoxiu a separației dintre o lume sensibilă și o lume inteligibilă. Pentru filosoful hedonist, Forma este imanentă lucrurilor sensibile. Aceasta nu rezidă în afara materialității sale, ci în ea. Nicio participare a sensibilului terestru la inteligibilul celest, nicio degradare a ideii în materie, nicio transcendență a principiilor genealogice, ci o lectură care face un pas înainte în direcția lui Aristotel. Pentru că autorul Metafizicii n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
fizică date de Epicur în scrisorile către Pythocles asupra naturii și către Herodot asupra fenomenelor cerești: infinitatea întregului; așadar, infinitatea celor compuse, precum și aceea a lumilor; eternitatea mișcării; inexistența începuturilor; adevărul simulacrelor; invizibilitatea acestora în raport cu viteza lor; corporalitatea sufletului, așadar materialitatea sa; diseminarea particulelor fine ale sufletului în agregatul trupului, asemeni unui suflu; sufletul ca sediu al sensibilității; legătura intimă dintre suflet și trup, de fapt, continuumul material în discontinuitatea structurilor atomice; despărțirea sufletului material de trupul material ca definiție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
S 23 trecu cu vederea consumul pronunțat de curent electric pe care-l înregistrau contoarele personale. Se gândea comandantul cu părere de rău că în vocabularul său de bază cuvântul „soție” era o vocabulă abstractă, lipsită de concretețea palpabilă a materialității, o noțiune la fel de vagă precum „hidrobicicletă”, „quasar” sau „obscurantism”. Încercă să-și aducă aminte Felix S 23 dacă văzuse undeva soții adevărate: parcă văzuse, da, soția unui mecanic de întreținere de la Drăgănești-Vlașca, o femeie mărunțică, slăbuță, care, în schimbul a două-trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ci intemporal și ceresc, ca Ierusalimul ortodoxiei, care - în nici un caz - nu s-a refugiat în fundațiile Gândirii. Dar ce ne pasă! D-l Blaga ne-a dăruit o poezie mândră și rară. Salutăm această calmă, binefăcătoare stea. Peste orgiile materialității ortodoxe, peste casapii Apocalipsului de la a căror poezie, "Où pourrit dans les joncs tout un Leviathan"1, ne întoarcem cu un dezgust ilimitat: peste papagaliceasca înșirare de mici și obraznice trucuri a tinerilor poeți raționaliști - semiurbani, capabili exact de trei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
să treacă în pânzele lui Marcel. În schimb, o geometrie incendiată: furtuni de echere, crize de conuri și multe, mai ales, dreptunghiuri: lame cenușii, cenușii, pentru înalte, roșii opere justițiare. Divinul Marchiz concurează puternic, în Marcel, cu divinul Platon. O materialitate crucită cu o disperare arsă, un regim al logicii eficace și al redemțiunii prin cruzime, ridică aceste pânze la mari semnificații. Marcel Iancu ar trebui asociat de un Joseph de Maistre, acele palide, purificate figuri, într-un elogiu fratern. Călău
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
genul acelora prin natura lor insoluționabile, ele contează asemeni unor catalizatori activi, iar funcționarea lor permanentă dă unitate ambiției estetice. Barbu se desprinde din răceala primelor poezii pentru a da o reprezentare mai vie și mai materială viziunilor sale, dar materialitatea contravine astfel căutării de esențe. Dilema este nu a lui Barbu, ci a poeziei mari din toate timpurile; unicitatea lui Barbu constând aici în felul cum a trăit pentru niște idei. Poetul s-a decis succesiv de la propria sa poezie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
printr-o fantă din zid, și mă întreb dacă nu trăiesc o iluzie, o născocire a minții: în clipa în care superba făptură a trecut prin perdeaua de lumină, halatul ei alb ca din voal, intim mulat, și-a pierdut materialitatea, s-a dizolvat dezvăluindu-i nuditatea zveltă și senzuală. A dispărut cu micvuța cartea de vizită în mânâ și a pășit ca și cum nu ar fi atins pardoseala cu picioarele goale, plutind... Încă fixez consternat acea lumină... Descopăr că nu există
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]