1,225 matches
-
Ca atare, asumpția generală este că ambele comportamente sunt motivate de dorința statelor de a-și maximiza securitatea - sau, chiar mai mult decât atât, că singurul interes vital al unui stat în sistemul internațional anarhic este acela de a-și maximiza securitatea. A doua direcție teoretică de studiu al alianțelor o constituie teoria balanței amenințărilor, dezvoltată de Stephen Walt în The Origins of Alliances. Aceasta are la bază teoria balanței de putere, pe care însă Walt o repune în discuție, transformând
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
care statul se aliniază statului celui mai puternic. Una dintre contribuțiile pe care Walt le aduce prin intermediul teoriei sale este aceea de a recunoaște faptul că, în sistemul internațional anarhic, statele nu sunt motivate strict de dorința de a-și maximiza securitatea, ci și de dorința de a-și maximiza puterea. Statele revizioniste din acest punct de vedere sunt profund nemulțumite de poziția lor în sistem la un anumit moment dat, astfel încât doresc să schimbe distribuția de putere în sistem în
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
dintre contribuțiile pe care Walt le aduce prin intermediul teoriei sale este aceea de a recunoaște faptul că, în sistemul internațional anarhic, statele nu sunt motivate strict de dorința de a-și maximiza securitatea, ci și de dorința de a-și maximiza puterea. Statele revizioniste din acest punct de vedere sunt profund nemulțumite de poziția lor în sistem la un anumit moment dat, astfel încât doresc să schimbe distribuția de putere în sistem în propriul lor beneficiu, pentru a dobândi de mai multă
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
care se aliniază sunt de obicei mai slabe decât cele cărora li se aliniază - prin urmare, contribuția lor va fi net inferioară. De aceea, în mod automat, ele acceptă un rol de subordonare în alianță, cu scopul de a-și maximiza astfel securitatea. Alinierea este rezultatul a două structuri motivaționale diferite: statele se aliniază fie pentru a-și maximiza securitatea, prin conciliere sau prin distragerea atenției statului revizionist către alte obiective, fie pentru a beneficia de pe urma succeselor înregistrate de statul revizionist
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
va fi net inferioară. De aceea, în mod automat, ele acceptă un rol de subordonare în alianță, cu scopul de a-și maximiza astfel securitatea. Alinierea este rezultatul a două structuri motivaționale diferite: statele se aliniază fie pentru a-și maximiza securitatea, prin conciliere sau prin distragerea atenției statului revizionist către alte obiective, fie pentru a beneficia de pe urma succeselor înregistrate de statul revizionist. Walt accentuează aspectul negativ al alinierii, susținând că în sistemul internațional, comportamentul predominant (și firesc) al statelor este
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
și a puterii lor. Alegerile pe care statele le fac în ceea ce privește comportamentul lor de alinață sunt motivate de amenințările externe, dar și de interese particulare și dorințe de a acumula mai multă putere în sistem. Alianțele sunt construite pentru a maximiza și securitatea, dar și profitul (puterea). Astfel, cele două tipuri de comportamente de aliere corespund celor două mari structuri motivaționale: statele care urmăresc mai degrabă maximizarea securității și menținerea statu-quo-ului vor alege să balanseze, în timp ce statele revizioniste sau care urmăresc
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
dar și profitul (puterea). Astfel, cele două tipuri de comportamente de aliere corespund celor două mari structuri motivaționale: statele care urmăresc mai degrabă maximizarea securității și menținerea statu-quo-ului vor alege să balanseze, în timp ce statele revizioniste sau care urmăresc să-și maximizeze profitul și puterea în sistem se vor alinia. Însă cele două tipuri de comportamente nu sunt opuse, așa cum se presupusese în cele două modele structurale anterioare, ci pur și simplu alternative, determinate de interese complet diferite. Balansarea conduce la menținerea
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
bucură în fața funcționarilor publici. 2.2.5. Studiile de teren Acestea investighează comportamentele subiecților în mediul lor natural. Majoritatea studiilor corelaționale, deci non-experimentale intră în această categorie, metodele de colectare a datelor fiind în special observația, interviul și chestionarele. Strategia maximizează realismul contextului, dar are limite serioase în ce privește controlul variabilelor, precum și un nivel mediu de generalizare a concluziilor. Pentru ilustrare vom descrie, pe scurt, studiul lui Prussia, Brown și Willis (2003). Dezacordul dintre manageri și angajați cu privire la cauzele accidentelor de muncă
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
presiune”, „luarea deciziilor”, etc. Această abordare poate fi observată chiar și în zilele noastre, deși majoritatea companiilor folosesc seturi de competențe pentru a evalua performanțele angajaților. Competențele sunt o combinație de abilități, cunoștințe, atitudini și comportamente observabile și măsurabile care maximizează beneficiile, satisfacția și valoarea pentru angajat și pentru organizație (Woodruffe, 1996). Competențele reflectă felul în care se realizează sarcinile și modul în care angajații obțin rezultatele. M. Spencer și S.M. Spencer (1991) au definit competența ca fiind o „însușire particulară
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
ea era neglijat. Ajungând să vadă pădurea ca pe un bun economic, silvicultura științifică a Început să o remodeleze pentru a o transforma Într-o mașină de produs acel bun, iar simplificarea aceasta utilitaristă era un mod eficace de a maximiza producția de lemn pe termen scurt și mediu. În cele din urmă, preocuparea doar pentru câștig, viziunea pe termen scurt și, mai presus de toate, lungul șir de consecințe ce fuseseră puse complet Între paranteze au Început să Își spună
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de a unifica unitățile de măsură În Întregul regat s-a bucurat de o largă susținere populară În secolul al XVIII-lea grație fenomenului de réaction féodale. Proprietarii domeniilor feudale, mulți dintre ei ariviști, Își Îndeplineau parțial scopul de a maximiza profiturile prin manipularea unităților de măsură. Acest tip de abuz reiese din acele cahiers de jalbe ce fuseseră pregătite pentru Adunarea Stărilor Generale chiar Înainte de Revoluție. Membrii celei de-a treia stări cereau În aceste documente unități de măsură egale
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
mai apoi căile ferate astfel Încât să pornească toate de la Paris, ca spițele unei roți (figura 12). Asemănarea dintre acest plan și cel al pădurii de stat bine administrate (tire-aire) conceput de Colbert nu era Întâmplătoare. Ambele proiecte erau menite să maximizeze accesul și să faciliteze controlul central, iar tipul de simplificare selectat era, și de această dată, complet dependent de locație. Pentru un funcționar care lucra În centrul rețelei, acum era mult mai ușor să se deplaseze de la A la B
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
descrie, ci și de a le transforma. Desigur, nu este vorba de capacitatea de transformare pe care ar avea-o harta În sine, ci de puterea celor care Îi definesc aria de cuprindere. O companie privată care vrea să Își maximizeze producția de cherestea, profitul sau veniturile Își va cartografia zona de activitate conform acestei logici și va folosi puterea pe care o are pentru a se asigura că logica hărții sale este cea care se va impune. Statul nu are
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
un singur scop. Este mult mai ușor să planifici circulația pietonilor atunci când aceștia nu trebuie să folosească aceleași spațiu ca și automobilele și trenurile. Este incomparabil mai simplu să realizezi o pădure dacă unicul său scop este acela de a maximiza producția de cherestea pentru mobilă. Când aceeași construcție sau același plan are două obiective diferite, compromisurile devin supărătoare. Când trebuie luate În calcul mai multe scopuri, variabilele cu care jonglează proiectantul nu sunt deloc ușor de Împăcat. Confruntată cu asemenea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ușor să construiești Brasília decât să transformi radical Brazilia sau pe brazilieni. Efectul acestei retrageri este crearea unui spațiu utopic restrâns și relativ auto-suficient, unde aspirațiile extrem-moderniste să poată fi cât de cât materializate. Cazul limită, În care controlul este maximizat, Însă impactul asupra lumii exterioare minimizat, este muzeul sau parcul de distracții tematic. Această miniaturizare a perfecțiunii are, cred, o logică proprie, În ciuda renunțării sale implicite la transformările de amploare. Satele și orașele model, taberele militare, proiectele și fermele demonstrative
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
singură specie de arbori, așezați În șiruri drepte și tăiați când erau „maturi”. Condiția premergătoare unor astfel de simplificări era existența unei piețe de mărfuri și a presiunii concurențiale, exercitate atât asupra statelor, cât și asupra Întreprinzătorilor, presiune care să maximizeze profiturile sau veniturile. și În cîmpurile, și În pădurile cu monoculturi, au fost neglijate toate acele elemente ale comunității biotice care nu aveau legătură directă cu sănătatea și productivitatea speciilor cultivate. Această concentrare a atenției asupra unui singur rezultat - invariabil
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Un agent patogen poate afecta unul dintre soiuri, dar nu și altul; unele rezistă bine la secetă, altele la umiditate, unele preferă solurile argiloase, altele pe cele nisipoase. Făcând mai multe „pariuri” prudente, fin adaptate la condițiile microlocale, agricultorii Își maximizau șansele de a avea o recoltă mulțumitoare. Varietatea soiurilor locale este importantă și din alt punct de vedere. Toate culturile moderne care au o valoare economică sunt produsul soiurilor locale. Până prin 1930, agricultura științifică presupunea, În esență, un proces de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
modelul din silvicultură, această simplificare a condus la o limitare a resurselor genetice cu consecințe de care abia cum Începem să ne dăm seama. Una dintre principalele cauze ale sporirii uniformității culturilor este determinată de presiunile comerciale intense de a maximiza profiturile, În contextul unei piețe competitive a producției de masă. Astfel, efortul de a crește uniformitatea culturilor În vederea măririi productivității pământului a favorizat cultivarea de varietăți care tolerează o mare densitate de plante. Ceea ce, la rândul său, a intensificat utilizarea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
membrii ai familiei să aibă drepturi și responsabilități diferite cu privire la fiecare cultură. Cu alte cuvinte, regimul culturilor reflectă relațiile sociale, nevoile rituale și gusturile culinare; nu este vorba doar de o strategie de producție pe care un Întreprinzător hotărât să maximizeze profitul să o fi luat direct din paginile unei lucrări de economie neoclasică. Estetica și ideologia extrem-moderniste adoptate de majoritatea agronomilor coloniști și a succesorilor lor formați În stil occidental au respins analiza obiectivă a practicile agricole locale, considerându-le
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
implicite, cu privire la mărimea fermelor, disponibilitatea forței de muncă și dorințele cultivatorilor. „Experimentele În eprubetă” sunt, desigur, cel mai aproape de ideal din punct de vedere al controlului. Însă chiar și parcelele experimentale dintr-o stațiune de cercetare reprezentau o simplificare radicală, maximizând gradul de control „În cadrul unui spațiu redus și foarte simplificat” și neglijând restul, lăsându-l „În afara oricărui control”. Este ușor de observat că monocultura și atenția acordată rezultatelor cantitative se Încadrează foarte bine În această paradigmă. Monocultura elimină toate celelalte
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
venitului hicksian. Poate că cea mai importantă diviziune practică ar fi, așadar, nu Între cei care concep politica agricolă În funcție de obiective culturale și sociale (cum ar fi conservarea fermelor familiale, a peisajului sau au diversității) și cei care vor să maximizeze producția și profitul, ci mai degrabă Între producționiștii cu vederi Înguste și cei cu vederi largi. La urma urmei, preocuparea pentru eroziunea solului și rezerva de apă era determinată mai rar de grija pentru mediu și mai adesea de grija
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
cazării trupelor În respectivele localități (vezi introducerea lucrării editate de Tore Frangsmyr, J.L. Heilbron și Robin E. Rider, The Quantifying Spirit in the Eighteenth Century, University of California Press, Berkeley, 1991, p.13). Aceasta Înseamnă că statul voia să Își maximizeze câștigurile pe termen lung. Se Întâmpla și În trecut și se Întâmplă frecvent și acum, desigur, ca regimurile aflate În crize politice sau militare să Își ipotecheze viitorul exploatându-și la maxim pădurile sau supușii. Vezi, În acest sens, superba
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
cei care se întâmpl) s) opereze în mod inteligent și cei care nu acționeaz) astfel. Firmele se presupune c) ar fi unit)ți maximizatoare. În practic), unele dintre ele s-ar putea ca nici m)car s) nu încerce s) maximizeze ceva. Altele poate c) încearc), ins) nepriceperea lor ar putea face ca acest lucru s) fie greu de deslușit. Sistemele competitive sunt reglate, că s) spunem așa, de ,,raționalitatea” unor competitori mai de succes. Ce înseamn) raționalitatea? Ea înseamn) doar
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
un univers bazat pe auto-ajutorare. Toate doresc s)-si m)reasc) profiturile. Dac) ele își asum) riscuri exagerate, în efortul lor de face acest lucru, trebuie s) se aștepte s) suporte consecințele. Așa cum spune William Fellner, este ,,imposibil s) se maximizeze câștigurile comune f)r) o manipulare în comun a tuturor variabilelor relevante”. Iar acest lucru poate fi realizat doar prin intermediul ,,completei dezarm)ri a firmelor în relațiile lor reciproce”. Ins) firmele nu pot fi dezarmate în mod concret nici m
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
firmelor în relațiile lor reciproce”. Ins) firmele nu pot fi dezarmate în mod concret nici m)car sub pretextul m)ririi profiturilor lor. Acest enunț mai degrab) amendeaz), decat contrazice asumpția c) firmele tind c)tre profituri maxime. Pentru a maximiza profiturile pe termen lung, ca de altfel și pe termen scurt, firmele trebuie mai întâi s) supraviețuiasc). Primirea în comun a tuturor resurselor implic), folosind din nou cuvintele lui Fellner, ,,desconsiderarea posibilit)ților de viitor ale tuturor firmelor participante” (1949
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]