344 matches
-
fie o anume legătură Între pumnii ridicați de studenți și ridicarea glasului fetei care vorbea, se schița o direcție pe care Margaret n-o mai con statase În desfășurarea protestelor din campus. În ciuda murmurului permanent al vocilor și a pârâitului megafonului, Margaret a distins cuvintele și astfel a devenit o figură Întunecată, putredă, stricată până În măduva oaselor. Vocea femeii era dramatică și limpede, accen tele cuvintelor erau perfect gândite, ca discursul convențional dintr-o piesă de teatru lenong. Margaret s-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și înaintînd spre dreapta, spre stînga după cum tăiau apa cu vîslele lor lungi, îndepărtînd-o, apoi lăsînd-o în voie din nou, opt oameni în cămăși albe într-o cadență perfectă, urmați de un mic cîrmaci într-o jachetă albastră cu un megafon de alamă la gură, ca un punct sub un lung semn de exclamare. Totul s-a întîmplat preț de cîteva secunde, dar atîta timp cît am putut, am privit nu doar după vîslași, dar și spre urma pe care o
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
un cer greu de nori, frămîntînd apa și tușind. Nu m-a surprins că am pierdut. De data asta, instructorul cedase locul de cîrmaci unuia de vîrsta noastră, un băiat mic și plinuț care a fost încîntat să țină un megafon de alamă în dreptul gurii și să contorizeze fiecare dintre loviturile noastre în parte. Acum mergea alături de noi, pe bicicletă, de-a lungul cheiului. Fără jachetă, îmbrăcat numai într-o haină. Apoi, într-o altă zi, numai în cămașă cu mînecile
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
căpitanul Haddock devine amiral al flotei Azania îi întâmpinase pe Tintin și pe prietenii săi cu exuberanța barocă și luxuriantă a portului său. Înconjurați de o mulțime entuziastă (căci vestea despre sosirea lor fusese deja împrăștiată de ziare și de megafoane), Tintin, Milou, Haddock și Tournesol fură purtați pe brațe către reședința lor oficială, asemeni unor eroi intorși din călătoria triumfală. Primarul orașului rostise un discurs emoționant în cinstea lor, iar un grup de școlari, organizat cu minuțiozitate, agitase pancartele ce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Aperitive, De-o țuică Și măsline. Legende clasice, Într-un castel, Departe, Secolul XVIII. Ceaiuri pișcoturi Și-acadele. Acolo, pace Acolo, Și-acolo. Orașul fermecat. Acroplan. Un tren, Un vapor. Un monstru Va fi ucis de un erou. Răsună Un megafon... Mistere Pe ecran. * GLOSSĂ Privește savant Cu inima beată De iubire Natura-i statică. Amorul renaște, Cu focul de vară, Cu diamante De iarnă. Metempsihoză, Metamorfoză, Și câte încă. La revedere, Sau la adio. Privește savant. Dacă nu-i Cu
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
monarhice, se mai potoli din vesela frământare. Un nimb de tihnă și de plăcere naviga pe deasupra mesenilor, ce priveau cu îngăduință la târgovățul cu buci mari, de ins care trăiește ușor, un păpălău care întrerupea, pretimpuriu, horele stoarse dintr-un megafon cârpit în pânză groasă kaki, meșterind la un geamantan din tablă zincată , cu o mulțime de bumbi și de beculețe, lucind în penumbră, ca niște verzi ochi de pisică. Se vede că beculețele verzi îi sugerau meseanului Chirpic, cel supranumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
muncă de partid! Vezâcă, să afle Tovarășului Popescu... Păpălăul cel de la oraș, care iar meșterise anapoda la geamantanul lui cu ochi verzi de pisică, reuși să-i înfurie și pe cei mai înțelegători meseni, întrerupând totdeauna abrupt melodia hârâită de megafon. Așezate temporar lângă Jana, cea mai hazoasă dintre vecine, care, studiindu-i pe ascuns dintărătul gras al orășeanului, se strica de râs, Cătălina și Berta cea sfioasă comentară cu condescendență: Nu a dat de greu în viața lui și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
un om adevărat.“ I-au venit brusc în minte cuvintele lui Takamori și-i reverberau în cap cu mai multă rezonanță decât clopotele bisericii Sf. Ignațiu. Gara aglomerată din Ueno. Era coadă la bilete. O voce anunța plecarea trenurilor la megafon: „Trenul personal în direcția Takasaki pleacă la ora opt douăzeci și șase de la linia patrusprezece. Trenul personal cu direcția Takasaki pleacă de la linia patrusprezece.“ Tomoe încerca disperată să afle, de la un telefon public, pe unde umbla fratele ei. Pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
la viluță și înapoi... Cu ocazia sărbătoririi Francofoniei. Studenții s-au strâns pe margini, trecătorii curioși se opresc și ei. VĂ ROG SCĂPAȚI CUMVA DE RÎNDUL ĂSTA DE PUNCTE ORIUNDE APARE! - Eliberează, mă, ăla cu Dacia roșie, drumul... strigă în megafon un polițai. Nu aveți voie să opriți... Dubița, pleacă mai repede! Taxiul galben, n-ai voie să parchezi aici... Espero alb, n-ai voie să oprești aici... Nu mai urcă nici un tramvai dup-ăsta, s-a-nțeles? Muncitorii au adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
adunat adepții în Piața Unirii, dar mai spre Traian, pentru că încă n-au fost terminate reparațiile în mijloc, unde-ar fi bourul, și a prevestit prăbușirea orașului și alte rele sigure. - Vă anunț Ora profetică! Ora profetică! strigă într-un megafon mărunțelul urcat în Dacia papuc roșie. - Ce zice, ce zice...? - Zice mamaie că-i cu sfârșitul lumii... - A, păi vine sfârșitul lumii, că nu ne mai rabdă bunul Dumnezeu pentru păcate, că s-a stricat, maică, lumea, e numai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în realitate! Pa, mă duc pe la sediu, pup-o pe Carina din partea mea și te-aștept la partid. Chiar eu o să-ți pregătesc adeziunea! Dinspre Fundație coboară trei mașini cu steaguri scoase pe geam, „Votați... Votați... Votați...” se aude din megafoane. - Ștefane! Salut! aleargă după mine Alexandru de la televiziunea locală. Dac-ai ști ce zăpăceală e la Primărie cu mucegaiul ăsta... O nebunie-ntreagă! S-au certat între ei, se va lăsa cu demisii și concedieri, a fost ieri la doisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
speranțe avea armata? Când sistemul de telefoane nu funcționa și, își aminti el rapoartele din ziarul de dimineață, când maimuțele prinseseră gustul băuturii și se apucaseră să vandalizeze? Încă așezat pe vasul de toaletă, se aplecă pe fereastră,cu un megafon, ca să strige: — Marș dublu. Dați-i drumul. Soldații, dându-și seama că erau observați în mod misterios de mai sus de pe deal, săreau ca broaștele și, confuzi, se împrăștiau în direcții greșite. Oarecum înmuiat și având gânduri mai bune în privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
celor care urmau să prindă maimuțele în ritm forțat, deși nimeni nu era sigur în ce anume trebuia să constea antrenamentul. brigadierul, încă ranchiunos dat fiind că ideea sa fusese respinsă în favoarea acestui plan slab și mizer, striga ordine la megafon la oamenii săi în suferință, punându-i să se miște în ritm, să sară din copaci, să alunece în jos pe frânghii, să facă flotări și genuflexiuni și să alerge multe mile de colo până colo, în sus și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ar adormi paznicii ăștia în post, așa cum știu numai paznicii, se gândea Sampath. Dar nu, grupul acesta era o brigadă de insomniaci, neobosiți și enervant de zeloși în ceea ce privea îndatoririle lor. La prima geană de lumină, mulțimile sosiră cu megafoane și fu învăluit încă o dată în sloganuri strigate și certuri. Cum, cum va reuși el să scape? Se îmbolnăvise deja de-a binelea din cauza grijii și a nervilor, incapabil să mănânce și să doarmă. Mama lui încerca asta și aialaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
să se coordoneze toate acestea, să se Împace generalul cu particularul, să se echilibreze interesele unora cu interesele altora, ceea ce explică faptul că timp de două săptămâni lungi și plictisitoare de așteptare soldații și-au petrecut timpul insultându-se prin megafoane, având totuși grijă să nu depășească anumite limite, să nu exagereze În ceea ce privește tonul, ca să nu se urce ofensa la capul vreunui locotenent-colonel susceptibil și să ia foc troia. Ceea ce a contribuit mai mult la complicarea și tărăgănarea negocierilor a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Trebuia să avem senzația ubicuității securiștilor. Trebuia să pariem pe faptul că în orice coleg ar putea să zacă un informator. Vocea lui Ceaușescu nu am să o uit niciodată. Răsărea din orice cutie cu butoane și se amplifica prin megafoane. Mă prăbușeam de rușine. Intram în clasă și chipul lui rânjea strâmb pe perete. Dumnezeule, mă prăbușeam de lașitatea noastră. Vezi, tu ai fi putut să nu trăiești la fel de acut această senzație. Nu aveai și sentimentul proximității spațiale. Pentru noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
străzile pline cu ghirlande și beculețe, vitrinele ucigător de bogate, rafturile tixite cu podoabe, muzica revărsată din toate ușile magazinelor. Comerț, ispită, capitalism. În mine trăia încă foarte acut memoria activă a Crăciunului anilor ’80. La apogeu, reclama strigată prin megafon în parcul central al Hunedoarei: „Ia caloria! Cumpără vată pe băț!”. Era aproape singurul produs care se mai oferea în Orășelul Copiilor. Andrei, pe la vreo doi ani, se prindea de urechi în fața câte unei vitrine: „Mo Căciune, adu tu dalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
seama unde sunt. Nu știu cum, dar am ajuns, dintre toate locurile din lume, în gara Paddington. Ca teleghidată, mă întorc spre intrare și intru. E zgomot și locul e ticsit de călători. Luminile fluorescente și aerul condiționat și toate anunțurile de la megafon mă fac să tresar. În timp ce-mi croiesc drum spre un chioșc care vinde apă plată, mobilul îmi vibrează din nou. Îl scot și mă uit să văd cine mă sună. Am cincisprezece apeluri nepreluate și alt mesaj de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
uită fix înainte. Ce... De ce e... — Nathaniel ! încerc să strig, dar glasul îmi devine un țipăt răgușit. Nathaniel ! Îi fac cu mâna frenetic, încercând să-i captez atenția. — Iisuse, el e ! exclamă Dominic. Nathaniel ! urlă cu un glas ca de megafon. Aici, amice ! — Nathaniel ! Până la urmă, îmi revine glasul. Nathaniel ! La țipătul meu disperat, ridică în fine privirea și tresare vizibil în clipa în care mă zărește. Preț de un moment, pare că nu-și poate crede ochilor. Apoi toată fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fiecare zi chiar dacă nu bagi de seamă, dacă nu lateral, în sus, dacă nu în sus, în jos, Îmi închipui că atunci când intră totul în funcțiune, nu se mai aude zgomotul excavatoarelor, spuse Marta, Cu muzica, anunțurile de articole la megafoane, rumoarea conversațiilor, scările rulante urcând și coborând fără încetare, nu se va mai auzi nimic. Ajunseseră la ușă. Marçal spuse că va telefona de cum va avea vești, până atunci era bine să pregătească cele necesare pentru mutare, făcând o selecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
după ce plătești și-ți dau un impermeabil, o pălărie, niște cizme de plastic și o umbrelă, toate colorate, poți să te îmbraci și în negru, dar trebuie să plătești în plus, intri într-un vestiar unde o voce dintr-un megafon îți poruncește să-ți pui cizmele, impermabilul și pălăria, și imediat intri într-un soi de coridor unde oamenii se aliniază în șiruri de câte patru, dar cu destul spațiu între ei ca să se miște în voie, eram cam treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
unul chiar l-am auzit spunând E ca un drog, îl guști și devii dependent, Și apoi, întrebă Marta, Apoi a început să plouă, mai întâi câteva picături, apoi mai tare, toți ne-am deschis umbrelele, și atunci vocea din megafon ne-a ordonat să avansăm, și nu se poate descrie, trebuie să vezi cu ochii tăi, ploaia a început să cadă torențial, deodată devine furtună, vine o rafală, alta, câte o umbrelă se întoarce pe dos, câte o pălărie zboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
timpul să-și săvârșească lucrarea tămăduitoare. Când ne-am apropiat de portul New York, târziu, În seara de 18 aprilie, ne aștepta o primire zgomotoasă: reporterii veniseră În Întâmpinarea noastră, la bordul bărcilor pe care le Închiriaseră, și, slujindu-se de megafoane, ne adresau În gura mare Întrebări la care unii pasageri se străduiau să răspundă, cu mâinile făcute pâlnie la gură. De Îndată ce Carpathia a acostat, alți ziariști se precipitară spre cei salvați, Încercând, fiecare, să ghicească cine putea să le istorisească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
scump, să vedeți ce mi s-a întâmplat miercuri, în Place de la Concorde, tocmai mă întorceam de la demonstrația tovarășilor veterani, da, eram încă sub impresia Marelui nostru Bâlbâit și a discursului său interminabil. Brusc, brusc, ce credeți, aud din toate megafoanele, ce credeți. Avertismentul: către toți cei cu semn la coada ochiului, la sprânceană. Apoi, altul: către cei din serviciile speciale de informații și supraveghere. Auzi, să nu mai aibă voie, săracii, să facă cu ochiul! Ce nedreptate, ce siluire, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
defecheze la inamic? Știi că cât era ei de eroi, da și mai trecea șanțul la nemți? Crezi că nu mi-a povestit tac-su lui Brandaburlea ăl Bătrân? Trecea dincolo la inamic și p’ormă venea și vorbea la megafoane de propagandă să vină și alții, că războiul e pierdut, că nemții le dă mâncare, cafea, ciocolată, unt. Propagandă și la nemți, altfel nu se putea, dacă vroia să câștige războiul. Da’ uite că nu l-a câștigat, că noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]