337 matches
-
octombrie 1922, p. 1.) Pagina 236 * Actualul. (Id., ibid., foiletonul XXXVI, AD., nr 11 813, 24 septembrie 1922, p. 1.) Pagina 238 * De aceea o treime de leafă îmi era întotdeauna sechestrată. (Id., ibid., p 2) Pagina 240 * în grupul mediciniștilor era altceva. (Id., ibid., foiletonul XXXVII, AD., nr.11820, 1 octombrie 1922, p. 1.) Pagina 242 * Pentru cititori: Primesc numeroase întrebări dacă aceste cronici intitulate Bucureștii de altădată vor apare în volum. Răspund: da. Aceste cronici, amplificate cu ilustrațiuni și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
mai multe mărturii conform cărora Calciu ar fi ajutat pe ascuns diverși deținuți, în ciuda faptului că acceptase colaborarea cu agresorii. Virgil Maxim s-a întâlnit cu el după încetarea violențelor în cabinetul medical, unde Calciu acorda consultații alături de alți studenți mediciniști, și l-a prevenit că a fost anchetat pentru un proces în care Țurcanu va fi acuzat pentru torturi. Implicat în al doilea proces, cel al lui Vică Negulescu, Calciu a izbucnit acuzând Securitatea și Partidul Comunist de înscenare, dând
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
nici un fel de date despre destinul său ulterior. Ioan Griga Originar din Bistrița-Năsăud, Griga a fost condamnat pentru trecerea frontierei la 3 ani de detenție și a făcut parte din primul lot de care s-a folosit Țurcanu în agresarea mediciniștilor de la camera 1-corecție în vara lui 1949. Griga a avut un rol activ în declanșarea bătăilor, fiind citat ca autorul primei lovituri. Nu există alte informații despre destinul său în Pitești, dar îl regăsim printre conducătorii acțiunii de la Peninsula, în
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
detenție în același lot cu Țurcanu, Istrate a stat cu acesta atât în Suceava, cât și în primele luni în Pitești și s-a alăturat acțiunii sale. În vara lui 1949 a făcut parte din prima echipă care tatona grupul mediciniștilor din București (cel care avea să devină primul torturat), alături de Leonard Gebac, Constantin Onișor, Ion Negură și Eugen Țurcanu. La sfârșitul lui noiembrie 1949, se găsea în camera 4 din secția gardianului Covreja, având rolul de a obține informații de la
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
A fost episcop al Bisericii Greco-Catolice din anii 80. Pafnutie ('Nutti') Pătrășcanu Născut la 1 august 1923 în Constanța, a fost arestat ca student la Facultatea de Medicină din București. Anchetat în vara lui 1948, a fost condamnat cu lotul mediciniștilor în ianuarie 1949 la 6 ani de închisoare. A fost încarcerat imediat după proces în Jilava, unde a stat până în februarie 1949, împreună cu Aristotel Popescu, Valeriu Popa, Soroiu și Beșchea, cu toții implicați ulterior în acțiunea de la Pitești. Sosit în Pitești
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
universitare din Timișoara, Cluj, București, Iași, Tg. Mureș. Mii de tineri de pe băncile facultăților, în temeiul unor farse juridice sînt arestați și trimiși în lagărele și închisorile comuniste. Despre Golgota unui astfel de grup protestatar (în acest caz, a opt mediciniști aflați în ultimul an la medicină generală în București), aflăm în episodul "În lagărele din Balta Brăilei: a fost un genocid". Arestarea grupului cu două săptămîni înainte absolvirii este opera unui coleg de facultate, turnător al securității, care, prin rapoartele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
am iubit-o, așa cum bogații își iubesc piscina sau băile lor de marmură, cu jacuzzi și aer condiționat. Eram posesorul de necontestat al unei senzualități deviate grotesc". Înduioșătoare și de mare cruzime este aventura agricolă a unuia dintre deținuți, student medicinist în 1956, cînd a fost arestat pentru organizarea unei manifestații de sprijinire a Revoluției din Ungaria, mai apoi unul dintre importanții prozatori români postbelici, Alexandru Ivasiuc. Prașila porumbului are loc în lagărul de la Periprava și neîndemînarea fostului medicinist în astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
deținuți, student medicinist în 1956, cînd a fost arestat pentru organizarea unei manifestații de sprijinire a Revoluției din Ungaria, mai apoi unul dintre importanții prozatori români postbelici, Alexandru Ivasiuc. Prașila porumbului are loc în lagărul de la Periprava și neîndemînarea fostului medicinist în astfel de practici era de necontestat: "Îi veneau mai ușor să lanseze o teorie și să se miște elegant printre cele mai complicate abstracțiuni decît să tragă o linie dreaptă între două puncte. Se străduia totuși să țină pasul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la doi pași distanță, venea un soldat din cordonul de pază, cu un cîine-lup în lesă. Omul urmărea atent contribuția lui Alexandru Ivasiuc la agricultura patriei, privea și nu-și credea ochilor. După un timp, într-un moment în care medicinistul se chinuia să salveze dintre buruieni un fir mai arătos, rotind artistic tăișul sapei în jurul rădăcinii, soldatul nu a mai răbdat. A început să-l înjure și a asmuțit cîinele asupra lui. Animalul l-a doborît dintr-un salt. Smulge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
unei structuri psihice sănătoase cu extraordinara lui erudiție, ca și de cursurile în care se întrevedea, la tot pasul, această îmbinare armonioasă. A fost un unicat, un om irepetabil, mort bătrân, dar lovit, cumva, în plină tinerețe intelectuală. Personalitatea studentului medicinist* Spuneam în tableta anterioară că pentru a-l descrie pe medicinist, student care, datorită specificului studiului, se particularizează oarecum de masa studențimii universității ieșene, voi reproduce câteva din însemnările lui Gheorghe Năstase, unul dintre cei mai reprezentativi profesori ai medicinii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
cursurile în care se întrevedea, la tot pasul, această îmbinare armonioasă. A fost un unicat, un om irepetabil, mort bătrân, dar lovit, cumva, în plină tinerețe intelectuală. Personalitatea studentului medicinist* Spuneam în tableta anterioară că pentru a-l descrie pe medicinist, student care, datorită specificului studiului, se particularizează oarecum de masa studențimii universității ieșene, voi reproduce câteva din însemnările lui Gheorghe Năstase, unul dintre cei mai reprezentativi profesori ai medicinii universitare din România, el însuși trăind și formându-se la Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
nostalgice reflexii. Iată câteva selecții: Într-un oraș care trăia în special prin viața universitară, studenții formau o categorie socială bine individualizată, cultivată, sensibilă la progres ca și la injustiții. Din datele de arhivă rezultă că între 1890-1920 majoritatea studenților mediciniști provenea din familii de condiții materiale modeste, mici slujbași, modești intelectuali, meseriași cu puțină dare de mână; erau foarte mulți evrei și ei aproape sau chiar săraci, ambițioși și harnici, doritori să se facă "doctori". Aproape că lipseau fetele; femeia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
harnici, doritori să se facă "doctori". Aproape că lipseau fetele; femeia medic avea să apară mult mai târziu, fiindcă la acest fapt concurau atât prejudecățile sociale, cât și modestia veniturilor familiale. Țăranii aveau acces greu, aproape că erau rari excepții mediciniști copii de țărani: "medicina costă scump, cine nu are bani să nu se apuce de ea", spunea unul dintre cei mai mari chirurgi ai timpului, Djuvara. Deși cinică, observația era o realitate. Familiile aristocrate își trimiteau copiii doritori să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
mai mari chirurgi ai timpului, Djuvara. Deși cinică, observația era o realitate. Familiile aristocrate își trimiteau copiii doritori să fie medici la Viena și la Paris. Așa a apărut o categorie specială care avea să se impună. În general însă, mediciniștii erau săraci. O duceau greu mai ales cei care nu erau ieșeni; pe mediciniști îi întâlneai ca pedagogi la Seminarul "Veniamin", unde găseai anual câte 7-8, ținând posturile nesfârșite, după religie, noaptea dormind la un loc cu elevii, iar ziua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
își trimiteau copiii doritori să fie medici la Viena și la Paris. Așa a apărut o categorie specială care avea să se impună. În general însă, mediciniștii erau săraci. O duceau greu mai ales cei care nu erau ieșeni; pe mediciniști îi întâlneai ca pedagogi la Seminarul "Veniamin", unde găseai anual câte 7-8, ținând posturile nesfârșite, după religie, noaptea dormind la un loc cu elevii, iar ziua, când se înapoiau de la facultate, stăteau grămadă în cămăruța de sub scările de la intrarea fostului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
până la venerație". Continui să răsfoiesc manuscrisul profesorului Gh. Năstase. Îmi vine foarte greu să aleg un anume fragment din aceste pagini, îmi vine greu să separ ceea ce este vetust de ceea ce continuă să se mențină ca destin permanent al studentului medicinist. Mai seamănă colegul de odinioară, mâncând pe apucate, la cantine și bucătării improvizate sau la câte un birt care se chema "Ca la mama acasă", cu consumatorul blazat al pițelor (sic!) de astăzi? Nu știu care coardă trebuie să consoneze una cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
erau foarte serios pregătite, studenții nelimitându-se la o materie restrânsă, ci la studii aprofundate din tratate și monografii. Pierderea unui an școlar era o excepție rarissimă" și 2) ""Societatea studenților în medicină", a cărei conducere era reprezentată de elita mediciniștilor ieșeni, menținea viu spiritul serios, de învățământ sistematic, și menținea viu acest spirit dovedind multă maturitate în acțiunile întreprinse. Ea nu exista prin acțiuni "sporadice", cât prin conferințe frecventate de toți studenții, ședințe lunare la care era multă agitație și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
acțiuni "sporadice", cât prin conferințe frecventate de toți studenții, ședințe lunare la care era multă agitație și înghesuială la discuții cu caracter științific, o bibliotecă relativ importantă, întreținută și mereu sporită din donațiile profesorilor, organizarea balului anual tradițional al studenților mediciniști și alte reuniuni tradiționale. Societatea menținea un spirit viu, era o frecvență permanentă acolo, alegerile comitetului constituiau un prilej de agitație și de evenimente frecvente. Studiile se terminau prin susținerea publică a unei teze tipărite, despre care se discuta, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
expresia însăși a lui Leon, "cea mai îndrăzneață și mai incisivă publicație din câte au existat la noi". Influența ideologiei militant-socialiste promulgată de "Contemporanul" a avut un rol hotărâtor în definirea profilului omenesc și științific al tânărului student, mai întâi medicinist, ulterior naturalist. Cealaltă circumstanță a fost contactul cu școala de biologie de la Iena, dominată în epocă de Ernst Haeckel. La Iena, sub influența lui Haeckel, Nicolae Leon găsește un excelent mediu de cultură, mediu care l-a fascinat într-atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
astfel încât simptomele, bolile, sindroamele pe care ne învățasem să le reținem automat, pe de rost, deveneau elementele unei superbe teoreme geometrice. Deși, în totalitatea sa, conținutul prelegerilor era extrem de vast și complex, el era reținut ușor, bucheala, vechea plagă a mediciniștilor, nepotrivindu-se în acest caz. De altfel, cred că plasarea cursului de pediatrie al lui Nicolau în ultimii ani de studii a fost un act terapeutic, acest curs recuperând pentru studenți multe iluzii pierdute, sufocate de numeroase prelegeri aride, îmbâcsite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
imediat postdecembriști, animați de un alt fel de demagogie decât cea anterioară. A gestionat asistența studenților, o categorie socială și universitară, aflată, în epocă, în plină sărăcie, a asigurat funcționarea secundariatului clinic (actualul "rezidențiat"), selectarea prin concursuri riguroase a studenților mediciniști, buna funcționare a clinicilor universitare, asistența medico-sanitară a studenților și alte acțiuni care, în ansamblu, s-au dovedit salutare pentru învățământul medical autohton. Dr. Lorica Gavriliță (1927-2003) provenea dintr-o familie modestă; a absolvit liceul în orașul Roman și din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
simple coincidențe. Dar, chiar de vor fi fost doar atât, să ne lăsăm în seama visului și superstiției, care își au și ele locul lor în necesara cultură care animă pe profesioniștii artelor medicale. CUVINTE DESPRE UN EPISOD DUREROS Studenții mediciniști din Iași care au suferit represalii de diverse forme și grade, din partea regimului dictatorial, pentru motivul de a fi contestat într-un fel conducerea și normele statului dictatorial instaurat în țara noastră după anul 1945, alcătuiesc o categorie numeroasă. Marea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
anului III, execută o pedeapsă de 6 ani, după care nu i se aprobă reluarea studiilor. Este pensionară după un serviciu administrativ la o întreprindere de construcții din Iași. • Sergiu Iacovlov, student anul III, împușcat mortal în 1946. Cohorta studenților mediciniști condamnați și în continuare persecutați este mai mare, dar nu dispunem de date atestate oficial. P.S. Informațiile despre această categorie de mediciniști, reprimată încă din anii de facultate, mi-au fost oferite cu amabilitate de domnul doctor Mihai Levițchi, el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
la o întreprindere de construcții din Iași. • Sergiu Iacovlov, student anul III, împușcat mortal în 1946. Cohorta studenților mediciniști condamnați și în continuare persecutați este mai mare, dar nu dispunem de date atestate oficial. P.S. Informațiile despre această categorie de mediciniști, reprimată încă din anii de facultate, mi-au fost oferite cu amabilitate de domnul doctor Mihai Levițchi, el însuși o victimă a persecuțiilor cunoscute. Îi mulțumesc pentru amabilitate; personal, amintesc și cazul eminentului profesor Marțian Cotrău, farmacist și cercetător ilustru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de metresă răsfățată a maiorului X - cavalerist de pe vremuri, cu cravașa nelipsită, călcând apăsat și crăcănat, ca pieile-roșii, și cu mustața răsfirată după moda ofițerilor francezi din școala de cava lerie de la Saumur -, dar iubindu-se În taină cu tânărul medicinist Tode, din aceeași curte cu noi toți. Am mai Întâlnit-o În răstimp ca soție a actorului Y și ca artistă, colegă cu soția mea În trupa actorului Petre Liciu, În faimosul turneu de teatru național prin Bucovina austriacă din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]