671 matches
-
În oraș” TESTUL NR. 9 1. Citește textul: “Un pâlc de călăreți îmbrăcați în haine de sărbătoare sosea în satul cu pricina. Curios, boierul cu barba căruntă și sabia până la pământ sări de pe cal, privind bețișoarele înșirate pe jos. Ce meșterești aici, omule? se adresă cu bunătate musafirul de vază. Păi, ascuțim niște condeie, boierule! rosti lemnarul cu înțeles. Condeie? se veseli noul venit. Cum așa? Voi, oameni buni, doar nu știți a scrie. Și cum de lucrați voi în zi
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
politică televizată. Vechiul instigator al mâniei proletare găsea totodată spațiu de reflecție și expresie - desigur, civilizată - în revista Dilema. Ion Iliescu face noi adepți prin incriminarea „vânătorii de vrăjitoare”. Sergiu Nicolaescu câștigă mai departe competiții cinematografice. Impenitentul Adrian Păunescu își meșterește nestingherit filozofia ciolanului din postul de șef al Comisiei pentru Cultură a Senatului. La fel, Ioan Biriș, ex-propagandist din Arad, coordonează astăzi doctorate de Filozofie la Universitatea din Timișoara (minus punctul opt). Reptile de tot soiul, scurse din cadavrul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
migală în ceasurile lor de răgaz. Unii dintre ei își țin uneltele cu care lucrează aceste miniaturi, care seamănă cu instrumentarul dentiștilor, în niște lădițe speciale. Dar ei se folosesc îndeobște de briceag: cu această atotputernică sculă a marinarului, îți meșteresc tot ce poftești și tot ce poate concepe fantezia lor marinărească. Un îndelung surghiun departe de creștinătate și de civilizație îl face în chip inevitabil pe un om să se întoarcă la acea stare în care l-a lăsat Creatorul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Dar eu n-am nici un amestec în ciotul ăsta de fildeș, adăugă medicul arătînd spre el cu cavila de matisit - lucrul ăsta, care contravine tuturor regulilor, este opera căpitanului, nu a mea; el i-a poruncit dulgherului să i-l meșterească și i-a pus în vîrf un ciocan, pe semne ca să zboare creierii cuiva, căci odată a încercat să mi-i zboare chiar mie. Da, cîteodată îl apucă pandaliile, ceva de speriat! Vedeți despicătura asta, domnule? își, scoțîndu-și pălăria, își
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vreo legătură cu muritorul Ahab, fapt este că acesta a luat măsuri practice și urgente în ce privește piciorul său: și anume, l-a chemat pe dulgher. Iar cînd acel subaltern s-a înfățișat înaintea lui, Ahab i-a poruncit să-i meșterească grabnic un nou picior; apoi le-a poruncit secunzilor să pună la dispoziția dulgherului toate cuiele și barele de fildeș din falcă de cașalot agonisite pînă-n prezent pe corabie, pentru ca el să poată alege materialul cel mai rezistent și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o vîra într-una din menghinile acelea veșnic pregătite și o răzuia numaidecît. Vreo pasăre cu penetul ciudat se rătăcea cumva la bord și era prinsă? dulgherul lua niște „balene“ bine șlefuite și o șarpantă din os de cașalot și meșterea o colivie ca o pagodă. Un vîslaș își scrîntea mîna? dulgherul îi mitocosea o alifie calmantă. Stubb își exprima dorința ca vîslele din ambarcațiunea lui să aibe stele roșii pe ele? vîrînd toate ramele în marea lui menghină de lemn
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Uite ce e, dulgherule, am impresia că te socoți un lucrător bun și priceput, nu-i așa? Ei bine, cea mai strașnică mărturie despre munca ta ar fi ca, atunci cînd mă voi folosi de piciorul pe care mi-l meșterești acum, să simt în locul lui un alt picior și anume, piciorul pe care mi l-am pierdut! Vreau să spun, cel de carne și de sînge, dulgherule. N-ai putea să-l refaci pe bătrînul Adam? Ă încep să pricep
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
într-o zi, în lumina cenușie a zorilor, îl chemă la el pe un marinar și, apucîndu-i mîna, îi povesti că, la Nantucket, văzuse din întîmplare niște bărcuțe făcute dintr-un lemn negricios, asemănător cu lemnul bogat din care se meștereau armele pe insula lui natală și aflase că toți vînătorii de balene care mureau la Nantucket erau vîrîți în bărcuțele acelea; ideea de a fi vîrît într-un astfel de sicriu îi plăcuse foarte mult, căci îi aducea aminte de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
primi ordinul de a o îndeplini cu orice preț. Existau la bord niște lemne vechi, de culoarea unui coșciug, tăiate în cursul unei expediții anterioare, din pădurile indigene de pe insulele Lackaday; tocmai din aceste lemne i se ceru dulgherului să meșterească sicriul. Primind comanda, dulgherul își luă rigla și, cu promptitudinea indiferentă ce-l caracteriza, purcese numaidecît la teuga și-l măsură din cap pînă-n picioare pe Queequeg, însemnîndu-i trupul cu un tibișir, ori de cîte ori muta rigla. Ă Vai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
iar bolnavul fu așezat din nou în hamac. Iată, însă, că, acum, după ce-și făcuse toate pregătirile pentru moarte și după ce-și încercase sicriul și se arătase mulțumit de el, Queequeg reînvie subit; nu trecu mult și lada meșterită de dulgher deveni inutilă; iar cînd unii dintre marinari își exprimară plăcuta surpriză, el le răspunse că pricina acestei însănătoșiri subite este următoarea: în momentele acelea critice, își adusese aminte de-o trebușoară pe care nu apucase s-o facă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
acum pe aceste latitudini și pregătindu-se pentru activitatea deosebit de intensă ce era de așteptat să înceapă în curînd, bătrînul fierar Perth, cu trupul plin de funingine și de bășici, nu-și dusese înapoi în cală forja mobilă, după ce-i meșterise lui Ahab accesoriile pentru piciorul său, ci o lăsase încă pe punte, legînd-o zdravăn lîngă arborele trinchet, cu niște belciuge grele. Acum era mereu solicitat de șefii de echipaj, de harponiști și de vîslași să le meșterească și lor cîte
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mobilă, după ce-i meșterise lui Ahab accesoriile pentru piciorul său, ci o lăsase încă pe punte, legînd-o zdravăn lîngă arborele trinchet, cu niște belciuge grele. Acum era mereu solicitat de șefii de echipaj, de harponiști și de vîslași să le meșterească și lor cîte ceva, să le repare sau să le modifice diferitele unelte și arme sau garniturile din ambarcațiuni. Nu rareori era înconjurat de cîte un cerc de marinari nerăbdători, care așteptau cu toții să fie serviți, întinzîndu-i cîte o sapă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cînd nu duce la nebunie, mă scoate din sărite. Ar trebui să-ți pierzi mințile, fierarule. De ce nu-nnebunești, ia spune? Cum poți să rabzi fără să fii nebun? încă te mai urăște cerul, de nu poți să-nnebunești?... Ce meșterești aici? Ă Sudez un fier de lance, domnule căpitan. E strîmb și crăpat. Ă Și-l poți face din nou neted, după ce-a trecut prin atîtea încercări grele? Ă Cred că da, domnule căpitan. Ă Presupun că ești în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ă Am sfărîmat sextantul, fulgerul mi-a deviat acele busolei, iar acum marea zăludă îmi rupe saula lochului. Dar Ahab se pricepe să repare totul. Trage, tahitianule, iar tu, omule de pe insula Man, înfășoară! Să vină dulgherul și să-mi meșterească un alt loch - iar tu, matisește saula! Ai grijă!... Se duce acum: pentru el, nu s-a întîmplat nimic, dar pentru mine s-a rupt parcă osia lumii... Trage, tahitianule, trage! Saulele astea sînt întregi cînd le desfășori, dar cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
putrezite - mai e și udă leoarcă, după toate alea! S-o matisesc, zici? Mai bine iau una nouă. Mă duc la domnul Stubb să i-o cer. Capitolul CXXV COLACUL DE SALVARE Ținînd drumul spre sud-est cu ajutorul acului de oțel meșterit de Ahab și înaintînd numai în virtutea lochului și saulei sale, Pequod se îndrepta spre Ecuator. O călătorie atît de lungă pe mările acelea pustii, apoi, nu peste multă vreme, pe apele monoton de line, pe care-l mînau, în răspăr
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Starbuck. Atenție la bocaport, domnule! Ă îți mulțumesc, omule. Sicriul tău stă aproape de groapă. Ă Cum adică, domnule? Aha, bocaportul. Așa e, domnule căpitan, așa e! Ă Nu ești tu cel ce mi-ai făurit piciorul? Nu tu mi-ai meșterit ciotul ăsta? Ă Ba, cred că da. Catarama se ține bine, domnule? Ă Destul de bine. Dar ia spune-mi, ești și antreprenor de pompe funebre? Ă Sînt, domnule. I-am făcut coșciugul ăsta lui Queequeg, dar acum m-au pus
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ca noaptea trecută, cu deosebirea că zgomotul ciocanelor și scîrțîitul tocilei răsunară pînă-n zori, căci oamenii lucrară la lumina felinarelor, pentru a pregăti cu grijă ambarcațiunile de rezervă și pentru a-și ascuți armele cele noi. între timp, dulgherul îi meșteri lui Ahab un alt picior, din chila sfărîmată a ambarcațiunii sale. Iar Ahab, întocmai ca noaptea trecută, rămase parcă înșurubat în spiraiul cabinei, privind, pe sub borurile pălăriei, drept spre răsărit, aidoma unui heliotrop care pîndește primele raze ale soarelui. Capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
netrecut în calea înfăptuirii depline a idealului moral. Adresându-se celor care sperau că o colectivitate umană ar putea deveni vreodată o comunitate etică, Kant scria: „Însă cum ne putem aștepta ca dintr-un lemn atât de strâmb să fie meșterit ceva cu desăvârșire drept?”3. In una din ultimele sale scrieri, Metafizica moravurilor, el admitea, chiar dacă cu părere de rău că, „specia noastră nu este aptă să poată inspira prea multă dragoste, dacă e cunoscută mai îndeaproape”4. Caracterizând prietenia
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cu povești ale Decameronului. Harul său - se precizează - stă în aceea că „poate lega și strânge laolaltă, ca într-o avere nevisată, poveștile strânse la întretăierile timpului”. El se dedă unor manevre complicate de colportaj și de aglutinare a vorbelor, meșterind o „cutie cu povești” în adâncurile căreia s-a plămădit și universul Cărții. Dacă în special Povestirile din insulă sunt proto-forma (pretextul) unei bune părți din Cartea de la Metopolis, ultima parte a culegerii, Povestiri din muzeul scrisorilor, pare mai curând
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
din bucătărie și propria voce să nu ți se audă decât În dormitorul principal. Difuzoarele ne distorsionau vocile, așa că trebuia să ascultăm foarte atent ca să Înțelegem ceva, ca și cum am fi descifrat primele cuvinte stâlcite ale unui copil.) Capitolul Unsprezece a meșterit la sistemul pneumatic din subsol și și-a petrecut ore Întregi trimițând o minge de ping-pong prin casă, printr-un sistem de tuburi de aspirator. Tessie n-a Încetat niciodată să se plângă de lipsa spațiului de depozitare și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din față ale patrupedului îl înveselesc peste măsură. Antonia îl înghiontește ușor să-și facă loc. Clipește a scuză și se dă mai la o parte. Larul însă îl atrage ca un magnet. Ai zice că cel care l-a meșterit i-a insuflat viață. Piruetează pe loc cu tunica umflată, iar din rython țâșnește un firicel de vin, care descrie o curbă grațioasă înainte de a se vărsa în patera din mâna stângă. Gestul îl frapează. Dar ceilalți doi? Cine sunt
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
apropie tupiliș, iar dacă în felul acesta nu izbutește, se așează pe șoricărit. Mai abitir ca mâțele! Ei, mai sunt și somnoroșii. Acestora nici că le pasă de asprimile iernii, fiindcă ei dorm mult și bine! De cu toamna își meșteresc bârloguri ori vizuini bine căptușite cu mușchi și cu fân și acolo, cu nasul vârât în stuful cozii, dorm. Cam în acest chip își petrec timpul veverițele, bursucii, hârciogii și urșii. Ce-i drept, moș Martin nu doarme chiar dus
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Albă, moale și fină. Câteva mii de saci, o casă plină. Ieri mai eram încă în malaxoare asta-i o mașină mare, care știe frământa aluatul și câțiva meșteri vegheau împreună, să fie pâinea dospită și bună. Au așezat apoi meșterii pâinile în cuptoare, iar noi am crescut și ne-am rumenit frumos!... Vezi câtă muncă închide o pâine? Și de ce se cuvine să fie prețuită? Da, zise Gheorghiță. Și încă aș mai vrea să știi că-n lume, departe, sunt
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
îmi sunt pustiite deodată, și corturile într-o clipă! 21. Pînă cînd voi vedea steagul fîlfîind, și voi auzi sunetul trîmbiței?" 22. "Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaște; sunt niște copii fără minte și lipsiți de pricepere; sunt meșteri să facă răul, dar nu știu să facă binele." 23. "Mă uit la pămînt, și iată că este pustiu și gol, mă uit la ceruri și lumina lor a pierit. 24. Mă uit la munți, și iată că sunt zguduiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
închisă cu lacăt. Nu reuși să-și imagineze ce conținea, dar putea să fie un straniu coșciug de rinocer, sau ceva de genul ăsta. Nu știa prea bine cum arată un rinocer, dar dacă ar fi fost pus să-i meșterească un coșciug, l-ar fi făcut cam ca lada aceea. Se întinse pe lemnul tare, învelindu-se cu pledul de pe ladă, cu gând să ațipească, pentru că o conversație cu Carol părea a fi, cel puțin pentru moment, inoportună. Filip avea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]